Final de 2012

Am avut o lista lunga si o lista scurta de obiective.
Cele de pe lista scurta...s-au indeplinit toate, cu exceptia unuia singur. Mi-am dorit din tot sufletul ca Bibi sa se faca bine. Nu am de unde sa stiu unde locuieste acest bine, in ce sfere, dar pe mine ma doare teribil, la modul egoist,  ca acest inger de copil nu mai e aici sa ne minuneze cu prezenta lui. Ma doare lipsa lui. Aproape fizic.

In rest, anul a inceput greu, nebulos, cu sanatatea mea deteriorata, cu viata mea pe muchie de cutit,  operatia insa a functionat deocamdata, ma asteapta cel putin inca un an foarte bun , potrivit statisticilor, majoritatea au rezistat 2 ani fara recadere dupa splenectomie, insa eu vreau sa cred ca ma voi incadra in procentul de 15% care se si vindeca complet.
N-am slabit chiar tot de la cortizon, dar ma aflu pe drumul cel bun.  Macar mi-am recapatat chipul in proportie de 90%.
InnerSound 2012 a fost un mega hit. Dar sa vedeti ce grozav va fi la anul :)
N-am compus mult de tot, dar am compus rezonabil. Chiar acum pun ultimele note dintr-o lucrare. E foarte bine. Iar 2013 se anunta deja cu 4 comenzi ferme si una de suflet pentru prietena mea Adriana, cu multe octave si acorduri, promit. Am avut multe evenimente frumoase in 2012, nesperate unele, am muncit pentru ele mult, dar si satisfactiile au fost peste asteptari.

Minunat in 2012 a fost faptul ca am putut, dupa aproape 3 ani de izolare, sa ma reapropii de vechii mei prieteni si sa consolidez prietenii mai noi. Mi-am gasit si inca o sora!  Timpul petrecut in preajma lor mi-a lipsit ingrozitor, mai ales ca oricum eu veneam dupa cei 2 ani in care Gheorghe a fost mic de tot si iesirile mele extrem de rare. Sunt acasa afectiv, dpdv prieteni, si la Viena, si la Bucuresti. mai nou si la Busteni. Ce mi-as putea dori mai mult?

Sigur ca ne cautam uneori pretexte (Maria,  pe bune acuma, cartonase pt Sofia?:D) sau folosim intalnirile de lucru (noi, Innersounzii) ca sa ne simtim bine impreuna si sa construim ceva conectati frumos, cert e ca desi nu foarte dese, zilele sau serile cu prietenii m-au incarcat minunat , mai ales in ultimele 5 luni ale anului, sau in aceste ultime zile, cand am avut alaturi de mine pe prietena mea din copilarie, sufletul meu pereche la feminin :)
Multumirile catre prietenii si prietenele mele nu ar incapea nici pe 10 pagini, ma opresc asadar,  iar pentru 2103 imi propun sa ma vizitez si cu cealalata prietena a mea din copilarie, cu care vorbesc doar la telefon si asta nu e ok.

In plan ultrapersonal, nu mai e nevoie sa spun ca fara sustinere, neconditionata, chiar daca uneori cu maraieli in fond  iubitoare si stimulative chiar prin negatie:), nu as fi reusit nimic din toate astea. Nu-i usor sa ai (si sa fii :P) o sotie si o mama compozitoare.

Am sa inchei, nu de alta, dar am de lucru azi. Nu la piftii sau alte chestii de mancat, ci la compozitie. Nu e corvoada, e o fericire.
Sper ca 2013 sa ma tina asa, sanatoasa si fericita.
Va urez acelasi lucru.