Pentru cine e mai complicat?
Pentru persoana bolnava sau pentru cei din jurul ei?
Cateodata ma bucur ca sunt eu impricinata, ma gandesc ca exista legea compensatiei, asa ca cei apropiatati vor fi astfel scutiti de necazuri de genul asta. Si chiar pot sa spun ca in anul scolar 2010-2011 pot sa numar pe degetele de la o mana episoadele de mica imbolnavire ale ambilor copii. Ceea ce ma bucura imens, si daca e sa aleg, aleg cu ochii inchisi sa fie asa.
Pe de alta parte, pentru mine e mai "simplu".
Am diploma de la medic si gata. fac ce pot, cum nu pot, trebuie sa ma opresc. Sotul nu are aceeasi diploma, asa ca el nu se opreste.
Oare cine duce greul?
Pentru persoana bolnava sau pentru cei din jurul ei?
Cateodata ma bucur ca sunt eu impricinata, ma gandesc ca exista legea compensatiei, asa ca cei apropiatati vor fi astfel scutiti de necazuri de genul asta. Si chiar pot sa spun ca in anul scolar 2010-2011 pot sa numar pe degetele de la o mana episoadele de mica imbolnavire ale ambilor copii. Ceea ce ma bucura imens, si daca e sa aleg, aleg cu ochii inchisi sa fie asa.
Pe de alta parte, pentru mine e mai "simplu".
Am diploma de la medic si gata. fac ce pot, cum nu pot, trebuie sa ma opresc. Sotul nu are aceeasi diploma, asa ca el nu se opreste.
Oare cine duce greul?
Cred ca-i la fel de greu (doar intr-un alt mod) sa fii si de-o parte, si de alta. Greu e sa fii si la mijloc si sa-i vezi pe ceilalti ca sufera cu tine, greu e sa fii si pe margine si sa nu stii ce poti face pentru cel bolnav. O imbratisare mare pentru voi toti.
RăspundețiȘtergereEu cred că greul adevârat vine atunci când unul dintre cei doi parteneri nu-şi asumă partea sa de "jug"... Atunci când cel bolnav, de exemplu, se afundă în nefericire, uitând să mai participe - atât cât poate - la mersul familiei, căsniciei, gospodăriei... Greu e atunci când cel sănătos nu doreşte să preia din poverile de pe spatele celui bolnav, reclamând "drepturi egale" în continuare...
RăspundețiȘtergereŞi mai cred că cel mai greu e sufletul celor doi, chinurile lor, gândurile neîmpărtăşite, vinile pe care şi le atribuie, frustrarea că nu pot face mai mult... sentimente ce cântăresc mai greu decât orice lucruri materiale.
De curând, bunica mea a murit, după mai bine de 1 an de paralizie. A fost în grija mătuşii mele, singură... şi nu o dată m-am întrebat cui trebuie să-i fie mai greu: bunicii care suferea crunt pentru neputinţa sa şi nu-şi dorea decât să moară mai repede, pentru a nu mai fi o povară... sau mătuşii care se transformase în infirmieră, asistentă medicală, psiholog, duhovnic, bucătar, spălătoreasă... Nu am găsit niciun răspuns. :(
Tatal meu ,acum doi ani diagnosticat cu limfom malign nonH .Operatie la Bucuresti la Bagdsar Arseni pentru inlocuirea unor vertebe (afectate de ganglionii paravertebrali ),apoi chimioterapie ,punctii medulare ,tratament Rituximab (cumparat de noi ) la Cluj.Parintii mei locuiesc in Birlad (Vaslui ).E greu pentru toata lumea .Dar e si mai greu sa simti ca cei dragi te parasesc in asemenea momente.Din povestea asta am invatat sa ma bucur de fiecare zi ,asa cum este ea .Tata e bine ,are remisie completa a bolii ( CT la sf lunii iunie)Iti doresc din suflet multa sanatate,putere (tie si celor dragi tie )si te imbratisez cu drag ! Nicoleta Velea
RăspundețiȘtergereNicoleta ati cu moparat voi Rituximabul? dar dece, e strigator la cer, in limfom e aprobat, doar in anemia hemolitica nu se da, of. Sanatate tatalui tau, Doamne ajuta sa fie remisie totala!
RăspundețiȘtergereCarla, asta ma macina si pe mine:(
RăspundețiȘtergereRalu, hugs back!
I-a fost intocmit un dosar pt Rituximab ,exista o comisie care trebuia sa-l aprobe (am inteles ca pt medicamentele astea este si o limita de varsta ,tata avea 75 ani ,oncologul a sperat in aprobarea dosarului avand in vedere ca evolutia era buna si suporta bine tratamentul ) dosarul a fost aprobat in ianuarie 2010,tata terminase trat in noiembrie 2009. Am facut un PETscan la Oradea la terminarea trat pt ca dr nu era sigur ce fel de celule sunt la nivelul cicatricei osoase de la coloana .Si pe asta l-am platit (nu putin ),din 2010 este o investigatie compensata de Casa nationala de asigurari de sanatate Banii nu se dau retroactiv ,sa dea Dumnezeu sa fie de folos cuiva care are nevoie ,noi am impartit suma la trei (mai am doi frati ),am considerat ca nu mai putem astepta .Sanatate sa fie ,banii vin si se duc !Nu voiam decat o batranete decenta pentru tata .
RăspundețiȘtergereEu le sunt recunoscatoare tuturor doctorilor care i-au dat o sansa tatalui meu si nu s-au speriat de varsta lui .Consider c-am avut noroc .Cu carul .Pentru ca ,fara sa cunosc pe nimeni ,am batut pur si simplu la usi potrivite .Si mi s-a raspuns!N.Velea
Nu exista cantar pentru suferinta, Sabina, pentru ca pe langa trup plange oricum si sufletul. Te macini in zadar, ce poti face? Iti duci si tu crucea cum poti, cand nu mai poti ai voie sa plangi si sa te plangi, sa rasufli si s-o iei de la capat.
RăspundețiȘtergereImbratisari infinite!
aham, Nicoleta, i nteleg acuma. oricum e aiurea:(
RăspundețiȘtergereEu l-am facut la viena pt ca in Ro nu se da la boala mea, pur si simplu, desi medicii hematologi stiau de el.
Il fac la limfom uzual, cu dosar, dar il fac. N-am stiut ca varsta e un criteriu si f bine ca ati facut efortul asta toti fratii si repede.
Sabina, cand sotul meu a fost accidentat de catre o motocicleta, el fiind pe ATV-ul baiatului nostru, am multumit lui Dumnezeu din toata inima ca n-a fost Matei in locul lui. Pentru ca Matei s-a plimbat cu el timp de vreo 2 ore in poligon, locul cel mai sigur din orasul nostru. Pana cand O. a dorit sa incerce si el, sa vada cum se merge pe jucaria aia. N-a facut 10 m cand motocicleta l-a prins in plin. Daca era Matei, nici nu vreau sa ma gandesc ce-ar fi patit. O. s-a ales doar cu 2 luni de imobilizare si de complicatii, dar copilul e firav, plapand. Asa ca uneori e mai bine ca parintii sa primeasca ce ar fi putut primi copiii. Imi dau seama ca e coplesitor, dar daca te gandesti si la versiunea asta, boala pare un pic mai usor de acceptat.
RăspundețiȘtergereauzi? la tine se stie daca treaba asta e si ereditara? ca mie n-au stiut sa-mi spuna. pe net gasesti info care se bat cap in cap. pe max l-am testat, par sa-i iasa toate la numaratoare.
RăspundețiȘtergerenici la mine nu se stie si ei inclina ca nu, si eu i-am testat pe ai mei atunci imediat si erau f bine, Ghe putin anemic in sensul ca avea 11.3 si venea dupa o enteroviroza din aia cea mai horror posibila. Sofia avea Hg 13.....
RăspundețiȘtergerestii ca bunica mea a avea PTI si a intrat in remisie toatala dupa cativa ani de cortizon, asta e sg legatura pe care am gasit-o, da ei zic ca n-are relevanta..... La mine mai era o buba: eu am alaptat si eram cu anticorpi antieritrocitari,. dar cica nu are treaba daca chiar daca ar ajunge prin lapte, ca ar fi fost preluati de sist digestiv si "hacuiti"
Tot tu duci greul, dar e mai usor sa vezi greul altuia de obicei, mai ales daca acel "altul" ti-e apropiat :-)))
RăspundețiȘtergereSi am spus asta din cauza unei revelatii avute cand fiu-meu era bebelus, si am picat pe scari (multe) pana in basement - in timp ce ma duceam de-a berbeleacul mi-au venit doar doua ganduri in minte: "Doamne ce bine ca tocmai am pus copilul jos si nu e la mine in brate" si "Doamne-ajuta-ma sa nu-mi rup picioarele, ca sa pot avea grija de bebe" - nici macar o fractiune de secunda nu m-am gandit la mine, ca ma doare sau ca mi-am facut praf spatele si picioarele - m-am bucurat doar ca am reusit sa ma ridic de acolo si sa merg, sa pot avea grija de ai mei, ma gandeam doar ca le-ar fi greu daca eu n-as fi in "parametri"... - fix asa si tu :-)))
RăspundețiȘtergereToata lumea are de dus greul.
RăspundețiȘtergereSi de la fiecare se vede altfel.
Boala nu e numai a ta, loveste toata familia - pe fiecare, in alt fel.
Asta e, din punctul meu de vedere, cel mai trist: ca tindem sa vedem boala ca "apartinand" cuiva, cand, de fapt, efectelei ei modifica tot.
Iti doresc sa se gaseasca o cale de vindecare.
Draga de tine, dar ce mai conteaza, voi sunteti toti aceeasi fiinta, va doare la fel si in acelasi timp...asa-i o familie:-)
RăspundețiȘtergereDin fericire, la fel e si invers, la bucurie!
Multa sanatate si noroc va doresc!
Cu drag,
Nora