Adica am dat drumu la sonoru de la boxe. Orgie big time:), cand sunt copiii acasa e imposibil.
In frigider am gasit doar niste iaurt, cica expira pe 14 iunie, deci ma indoiesc ca e ceva natural in el, da de foame....
Si mi-am amintit deodata de studentie si de Toccata de Bach pe care am cantat-o in recitalul ala nebun cu Anca Serban si Monica Florescu , prietenele mele pianiste.
A fost un recital Bach - Beethoven, era anul Bach si ceva cifra rotunda la Beethoven. Eu am cantat Patetica de Beethoven (sonata nr 8 in do minor) si Toccata asta la care mi-a ramas inima.
Ce tempo frumos ia Clara Haskil:) Eu am fost multa vreme tentata sa o cant muuult mai repede, dar in ziua recitalului am avut febra 40. Da, asa faceam mereu inainte de iesirea pe scena:) Prin urmare, drogata cu algocalmin am luat-o si eu un pic mai rar, cam ca aici. Eram stravezie la fata, pe vremea aia eram si tunsa f f scurt si purtam niste haine pe care acum le-as categorisi clar : marime de copii:D , nu stiu cum am rezistat acolo pe scena. Ba stiu, reusisem sa inghit niste iaurt, ca el a fost pe post de "madlena" aici:)
Dupa am picat, evident, pentru o saptamana.
Peste doi ani am avut ocazia nemaipomenita sa o cant la clavecin, nu in public, dar....
aici cu Gustav Leonhardt, e parca mai sfasaietoare la clavecin.
Clavecinul e un instrument cu totul si cu totul aparte. E numai idee si suflet....nu poti pacali prin nuante si rafinamente de tuseu, ci te exprimi doar prin simtire dublata de o gandire pe masura. Lunile petrecute in Germania langa clavecin sunt pentru mine printre cele mai luminoase amintiri.
Asa-i ca frumos mi minorul?
In frigider am gasit doar niste iaurt, cica expira pe 14 iunie, deci ma indoiesc ca e ceva natural in el, da de foame....
Si mi-am amintit deodata de studentie si de Toccata de Bach pe care am cantat-o in recitalul ala nebun cu Anca Serban si Monica Florescu , prietenele mele pianiste.
A fost un recital Bach - Beethoven, era anul Bach si ceva cifra rotunda la Beethoven. Eu am cantat Patetica de Beethoven (sonata nr 8 in do minor) si Toccata asta la care mi-a ramas inima.
Ce tempo frumos ia Clara Haskil:) Eu am fost multa vreme tentata sa o cant muuult mai repede, dar in ziua recitalului am avut febra 40. Da, asa faceam mereu inainte de iesirea pe scena:) Prin urmare, drogata cu algocalmin am luat-o si eu un pic mai rar, cam ca aici. Eram stravezie la fata, pe vremea aia eram si tunsa f f scurt si purtam niste haine pe care acum le-as categorisi clar : marime de copii:D , nu stiu cum am rezistat acolo pe scena. Ba stiu, reusisem sa inghit niste iaurt, ca el a fost pe post de "madlena" aici:)
Dupa am picat, evident, pentru o saptamana.
Peste doi ani am avut ocazia nemaipomenita sa o cant la clavecin, nu in public, dar....
aici cu Gustav Leonhardt, e parca mai sfasaietoare la clavecin.
Clavecinul e un instrument cu totul si cu totul aparte. E numai idee si suflet....nu poti pacali prin nuante si rafinamente de tuseu, ci te exprimi doar prin simtire dublata de o gandire pe masura. Lunile petrecute in Germania langa clavecin sunt pentru mine printre cele mai luminoase amintiri.
Asa-i ca frumos mi minorul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu