Ce zi frumoasa!

Desi n-am reusit sa dorm azi noapte, pentru ca tusesc sinistru,  am avut o zi foarte frumoasa.
A inceput cu colegiul dizertantilor la Universitatea de Muzica din Viena, unde Adriana si-a prezentat  din lucrarea de doctorat in curs de finisaj. Au urmat discutii aprinse, nu ca la noi.....controverse, indicatii, multi erau total pe langa, dar macar exista interes pentru dezbateri.
Apoi, la final, discutii cu profesorii de acolo, eu fiind Frau Doktor in Komposition  si trebuind sa vorbesc doar in germana, ceea ce poate fi frustrant cand ai studiat-o doar vreo 4 luni ;)) n-am probleme in viata de zi cu zi, acolo lumea ma iarta,  dar in mediul academic e destul de solicitant, insa incepe sa-si dea drumul, o sa-mi iau mai multe de citit si o sa fie ok.
Unul dintre cei mai importanti profesori, seful instutului de management cultural a invitat-o pe Adriana la o noua conferinta, si pe noi amandoua in biroul lui fantastic unde ne-a arat o multime de carti interesante, ne-a dus in biblioteca quasi secreta dintr-un corp nou de cladire si ne-a invitat sa lucram acolo oricat dorim, cand dorim. As vrea ca si profesorii valorosi din Universitatea de Muzica Bucuresti sa aiba acest gen de birou, acest gen de deschidere, acest tip de generozitate.
Desigur ca i-am cerut voie sa il fotografiez, am cateva dragute pe care i le voi trimite. A fost foarte interesant sa incerc sa il suprind cat mai specific, fara sa il cunosc absolut deloc. M-am lasat purtata de val si cred ca bine am facut.
Apoi am stat un pic cu prietena mea draga Adriana, , pianista, doctoranda, tine registrele firmei,  e mama a trei copii nemaipomenti. Adriana  implineste maine  aceeasi varsta ca mine, da , am ajuns amandoua la 33, mistico-magico-artistico realizare.

Pe drum spre casa (unde nu voi zabovi decat atata cat scriu si beau al 1000-lea ceai, ca e ultima mea seara in vitrina foto-multimedia), am dat peste ceva taaare dulce. Doi tineri imparteau niste mere si brosuri trecatorilor, in colt la TU (adica Politehnica lor, de unde iau eu tramvaiul cele 4 statii).
Sigur ca am primit si eu 4 mere, si sigur ca le-am facut poze, pe care , ca pe cele dinainte, nu le-am descarcat inca.
 S-ar zice ca un oras imperial nu poate un sediu al varietatii....iata ca Viena cuprinde deopotriva mesaje obscure, intunecimi vantoase care ard buzele, concerte fantastice, simpozioane pasionante, prelegeri relaxate, expozitii de traznai versus expozitii foarte cuminti,  fumul de la Schikaneder (cred ca o sa-mi ia 100 de ani sa mi-l scot din piele) versus mere bio impartite pe strada, tineret care asteapta sa fie distrat versus tineret implicat, ecologist si voluntar.
Cu alte cuvinte, e un oras viu si dinamic inainte de toate.

In incheiere, va mai spun ca eu imi scriu mailuri cu fetita mea de 10 ani, ca imi citeste si blogul daca o atentionez ca e ceva ce ar putea-o interesa ,  asa ca inchei aici ca sa-i mai povestesc si ei noutatile care o privesc, repede, pana nu ies din nou pe usa.