Copilul meu imi zice dupa aproape 3 saptamani de vacanta ca ii teama de oboseala ce va sa vina.
Vrea sa ii scot cursul de mate, sa nu mai mearga la concurs la a doua etapa. Mentionez ca a mers la un singur concurs semestrul 1, unde a luat premiul II la 2 puncte de premiul I si ca statistic e in primii 5% din clasa a 3-a la nivel national. Deci nu e vorba de teama sau nestiinta.
astea sunt subiectele, iar punctul 1b gresit a facut diferenta de nu a luat premiul 1.
in plus, n-a stiut 2c deloc si a zbarcit un picut din ultima problema. La nivelul asta eu cred ca s-a descurcat bine si ca are potential.
Cursul in sine ii place, doamna e f f draguta. Dar e vineri de la ora 15 si sotul vrea sa fie in drum spre Busteni la ora aia. Sa nu il prinda ceata. Sa ajunga pe lumina. El zice ca mate de clasa a 3-a nu e mate si ca muntele e mai important.
Eu zic ca in orice directie o iei, matematica TREBUIE stiuta.
Cine stie matematica are o gandire mult mai structurata, mai limpede. Exprima mai simplu ceea ce e greu. Nu ma intelegeti gresit, nu spun ca cine stie mate e mai destept. Spun doar ca ajuta.
Iar prin a sti matematica nu inteleg sa fii la nivel de Olimpiada, ci sa intelegi bazele si sa intelegi frumusetea rationamentelor. Sa intelegi de ce o solutie e mai eleganta ca alta. Cand intelegi asta, in orice alt domeniu te vei exprima mai limpede. Poate gresesc :) Dar asa cred.
Iar cursul la care o duceam din cand in cand pe Sofia promoveaza eleganta solutiilor simple la probleme complicate. Si e finalizat cu singurul concurs de mate relevant pentru varsta lor. Singurul concurs unde nu se fac scheme si misculatii. Da, da, exista alte concursuri unde profii sufla copiiilor rezultatul. E revoltator. In fine, sa revenim.
Imi dau seama ca are un program foarte incarcat. luni joi pian, dupa scoala, luni miercuri karate,seara, vis vis de casa, miercuri are si germana (vine acasa profa) si vineri ar fi fost mate. Ea ma roaga sa ii scot karate si mate. Din motive de oboseala, de placut ii plac. Eu am crezut ca o sa ma roage sa ii scot pianul....oricum vine momentul acela, nu ma indoiesc.
Eu nu vad cum ar putea sa renunte la ele :( Miscare ii trebuie obligatoriu. Mate nu e destul ce se face la scoala, si nu ma refer la cunostinte, ma refer la solutiile elegante.
In afara de pian si mate, unde drumul dureaza juma de ora, karate nu necesita deplasari mai mari de 7 minute iar germana e acasa. Alti copii sunt de o mie de ori mai tracasati, n-au scoala asa buna vis a vis, fac limbi straine in centre specializate, 2 sporturi samd.
Imi totusi clar ca prin activitati vreau sa compensez faptul ca eu nu sunt in stare sa-i fac fata. Nu pot face sport cu ea, nu pot sa ma duc la scoala sa vb cu invatatoarea sa aiba mai multa atentie etc etc. Ea nu are niste parinti normali, tineri si valizi, cum au toti copiii. Mi-e teama ca daca pierde niste trenuri acuma, nu le mai recupereaza. Mi se pare inacceptabil sa-i fie retezate aripile doar pt ca mama ei e neputincioasa.
Copilul asta la 4 ani citea si scria fraze, si NU am lucrat cu ea. Pur si simplu stia. Nu ma grabesc nicaieri, dar nici nu vreau sa se piarda.
Si nu stiu ce sa fac :( Pentru moment, am sa o ascult si nu va merge la cursul de matematica. Dar nu stiu ce sa fac in general. Cum fac sa nu se iroseasca?
