Autopsie pe viu

E gălăgioasă.
E aglomerată.
E tensiune, e freamăt.
E groază, e angoasă, e imprevizibilă, o doare.
E empatie, totul trece prin ea și lasă urme, grele și pline de remușcări.
E risipire, e lipsă, e prea plin, e plâns, e strigăt, e șoaptă și e zâmbet dulce care o doare.
E egoism, e concentrare, e autocentrare și e răutate.
E izolată, e în mijlocul tuturor,  nu îi vede, îi aude, îi simte acut, o doare.
E prea plin, e dăruire, e abandonare, e foarte frumoasă și e foarte urâtă, e seducătoare și inaccesibilă. E cu sufletul  lăsat la vedere, învelit în câteva sunete, e iubită, e ingrijorată.
E alungată, e dorită, e singură, e chemată, e speriată, o doare.
E suavă, e vulcanică, e terifiantă, e minunată.
E precisă, e tăioasă, e dură, e cerebrală.
E vinovată, e încăpățânată, e parfumată cu dragoste și e îmbrăcată cu inteligență.
E enervată, e nestăpânită, e imposibilă, e indispensabilă.
E prea plin, e plâns, e strigăt și zâmbet dulce.
E groază, e angoasă, e freamăt.
E tensiune, e empatie.
O doare.

E Sabina cufundată în muzică, suferind la fiecare sunet în mod egal cu fiecare chemare a fetiței febrile pe care o doare capul și gâtul , speriate amândouă, îngrozind bărbații familiei, cele mai temute și iubite S și S, extraordinare muzici răzvrătindu-se în mine și în lume și împărțindu-se violent între toate marile mele iubiri.