O compozitoare, din Romania, pana in 30 de ani, cu doi copii muciosi, care alapteaza de obicei toata noaptea, cu o casa care se pravaleste peste ea, fara niciun ajutor in afara de cel de la sot si care sa aiba totusi o cariera stralucita, doctoratul deja terminat, slujba de 1000 de euro, sa fie o mama exemplara, o gospodina cat de cat ok (:D) si foarte activa in viata sociala?
Daca da, prezentati-mi-o si mie, ca sa pot face mea culpa in fata tuturor rudelor care au impresia ca sunt o ratata.
Daca da, prezentati-mi-o si mie, ca sa pot face mea culpa in fata tuturor rudelor care au impresia ca sunt o ratata.
Scoate telefonul dn priza si fa-te ca ai o amnezie..
RăspundețiȘtergereIn loc sa te bucuri de copii si de momentele astea, care nu se vor mai intoarce, cauti raspunsuri unde n-ai sa gasesti..
Pai eu ma bucur, ailalti incearca sa ma deturneze:)
RăspundețiȘtergere:)) Eu n-am auzit... cand se recunoaste cineva in descriere, da-mi si mie un semn, te rog. Chiar sunt curioasa :)
RăspundețiȘtergereCristina, multumesc de vizita :)
RăspundețiȘtergereEu cunosc una singura care are doi copii, dar nu intruneste nicio alta cerinta din cele de mai sus, are de exemplu vreo 50 de ani :)))
Lasa rudele ca nu ele au 2 copii muciosi, cu sigurnata nu alapteaza toata noapte si probabil nici nu au vreun doctorat!
RăspundețiȘtergereEnjoy the kids!
nu cunosc asa ceva. dar mai caut...
RăspundețiȘtergerecunosc insa o mamica minunata de 2 copii superbi (momentan muciosi), e compozitoare tipa. si mamica asta, stiu eu, isi creste intr-un super fel copiii, mai fuge uneori la biblioteca sa lucreze pentru doctorat, mai compune intre timp. mamica asta TRAIESTE. si cunosc si un anume tip de oameni- rudele, de exemplu, care niciodata nu vor cunoaste sau intelege bucuriile pe care le are compozitoarea-mamica. dar au doctorate, slujbe de mii de euro si vezi doamne, mai au si casa vesnic ordonata. pe cine alegi? :p
sabinelu' pupici si mergi inainte ca esti pe drumul bun!
sabina draga, eu nu te cunosc dar te-am mai vizitat prin intermediul siminei si dupa postul asta nu m-am putut abtine; scuze, dar rudele nu au nicio legatura cu viata noastra de zi cu zi. cred ca numai parintii nostri au dreptul sa ne judece. restul, cantitate neglijabila. sa-ti fie copii sanatosi si-ti urez energie si multa inspiratie.
RăspundețiȘtergereDelia, multumesc mult!
RăspundețiȘtergereprintre rudele alea se aflau si parintii, LOL
:D
Multmesc de vizita!
:) m-am gandit dupa, dar asta e. tre sa ii infruntam si pe ei. eu am o senzatie ca dupa o anumita varsta noi ii crestem pe ei si mi se pare ff greu
RăspundețiȘtergeredegetica, e prima data cand intru pe blogul tau, dar simt nevoia sa iti raspund la intrebare.
RăspundețiȘtergereDaca te incalzeste cu ceva, cunosc o tipa aproximativ asemanatoare cu tine: programatoare de 28 de ani, 1 copil (mucos, plangacios etc), beneficiara numai de ajutorul sotului, considerata de asemenea o mare ratata in viata profesionala, sociala, economica etc de catre rude (inclusiv - sau mai ales - parintii), care se asteapta probabil de la ea la realizari care sa schimbe istoria umanitatii.
Partea buna e ca aceasta tipa este o mama buna, are un copil minunat, sanatos, grasut, istet, are un sot iubitor, intr-un cuvant o familie reusita. Intre gatit, menaj, piata, plimbat copilul, schimbat copilul, hranit copilul, jucat cu copilul, incearca sa lucreze la diverse proiecte sau isi da singura de lucru ca sa nu se deprofesionalizeze total si sa se autoiluzioneze ca are si o viata profesionala. Toate acestea ii sustin moralul si o fac sa realizeze ca viata ei, cu bucurii si greutati, este implinita.
Cat despre altii, fata de care vorbeam a ajuns la concluzia ca nu se vor schimba nicodata. Ani de zile s-au hranit cu sperante fanteziste pe care le-au crezut o certitudine. E normala dezamagirea, anormal este sa doresti ca altcineva sa traiasca viata asa cum o vezi tu.
Mergi inainte, gandeste-te ce iti doresti TU cu adevarat si incearca sa realizezi visul tau, nu al altuia. E viata ta.
Multumesc mult:)
RăspundețiȘtergere