Vrea sa ii scot cursul de mate, sa nu mai mearga la concurs la a doua etapa. Mentionez ca a mers la un singur concurs semestrul 1, unde a luat premiul II la 2 puncte de premiul I si ca statistic e in primii 5% din clasa a 3-a la nivel national. Deci nu e vorba de teama sau nestiinta.
astea sunt subiectele, iar punctul 1b gresit a facut diferenta de nu a luat premiul 1.
in plus, n-a stiut 2c deloc si a zbarcit un picut din ultima problema. La nivelul asta eu cred ca s-a descurcat bine si ca are potential.
Cursul in sine ii place, doamna e f f draguta. Dar e vineri de la ora 15 si sotul vrea sa fie in drum spre Busteni la ora aia. Sa nu il prinda ceata. Sa ajunga pe lumina. El zice ca mate de clasa a 3-a nu e mate si ca muntele e mai important.
Eu zic ca in orice directie o iei, matematica TREBUIE stiuta.
Cine stie matematica are o gandire mult mai structurata, mai limpede. Exprima mai simplu ceea ce e greu. Nu ma intelegeti gresit, nu spun ca cine stie mate e mai destept. Spun doar ca ajuta.
Iar prin a sti matematica nu inteleg sa fii la nivel de Olimpiada, ci sa intelegi bazele si sa intelegi frumusetea rationamentelor. Sa intelegi de ce o solutie e mai eleganta ca alta. Cand intelegi asta, in orice alt domeniu te vei exprima mai limpede. Poate gresesc :) Dar asa cred.
Iar cursul la care o duceam din cand in cand pe Sofia promoveaza eleganta solutiilor simple la probleme complicate. Si e finalizat cu singurul concurs de mate relevant pentru varsta lor. Singurul concurs unde nu se fac scheme si misculatii. Da, da, exista alte concursuri unde profii sufla copiiilor rezultatul. E revoltator. In fine, sa revenim.
Imi dau seama ca are un program foarte incarcat. luni joi pian, dupa scoala, luni miercuri karate,seara, vis vis de casa, miercuri are si germana (vine acasa profa) si vineri ar fi fost mate. Ea ma roaga sa ii scot karate si mate. Din motive de oboseala, de placut ii plac. Eu am crezut ca o sa ma roage sa ii scot pianul....oricum vine momentul acela, nu ma indoiesc.
Eu nu vad cum ar putea sa renunte la ele :( Miscare ii trebuie obligatoriu. Mate nu e destul ce se face la scoala, si nu ma refer la cunostinte, ma refer la solutiile elegante.
In afara de pian si mate, unde drumul dureaza juma de ora, karate nu necesita deplasari mai mari de 7 minute iar germana e acasa. Alti copii sunt de o mie de ori mai tracasati, n-au scoala asa buna vis a vis, fac limbi straine in centre specializate, 2 sporturi samd.
Imi totusi clar ca prin activitati vreau sa compensez faptul ca eu nu sunt in stare sa-i fac fata. Nu pot face sport cu ea, nu pot sa ma duc la scoala sa vb cu invatatoarea sa aiba mai multa atentie etc etc. Ea nu are niste parinti normali, tineri si valizi, cum au toti copiii. Mi-e teama ca daca pierde niste trenuri acuma, nu le mai recupereaza. Mi se pare inacceptabil sa-i fie retezate aripile doar pt ca mama ei e neputincioasa.
Copilul asta la 4 ani citea si scria fraze, si NU am lucrat cu ea. Pur si simplu stia. Nu ma grabesc nicaieri, dar nici nu vreau sa se piarda.
Si nu stiu ce sa fac :( Pentru moment, am sa o ascult si nu va merge la cursul de matematica. Dar nu stiu ce sa fac in general. Cum fac sa nu se iroseasca?
