sunt singura si-mi fac de cap

Adica am dat drumu la sonoru de la boxe. Orgie big time:), cand sunt copiii acasa e imposibil.
In frigider am gasit doar niste iaurt, cica expira pe 14 iunie, deci ma indoiesc ca e ceva natural in el, da de foame....

Si mi-am amintit deodata de studentie si de Toccata de Bach pe care am cantat-o in recitalul ala nebun cu Anca Serban si Monica Florescu , prietenele mele pianiste.
A fost un recital Bach - Beethoven, era anul Bach si ceva cifra rotunda la Beethoven. Eu am cantat Patetica de Beethoven (sonata nr 8 in do minor) si Toccata asta la care mi-a ramas inima.


Ce tempo frumos ia Clara Haskil:) Eu am fost multa vreme tentata sa o cant muuult mai repede, dar in ziua recitalului am avut febra 40. Da, asa faceam mereu inainte de iesirea pe scena:) Prin urmare, drogata cu algocalmin am luat-o si eu un pic mai rar, cam ca aici. Eram stravezie la fata, pe vremea aia eram si tunsa f f scurt si purtam niste haine pe care acum le-as categorisi clar : marime de copii:D , nu stiu cum am rezistat acolo pe scena. Ba stiu, reusisem sa inghit niste iaurt, ca el a fost pe post de "madlena" aici:)
Dupa am picat, evident, pentru o saptamana.

Peste doi ani am avut ocazia nemaipomenita sa o cant la clavecin, nu in public, dar....
aici cu Gustav Leonhardt, e parca mai sfasaietoare la clavecin.



Clavecinul e un instrument cu totul si cu totul aparte. E numai idee si suflet....nu poti pacali prin nuante si rafinamente de tuseu, ci te exprimi doar prin simtire dublata de o gandire pe masura. Lunile petrecute in Germania langa clavecin sunt pentru mine printre cele mai luminoase amintiri.

Asa-i ca frumos mi minorul?

Drum bun, nea Radu!

Nea Radu era o minune.....

Am pierdut un ideal. Radu Radulescu avea 74 de ani si mergea pe munte zilnic. Tensiune de pilot, 12 cu 7. Nicio boala. L-a chemat insa Priponul ca sa treaca dincolo. Am trecut traverseul ala de atatea ori. E o zona mai nestiuta, foarte expusa, dar usoara tehnic. Este incredibil ce s-a intamplat vineri. Era cel mai prudent om de munte.Visul nostru era sa fim ca el, permanent pe creste, intamplarea a facut ca pana si casa noua ne-am luat-o aproape de casa lui :(

Astazi, nea Radu pleaca pe ultimul sau drum. Dumnezeu sa-l odihneasca.
Sa te uiti la noi, o sa incercam sa fim cat mai aproape, sus pe muntii pe care i-ai iubit.

"un rasunet"

Sau Before a national anthem. Pentru care am scris eu lucrarea acu o luna.
Am avut o zi suprarealista rau de tot.
M-a trezit Gh la 5, la 9 jumate a adormit la loc, dupa care am citit povesti si am colorat cu Sofia, La 12 fara un sfert eram in gara la Sinaia doar ca sa aflu ca trenul intarzie o ora. Am facut niste poze jenante cu porumbei dupa care mi-am pus castile in urechi. La Muzical se dadea finalul din Carmen. Moarte, tragedie, pasiune. Dupa care a inceput emisiunea de jazz. Piese din anii 30, pe sufletu meu. Iar in final.... Gloomy Sunday in multiple interpretari...mi-a placut la nebunie Billie, dar Artie Shaw m-a cucerit:)



Un inceput promitator de zi prefecta pentru taiat venele.
Mai departe, odata cu stirile de ora 13 m-am suit in tren. In compartiment un tanar foarte agitat vorbea la telefon si se uita cu coada ochiului sa vada daca il ascult. Nu, nu-l ascultam, ascultam "Preludiu la dupa amiaza unui meloman " .
Muzica lejera, cantata prost.
Sa-ti tai venele, repet.
Dar domnul urca tonul. Si nu pot sa nu-l aud.
" -Dar imi oferiti cazare?
-Imi asigurati transportul?
-Sa vorbesc si cu domnul Dan Diaconescu.
-Prefer la Antena 3
- Am aparut azi de dimineata in ziar"

Deja se ingroasa gluma. Mi-am luat aparatu, Serkin canta partea a doua din concertul in Do major de Mozart (nr 21, daca aveti chef sa cautati andante in Fa major pe youtube. Cu Lipatti e inegalabil). Dar il canta atat de prost incat n-avea sens sa-mi bat capu cu el.
Macii aia superbi bineinteles ca nu mi-au iesit cum trebuie din goana trenului. Cu diafragma 10 uitata pe aparat era de la sine inteles.



