nu stiu ce fel de primavara mai e si asta, in care albastrul cerului te trimite cu furie la zilele fericite cand griurile iti faceau sa salte inima si incalzeau sufletul, in care caldura iti aminteste ca au trecut iernile pe langa tine fara sa ajungi sa le traiesti cum trebuie, in care martisoarele rasar de pe fotolii, le calci in picioare, le agati pe hartii si le lasi sa te ploua in speranta unui strop de culoare care sa se preschimbe intr-un suvoi si sa te ia cu el undeva departe, intr-o tara fara memorie, fara gheturi, fara focuri si fara zguduiri.