Având un copil, mai citesc bloguri de mămici, nu prea comentez că nu chiar am timp la dispoziție :) am simțit totusi că trebuie să răspund la postarea ta. Eu cred că e bine să ssculți de copil, dacă spune că e obosit înseamnă că asa e. Mă gândesc că noi părinții de azi am pierdut usor simțul realității: avem senzația că un copil trebuie să abă program 10 ore pe zi. Ei bine, nu cred că e recomandabil si sănătos pe termen lung. Două activități pe săptămână sunt arhisuficiente. Nu-ți mai face griji, esti lângă copiii tăi suficient de mult :)
RăspundețiȘtergereSi copilul meu a vrobit în fraze la un an si a citit la 3 jumate, si învață extrem de usor orice. Si eu am simțit la un moment dat că trebuie să-i canalizez inteligența si potențialul. Dar am constatat pe urmă că e mult mai bine dacă nu presez si-l las în ritmul lui. A progresat la germană mai mult în două luni de vacanță de vară decât a făcut-o în cei trei ani anteriori când a avut profesor, pur si simplu pt că a avut chef să învețe si avea o carte interesantă din care a citit. Asa că - ascultă si bucură-te de copil
Ela, multumesc!
RăspundețiȘtergeredupa 12 ani de profesorat, iti spun sa iti asculti copilul. multi parinti nu o fac. aici nu e vorba de un copil lenes sau rasfatat. din cate citesc si vad la tine e un copil bun, inteligent, talentat. decat mate, pe care nu o mai vrea, pune-i in bagajul pentru munte sevaletul si culorile, am vazut ca e foarte talentata. de acord cu tine cu matematica, acum regret ca am avut mai multa inclinatie spre ea, cred ca mi-ar fi folosit, dar nu s-a lipit de mine deloc. s-au lipit in schimb limbile straine si literatura. fiecare cu darul lui. parerea mea e ca Sofia e o fiinta foarte sensibila, si fatul ca tocmai karate si mate nu mai vrea poate sa fie un semn ca vrea mai mult spre partea artistica a vietii. sport trebuie sa faca, perfect de acord, dar ce-ar fi daca i-ai gasi alt sport? eu vad karatele si matematica tare asemanatoare, cu o rigoare impusa, care lasa uneori putin loc de manevra. dure mi se par de asemenea. ascult-o. si nu te mai victimiza, ii induci si ei starea ca ceva e foarte in neregula cu tine. nu zic ca nu e, dar te-as indemna mai degraba sa vezi partea plina a paharului, nu o trimite in viata cu durere in suflet de mica. esti in viata, esti langa ea. asta e tot ce conteaza. gandeste-te ca si pentru ea situatia e un stres, copiii si mai ales astia sensibili si artisti isi amplifica trairile. fa-o sa se simta bine, sa se simta iubita si... talentata. da-i zambet, nu angoasa. stiu, e usor sa vorbesti de pe margine, dar in lupta mea cu demonii personali am realizat ca zambetul si inima usoara alunga mai usor raul din cale si din minte. va pup, aveti grija de voi si zambiti!
RăspundețiȘtergereei ii plac karate si mate, se simte f bine dupa . Plus e singurul sport care ne e accesibil, e in sala de sport a scolii, adica 5 minute pe jos daca ne grabim si 7 daca mergem normal.
RăspundețiȘtergeredar da, de fapt problema esentiala e ca eu sunt prea ingrijorata si nu am energie sa compensez unde ea nu poate, ceea ce alti parinti au(energie) si pot sa faca.
O las in pace, bineinteles...
Eu cred ca e prea mult cand copilul spune ca e prea mult. Acuma sigur ca sportul e important iar matematica asemenea, mai ales ca inca sunt mici si nu stii cand si la ce ii va folosi. Poate exemplul nostru nu se muleaza pe realitatea romaneasca. Dar aici nu sunt ore sunplimentare la nimic. Copilul invata la scoala si apoi acasa daca primeste teme(in clasele mici temele sunt aproape inexistente pentru ca au volum mare de lucru in clasa, materie putina si mult exercitiu). Deci la faza asta stresul cu facutul in plus nu exista. Daca copilul poate mai mult, merge mai departe in clasa...cea mare a mea are un coleg ce lucreaza matematica din manualul de a 11-a, ei sunt a 9-a.
RăspundețiȘtergereLimbile straine la fel, fac la scoala engleza, in clasele mai mari inca o limba, dar o studiaza frumos, nu e nevoie de studiu in plus.
Cu sportul...Silvia de ex. nu doreste. Dar pana pe la 8-9 ani nici nu exista sporturi pentru copii. E joaca cea care primeaza. Acum cochetam si noi cu ceva sport, dar nu e atrasa de nimic...poate dans, ca tot implica miscare fizica. Am vrea inot, dar ea nu doreste, desi ii place sa mergem la bazin si sa inoate.
In rest, Silvia nu face nimic in plus decat cursul de arta, o data pe saptamana. Cateva lectii, joaca, citeste si se mai joaca pe computer, se mai uita la tv. Stiu, cine citeste aici poate spune ca nu e normal, dar pentru noi e. E odihnita, merge cu placere la scoala, la curs...cand va dori ea mai mult, va spune.
Suprasolicitarea e uneori mai periculoasa decat subsolicitarea...dar depinde de fiecare cum considera.
Pup, aveti grija de voi!
ba eu zic ca e f normal cum face Silvia.
RăspundețiȘtergereSi eu cred ca temele pentru acasa sunt cele care inghiontesc copilul:( plus maniera in care se preda...si da, daca s-ar face la scoala, obisnuit , dupa capacitatile fiecaruia ar fi mult mai bine.
in mine e lupta de a nu cadea prada sistemului si de a reusi sa-l fentez nu prin nepasare fata de scoala ci tocmai prin a veni de sus.
Asta la Sofia. La Ghe nu stiu cum va fi.
Sabina, nu te amagi ca alti parinti fac si desfac. Eu sunt sanatoasa (deocamdata), dar nu inseamna ca ajung la scoala mai mult de 2-3 ori pe an. Iar Damian se duce singur la scoala din clasa a II-a, din aceleasi motive de parinti care nu reusesc sa faca fata. Deci pica argumentul tau ca toate cursurile compenseaza neimplicarea ta.
RăspundețiȘtergereE clar ca iti doresti sa ai un copil competitiv, si e firesc sa fie asa. Si eu am aceleasi dileme, dar am inceput sa ma lamuresc ca nici un curs nu garanteaza viitorul copilului, ca nu exista o reteta dupa care sa asiguri viitorul copilului. Sunt copii (sotul meu) care au invatat i provincie, in scoli de doi bani, pline de tzigani (cer scuze firilor sensibile), dar s-au realizat, si sunt copii care au la dispozitie totul din partea parintilor si se pierd. Concluzia mea este ca trebui sa facem tot ce ne sta in putinta, dar cu echilibru, fara crispare, ascultandu-ne copiii uneori, mergand pe instinctul nostru alteori, si lasandu-l pe Doamne-Doamne sa implineasca restul.
nu stiu, eu sunt furioasa pe sistemul nostru. acum horica face teme de vacanta, e joi si, in afara de sambata cand am avut musafiri, de miercurea trecuta lucreaza aproape zi-lumina. nu e ok. temele de vacanta nu sunt obligatorii, dar daca nu le face...cu toate astea tot esti nevoit sa compensezi ajutandu l cumva pe copil, unu, pt ca matematica e importanta, doi, pt ca sa 'fentezi 'sistemul cum ai zis.
RăspundețiȘtergerece sa zic? e important sa ti asculti copilul, dar mi e teama ca nu e oboseala motivul ei principal pt care vrea sa renunte la mate. de ce o fi ales chiar cursul de mate sa isi elibereze programul? crezi poate fiindca e cel de vineri? poate nu neaparat ca nu ii place matematica, dar poate mediul cursului e hipercompetitiv si nu se simte bine in el. sau poate e ea hipercompetitiva si nu ii place locul 2? nu stiu, sunt doar intrebari? repet, prea a ales ea matematica sa o oboseasca excesiv. ce zici?
a ales din cauza ca sotul bodogane incontinuu ca vrea sa plece la munte si e greu sa plece la ora 17 in loc de ora 14. parerea mea :D
RăspundețiȘtergeredespre teme de vacanta, uf. nu se pot da cateva probleme sa nu uite copilul si gata? se ce trebuie asa multe? sofia si le-a terminat azi....
RăspundețiȘtergereIleana, vreau copil competitiv dar nu in sensul ca sa fie mai buna ca x si y, ci in sensul sa fie in stare sa se descurce in orice mediu pica, dpdv uman si intelectual.
Piciulika zice sa asculti copila si iti propune un compromis elvetian: sa ii oferi sa renunte deocamdata doar la una din activitati (e alege) si sa vada cum merge. Tot obosita e? Nu o sa-i lipseasca? Si daca nu si nu, basta, ia o pauza.
RăspundețiȘtergerePoate e intr-o faza de crestere, poate e o faza mai fara lumina & serotonina, poate are lipsa de fier...?
Mergi intuitiv, pe etape, alaturi de ea.
Va pup
pai de scos activitate clar o vom face, nu o duc impotroiva vointei ei in niciun caz. Ai dreptate! va pup!
RăspundețiȘtergereSimona, pe vremea mea nu erau cursuri de mate vinerea la trei si din copilarie imi amintesc cu mare placere cum cu greu ne adunau parintii de pe afara! sa nu mai spun si la ce ore, si de cheia de gat samd
RăspundețiȘtergereiar problemele cu robineti, trenuri etc nu le-am suferit niciodata!!! loool... noroc ca nu erau nici concursuri de mate la clasa a treia
solutiile elegante vin mai tirziu, acum lucreaza intuitia!
te pup!
am citit deodata si postul asta si postul precedent. si am avut senzatia ca al doilea text (cel cu razboaiele mamicilor)este un raspuns la textul de fata si la intrebarile lui. ca si cum ti-ai da singura raspunsul inainte de a pune intrebarea.
RăspundețiȘtergere... pentru ca oricum solutiile sunt in noi, nu?
da, clar, adica la mine sunt demonii propii, copilu e ok :)
RăspundețiȘtergeremamalui mihai, corect :)
Sabina, impotrivirea creeaza doar frustrari si nefericiri, iar frica de ce se va intampla candva... cand poate ca nu se va intampla niciodata...este cam nejustificata, si nu face altceva decat sa se piarda esentialul - care este momentul de fata! Din acest punct de vedere eu il sustin pe sotul tau si sincer, nu cred ca ar trebui sa mai fie pus vreodata in situatia de a bombani ca nu poate iesi din Bucuresti la ora cat mai accesibila si safe pentru condus....
RăspundețiȘtergereEu as asculta copila, ea stie cel mai bine!
N-am soluţii de părinte, nu sunt încă deşi poate ar fi cazul, dar vreau să-ţi spun că sunt întru totul de acord cu părerea despre matematică.
RăspundețiȘtergereŞi mie-mi pare rău că n-am înţeles cum trebuie importanţa ei şi n-am aprofundat-o, deşi am urmat un profil real iar acum sunt programator. Dar cred că ceva roade tot am adunat, iar gândirea structurată şi simpla capacitate de a formula probleme m-au ajutat mult în viaţă.
Şi nu sunt singurul exemplu. Fosta mea colegă de bancă este profesor de română şi om de litere. Tot liceul s-a chinuit din cauza materiilor solicitante proprii unui profil real (mate, fizică, etc), dar mi-a mărturisit că în facultate a simţit că are avantaje în faţa celor de la profile umane - prin capacitatea de sinteză şi rigoarea de gândire care s-au lipit până şi de ea!
Deci, într-o formă sau alta, să reveniţi la matematică dacă puteţi!
Simi are dreptate, bre! :)
RăspundețiȘtergereMuntele e mai important decat orice matematica. Zau. :)
Hai sa-ti zic din alta perspectiva: eu cred ca nu atat cantitatea, ci placerea efectiva pe care o simte copilul conteaza.
Am facut matematica pe paine in scoala. Ca asa au crezut ai mei ca e mai bine, c-o sa-mi foloseasca, domnule. Prostii. Am ajuns sa urasc matematica, la fel ca si chimia si fizica. Ce iubesc acum e ce-am iubit si in copilarie si adolescenta - materiile unde am avut profesori luminati si cu har, la alea am tras eu de mine pan'la loc comanda, sa lucrez extra.
Nu exista multilateral dezvoltat, oricat de mare ar fi capacitatea de absorbtie si procesare a copilului (da, eram premianta, aveam note mari la matematica, desi "chiuleam" - cu dedicatia, cat cuprinde!). Las-o sa-si aleaga drumul, tocmai pentru ca este atat de desteapta, ai sa vezi ce te vei felicita mai incolo, chiar daca va gresi ea pe parcurs. Important, repet, e sa-i fie cu fericire. :) (da, da, stiu ca si munca e importanta, da' lasa, nu e Sof copilul care sa nu munceasca!).
Pup tare.
Si eu acum am citit ultimele postari dar am hotarat sa raspund la asta:) In primul rand un an bun si cu o sanatate "beton" iti doresc .
RăspundețiȘtergereApoi,despre tine : eu cred ca prea mult te invinuiesti tu in legatura cu boala, asa cum spune si Mihaela Maria parca, multi parinti (chiar prea multi)sunt in putere, au absolut tot ce se poate si totusi nu se ocupa de copii din diverse motive.De multe ori independente de voina lor. Deci, te-ai mira cred sa vezi un "clasament " sa zic asa in legatura cu asta si sunt sigura ca Sofia nu ar fi printre copiii ce au parte de cea mai putina atentie.Apoi, la copiii tai prezenta tatalui in mare masura in viata lor compenseaza oricum mult.
Despre mate acum: eu nu as scoate-o de la curs.As scoate-o de la mate la scoala (hi, hi..) dar daca asta este un curs fain cu o profa ce stie sa le prezinte notiunile firesc si nu preseaza si nu streseaza copiii eu cred ca este cu totul altceva decat matematica "mancata pe paine" in sens rau. Sigur as renunta la karate. De altfel mie mi se pare personal un nonsens ca un copil crescut intr-o alta cultura decat cea ce a dus la nasterea karate sa faca asta. Nu poate oricum sa prinda "ideea" iar in ideea de gimnastica a corpului urcatul pe munte sau inotul de exemplu sunt net superioare. (Nici la pian nu cred ca e bine sa renunte in viitorul apropiat, oricum acum deja e intrata in piesele faine, nu mai e perioada aia "grea" in care "cauta" note. Si puteti face si duete ce plac mult copiilor deja, intalniri cu alti copii "muzicieni" etc. Doar sunteti in zona ).
Toate bune va doresc.
degetica, daca nu ma insel ai mai atins o data subiectul asta - si inca de atunci ai intuit ca ar putea fi prea mult. eu una clar ma regasesc pe aceeasi lungime cu sotul tau; daca tot e pe alese, muntele chiar este mai valoros! :)
RăspundețiȘtergeredaca pt mine (mama) matematica ar fi atat de importanta, intai i-as propune fetei o manevra in orar; eventual mutata matematica in alta zi (if possible)- sa fim seriosi, pan` la urma vinerea se vrea zi scurta pt toata lumea, nu? sau, in fine, ca se vrea ea, ca o vrem noi.. tot aia :)
apoi, oricat te-ai intreba "ce e bine de facut", realitatea e ca Sofia a ales deja; iar acum, in functie de reactia ei la propunerile tale, iti vei da seama exact daca e chiar (doar) oboseala sau .. not fun enough. (zic asta pt ca, din experienta mea, copiii rareori renunta la activitatile care-i pasioneaza). in acelasi registru, ii poti propune alt sport (dans, tenis, orice) in loc de karate si iarasi vezi-i reactia.
din fericire, limba straina este una dintre obiectele la care se poate invata super bine si fara profesor. DAR. ce mai conteaza ce impresii am eu sau tu, daca fata e gata pregatita sa renunte la karate?
am citit si recitit argumentele tale vis a vis de matematica, dar nu uita ca iti apartin (in totalitate); incolo, personal tot nu inteleg de ce "matematica trebuie stiuta". daca are o inclinatie naturala spre, o va invata oricum, iar pe viitor va cunoaste din ea exact atat cat ii va folosi.
in concluzie, putin probabil sa risti nasoleli daca mergi pe increderea in copilul tau.
sanatate beton iti doresc si eu! in realitate, copiii n-au nevoie de la noi atat cat avem noi impresia ca suntem datori sa le oferim.