Domnul se uita din ce in ce mai interesat la obiectul din mainile mele.



"-Sunteti de la ziar? Lucrati in presa?"
OMG, vrea sa-mi spuna toata povestea. Deja eram disperata. O stiam oricum, din convorbirile telefonice. Ii explic eu ca nu, ii raspund la chestionar (de unde veniti, cu ce va ocupati, cati copii aveti). Inca se abtine, desi eu zambeam politicoasa.
"-Da nu-mi faceti si mie o poza?
-Ba da, cu placere."
El e:


Mai conversam nitel, si cu 5 minute inainte de intrarea in Bucuresti ma intreaba:
"-Vad ca le aveti asa, cu imaginile...spuneti-mi, seman cu George Copos?"
Daca vreti mai departe cititi aici
Eu am reusit sa scap ieftin, doar cu pretul unor tango-uri de Piazzola, partea a doua din concertul de Mozart canatata prost, muzica din diverse filme si gandu la jumatatea grea de zi care ma astepta in fata....
Cam atat despre ce a fost inainte de repetitia pentru Imn:)

Grow up!

macii rosii de pe plaja
marea rece si stranie ca otelul
un termos de cafea baut la 6.30 dimineata
pietre albe
un singur cort
dor
nisipul familiar
fericire fugara

la fantana

albastru de dobrogea

Femeia la 29 de ani

Nu am inca 30....de simtit ma simt de 17, probabil ca intr-un fel am sa raman forever femeia copil.
Insa articolul acesta m-a impresionat .

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=273&cmd=articol&id=10593

eu sunt combinatie intre nr 1 si nr 2.
Cu acel ceva inefabil pe care il au artistii, care sunt in afara timpului prin definitie.
(Nu ma consider artista dpdv valoare, dar structura mea interioara e una artistica in mod cert)

Dar articolul mi se pare o destul de fina analiza , nu-si propune in opinia mea generalizari, ci descrie o anumita stare de lucruri prezenta in buna masura in societatea noastra, a celor care aveam in jur de 9, 10 ani in 89.

RIP

porcu' dobrogean

Miss S strikes again

-Mama, esti o rea! ca o broasca!
-Daca eu sunt broasca, si tu esti broasca, doar esti copilul meu!
-Gresesti, eu nu sunt broasca, eu sunt mormoloc!

de exemplu patru personaje

N-am prelucrat raw-urile, am tras raw plus jpeg cel mai mic ca sa pot face selectie, n-am facut decat o selectie sumara, astea sunt 4 care au ppacut la o prima vedere:)

Gh nu s-a intarcat, a fost f nedumerit cand m-am vazut, n-a vrut la mine, a plans juma de secunda, l-am pus la san, s-a retras, a fost f mirat, a plans din nou, l-am pus din nou la san si am adormit imbratisati.
Azi totul e ca inainte:)

Sudul Dobrogei e fantastic.
Va las in compania personajelor, ferestrelor , ceasurilor si oglinzilor, ca sa plangeti si voi nitel.










Copyright Sabina Ulubeanu

emotii

Maine plec pentru 3 zile...ei pleaca din seara asta.
Deci o sa alaptez joi seara si dupa aia abia duminica seara. Nu cred ca se intarca.
De plecat plec pe colcauri, la pozat all day long cu scoala de fotografie.
Mi-e frica cu stagnarea laptelui si cum diminetile lui Gh, care ma cauta cu o iubire disperata.
Am incredere ca va fi bine, mi-am dat seama ca netinand cont de dorintele mele macar odata la 2 ani, devin o mama mai rea decat sunt deja.... oricum am parte de foarte multe dezaprobari ca "imi parasesc copiii".

Asa ca o sa revin saptamana viitoare, sper eu cu poze de la foarte bune in sus.

PS. Multumesc de sfaturile cu bucataria.
o sa revina subiectul.
Pupam,. sa fiti cuminti:))

Dialog

-Gheorghe, cum face vaca?
-Mmmmmmmmm....Mama!!!

Intrebare pentru gospodine ....

Si mai ales pentru negospodine.

Urmeaza sa decorez de la zero 2 bucatarii, cea de la munte si cea de la Bucuresti.
Ce ii trebuie unei femei in bucatarie?
Cum arata bucataria de vis?
Si nu vreau linkuri cu poze, ca am vazut un milion, ci niste pareri de la oameni normali la cap:D