uitati ce zice OMS-ul, citat de Hotnews:
Vietile a circa 1,3 milioane de copii ar putea fi salvate in fiecare an, daca acestia ar fi alaptati de mamele lor, sustine Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), care precizeaza ca insuficienta informare a femeilor privind avantajele si importanta alaptarii le determina sa renunte la acest lucru, transmite Reuters.
Mai putin de 40% dintre mamele din toata lumea isi alapteaza copiii in primele sase luni de la nastere, urmand recomandarile OMS. Insa, tot mai multe renunta la alaptare pentru ca nu-si pot invata bebelusul sa suga cum trebuie sau pentru ca acest lucru le provoaca durere sau disconfort.
"Cand vine vorba sa alapteze efectiv, femeile nu au niciun sprijin practic in acest sens", a spus Constanza Vallenas, expert OMS. Potrivit acesteia, acest lucru se intampla atat in tarile sarace, cat si in cele bogate, iar proaspetele mame ar trebui sa primeasca mai multa asistenta in spitale, in clinici sau in cadrul comunitatii.
Potrivit recomandarilor OMS, alaptarea unui nou-nascut trebuie inceputa in prima ora de la nastere, iar in primele sase luni de viata, bebelusii ar trebui sa fie hraniti numai cu lapte matern, evitandu-se apa si alte tipuri de bautura si mancare. Laptele mamei ofera copiilor elemente nutritive vitale, care le intareste sistemul imunitar, impotriva unor boli precum diaree sau pneumonie.
Daca 90% dintre mamele din intreaga lume si-ar alapta bebelusii in primele sase luni de viata, 13% din cele 10 milioane de copii sub cinci ani care mor prematur in fiecare an ar fi salvati, a evidentiat Constanza Vallenas, in cadrul unei declaratii sustinute la sediul OMS de la Geneva, pentru a marca Saptamana Mondiala a Alaptatului (1-7 august).
Proasta informare si mai ales prostul suport din partea personalului medical, dupa nastere, in privinata alaptarii, n-ar trebui totusi sa fie o scuza atat de facila pentru renuntarea la alaptat... Daca acel mic bebelus stie instinctual, nativ, cum sa suga, si incearca acest lucru inca de la prima apropiere de san... cu atat mai mult mama ar trebui sa se bazeze tot pe instinct si sa reuseasca sa faca acesta legatura, atata de importanta, cu copilul...
RăspundețiȘtergereMi se pare absurd sa spui "nu e confortabil sa alaptez" si sa renunti,c a si cum ai renunta la o bluza care te strange, fara sa primeze interesul copilului tau.
Unde mai pui ca sunt cazuri, e adevarat nu multe - dar din ce in ce mai dese - in care mamele renunta la alaptat din considerente pur estetice, pentru a nu-si deforma sanii! :(
am auzit ca in Franta este un curent printre tinerele mame sa nu alapteze. Sunt indoctrinate ca laptele praf ar fi mai bun.
RăspundețiȘtergereCe m-a frapat e ca se duc la spital sa nasca si anunta personalul medical ca nu vor sa alapteze. le dau o patila si gata, si-au aranjat bebele pe viata
Carlitos, partea nasoala stii care e, ca sinii oricum se deformeaza, ca alaptezi sau nu. :-D
RăspundețiȘtergereCred ca asta este o alegere personala, pe care trebuie sa o ia fiecare dupa ce a beneficiat de o informare obiectiva (nici pro, nici contra) si bineinteles cu specificatiile medicale de rigoare de la fiecare caz (referitoare la starea de santate a mamei si calitatea laptelui).
RăspundețiȘtergereOricum, nu "aranjeaza" nimeni pe nimeni: eu nu am fost alaptata deloc, din cauza complicatiilor mamei mele (care nu m-a putut alapta nici in prima ora pt ca se simtea prea rau, apropo) si m-a ferit Dumnezeu de orice problema de sanatate: o raceala la un an si ceva doi mai prind, altceva nu am avut niciodata, si am crescut cu lapte praf in perioada comunista, cand nici acela nu prea se gasea (si poate parintii il indoiau cu apa mai mult decat ar fi trebuit ca sa ajunga mai multa vreme)
Oricum, nu cred ca ar trebui judecata nici o femeie in functie de alegerea sa de a alapta sau nu: sunt alte lucruri care te fac sau nu o buna mama, cum spuneai si tu in ultimul post - de pilda, o femeie care a alaptat dar apoi nu a oferit copilului o educatie frumoasa sau nu a avut rabdare cu el mi se pare mai putin dezirabila ca o mama care, desi, din diferite motive nu a alaptat, dar a a fost un sprijin si un educator minunat odraslei ei apoi.
Faptul ca se poate creste cu lapte praf nu este un argument pt a nu incerca cu toate puterile sa alaptezi.
RăspundețiȘtergereNici eu nu am fost alaptata si sunt intr-adevar un adult relativ sanatos. Cauza trecerii la lapte praf a fost ca mama mea era complet neexperimentata, ca toate mamele la primul copil, iar din jur i s-a spus ranile la mameloane inseamna ca nu mai are lapte, ca nu se satura copilul si de-aia trage tare (nu, cum ar fost corect, ca nu ataseaza copilul in pozitia corespunzatoare la san).
Nestiinta si lipsa sprijinului adecvat sunt principalele motive pt care nu sunt copiii alaptati. Apoi vine si egoismul - consideratiile estetice, comfortul personal etc.
Am trecut de trei ori prin rani la mameloane (prima oara mai multe si mai dureroase, apoi din ce in ce mai putine si mai usoare), prin mastita, prin doua raceli cumplite, timp in care am fost mai mult leguma, iar copilul imi era adus pt alaptare. La a doua eu aveam febra 40, copilul 41 si refuza sa mai deschida gura. Spitalul ne-a propus lapte praf si separarea, in departamente diferite. Am zis ca pana nu mor, pot alapta. Si am continuat.
Cu trei nasteri prin cezariana (primele doua de urgenta si cu complicatii), am alaptat cate aproximativ 1 an jumate primii doi copii, pe a doua timp de 9 luni insarcinata fiind a treia oara.
Se poate, deci.
Totul e sa vrei.
Avantajele sunt nepretuite. Si nu e vorba doar de cele de ordin imunitar, ci de relatia absolut speciala intre mama si copil pe care o daruieste acest proces.
Nimeni nu condamna mamele care aleg sa nu alapteze. Dar n-ar trebui sa fie o chestiune de "optiune personala", ci doar o extrema urgenta, in conditii de clara imposibilitate medicala. Altfel devine doar extrem de trist.
Sigur ca numai alaptarea nu e destul ca sa cresti un copil fericit si echilibrat.
RăspundețiȘtergereInsa nu e nicidecum o alegere personala! pentru ca o alegere personala nu are voie sa implice doua entitati...ori acum si mama, dar si copilul sunt implicati in ecuatie.
Cand alegi sa nu alaptezi, alegi sa-ti privezi copilul de cel mai bun start in viata. Nu alegi pentru tine, ci pentru el....ori fata de copil esti responsabil si trebuie sa treci peste orice disconfort cu seninatate.
Despre calitatea laptelui: exista copilasi care nu cres cate un kil pe luna, si atunci doctorii slab informati se repede sa prescrie formula.
dar surpriza, copilasii respectivi cres la fel de "prost",sau mai rau. Pentru ca ei asa sunt pur si simplu.
Mie mi se pare o alegere personala pentru ca nu mi se pare corect nici pentru mama si pentru copil ca cineva sa vina sa ii impuna din exterior chestia asta. Iar daca nimenu nu le condamna, atunci de ce se considera ca ar trebui sa incerce din orice puteri sa alapteze - consideratie care mie mi se pare o presiune?
RăspundețiȘtergereMama mea a pierdut primul copil care a murit la cateva saptamani, 2 cred, din cauza diareei contactata din alaptare (mama nu se putea misca din cauza sciaticii declansate la nastere si facea un tratament foarte dificil pentru asta, se simtea foarte rau si nu era 100% constienta, iar copilul i se aducea sa fie alaptat; ea a insistat sa alapteze pentru ca asa a crezut ea ca e bine.)
La al doilea copil, eu, mamei i s-a declansat din nou sciatica dar de asta nu a mai alaptat. Personal, ma bucur ca a ales sa nu alapteze pentru ca nu se stie ce se putea intampla, din nou, iar eu nu as mai fi fost astazi.
Alina are dreptate intr-un fel, dar ideea e ca depinde de la caz la caz, nu exista solutii general valabile, dar, cum spuneam, sa nu alaptezi nu inseamna sa iti aranjezi copilul pe viata, cum spunea ea. Iar despre calitatea laptelui, in cazul de mai sus cred ca e evident ca era una slaba. Dar si astazi doctorii recomanda anumite tipuri de lapte praf pt ca contin mai multi hormoni de crestere, care din laptele mamei pot lipsi, sau inceperea diversificarii in cazul mamelor care amana. Si atunci cand hormonii lipsesc din laptele matern, copilul va creste mai bine.
Imi pare f f rau pentru ceea ce s-a intamplat mamei tale.
RăspundețiȘtergereNu cred ca e vorba despre impunere din afara, pentru ca este exact ceea ce a lasat Dumnzeu sau natura....e mersul firesc al lucrurilor alaptarea, de aceea e eronat sa consideri ca ti se impune din afara...corpul femeii e programat sa alapteze, asa functioneaza!
Nu exista nici un lapte de mama "de slaba calitate" - organismul mamei are grija intotdeauna sa dea toti nutrientii de care dispune copilului, apoi mamei. Desigur, in lapte pot trece substante nocive copilului - alcool, cafeina, medicamente etc. Imi pare rau sa aud de experienta absolut nefericita prin care a trecut mama ta, Fata cu manusi portocalii, dar personal cred ca bebelusul nu a murit de o diaree cauzata de laptele mamei, ci din proasta ingrijire medicala! Dimpotriva, daca ar fi fost tratat corespunzator, laptele ar fi ajutat, pt ca indiferent despre ce infectie era vorba cu acea diaree, mama deja dezvoltase anticorpi si-i transmitea copilului. Inca o data, imi pare foarte rau, cred ca pt sarmana ta mama a fost o trauma imensa!
RăspundețiȘtergereCum spunea Degetica, daca ambele parti implicate in acest proces au au un cuvant de spus si nimeni altcineva - fie pro, fie contra, sunt convinsa ca bebelusii ar fi alaptati 99,99%, pentru ca ar dicta numai instinctele. Din pacate aici nu e vorba numai despre nebunele astea ca noi care fac campanii pro-alaptare, ci si despre babismele ultimului secol, cu care femeile sunt sufocate pur si simplu - de la prostia ca nu e lapte suficient, pana la aia si mai mare ca nu e de calitate!!! E vorba despre lipsa de informare, o mama informata si educata, ar sti ce drum sa apuce, ghidata de instincte si de bebelusul ei.
Vin si eu cu o completare, desi nu este experienta mea personala, ci a verisoarei mele primare - care a nascut iarna trecuta, la numai 21 de ani, o sarcina total neplanificata, insa purtata cu mare fericire.
RăspundețiȘtergereI-am fost aproape de atunci incoace, ca o a doua mamica pentru copilul ei si am vazut-o cat s-a chinuit , in primele zile, sa-si alapteze bebelusul - avand sanii foarte-foarte mici si nepornindu-i nici laptele... primele zile bebelusul a fost infometat, a plans mult, s-a obosit, a pierdut in greutate... medicii au sfatuit-o sa renunte la ideea de a alapta si de a trece copilul pe lapte praf. Insa ea s-a opus si, cu o vointa Dumnezeu stie de unde, a incercat incontinuu sa aseze bebelusul la san, sa invete impreuna cum sa alapteze, sa ajute copilul sa reuseasca sa suga tot mai mult lapte, pentru a stimula lactatia... si a reusit, in cateva zile.
Fata acesta de 21 de ani, fara nicio consiliere speciala, a reusit apoi sa-si alapteze bebelusul aproape 1 an, in ciuda sfaturilor medicilor si a altor mamici, fixata fiind pe ideea ca ceea ce laptele matern ii poate oferi copilului este mai important decat formula chimica a oricarui lapte praf: anticorpii.
Sigur ca laptele praf nu ne face copiii mai "altfel" decat cei hraniti cu lapte matern - dpdv psihologic, insa studiile si totodata practica ne spun ca acesti copii sunt, ulterior, mai sensibili la boli, virusi etc...
A nu alapta din ratiuni medicale este de inteles; insa a nu alapta din comoditate este o trista dovada de egoism, care pe mine ma duce la intrebarea: cate alte lucruri naturale i se vor refuza, de-a lungul vietii, acelui copil?
Carlitos - o imbratisare verisoarei tale! :)
RăspundețiȘtergereps Cantitatea de lapte nu este legata de marimea sanilor, ci de nivelul hormonal si de alcatuirea lor interna fiziologica, iar lactatia oricum nu apare decat dupa cateva zile de la nastere, la inceput este colostru, foarte concentrat dar in cantitate extrem de mica. Atunci e cel mai periculos pt proaspetele mame sa se lase influentate de parerile proaste cum ca nu ar exista lapte suficient!!!
Alina, asta spuneam si eu...
RăspundețiȘtergereCa a avut o inspiratie divina sa nu se lase, in primele zile, convinsa de sfatul binevoitor al unora din jur. Pe de alta parte, stiu ca marimea sanilor nu are o legatura directa cu cantitatea de lapte... insa verisoarei mele i-a fost cu atat mai greu pentru ca avand sanii foarte mici nici nu-i simtea grei sau plini, ca sa stie daca are lapte pentru bebe sau nu... in fine, cred ca a avut initial si un compelx de ordin psihologic, gandindu-se ca sanii ei nu sunt potriviti nici pentru ca belele sa-i prinda intre buze sau ea sa-i prinda cu mana, ca sa ofere ajutor... s-a necajit tare, dar a trecut repede peste toate acestea. Iar acum e o mamica tanara, fericita si "aproape" perfecta. :)
Ce vreau sa zic este ca, daca ea a reusit, oricine poate reusi...
Alina si Degetica, multumesc pentru raspunsuri, i le-am aratat mamei si a inceput sa planga! :) E greu, cred, si acum dar ea a ramas cu mare frica de alaptat.
RăspundețiȘtergereAlina, mama zice ca ea crede ca laptele ei nu era de calitate pt ca se hranea foarte prost, aproape deloc, lua medicamente si de la lapte bebe s-a imbolnavit (nu manca altceva decat lapte matern) Doctorul de atunci cica nu i-a spus insa absolut nimic, a lasat-o efectiv sa faca ce a vrut ea si, desi era decizia ei, apoi l-a invinovatit.
Nu stiu ce sa zic, dar acum si mie mi-e frica de alaptat, tot cu povestea asta in mintea. De aceea nu sunt pro ci pe undeva la mijloc.
:)
Fata cu manusi portocalii - transmite-i mamei tale o imbratisare din partea mea, mi-au dat lacrimile citind povestea ei!! Iar pe tine sa nu te descurajeze experienta ei traumatica, e greu, intr-adevar, extraordinar de greu uneori, dar recompensa este pe masura, deci nu doar ca merita, TREBUIE incercat! :)
RăspundețiȘtergere