18 iunie 2008

18 iunie

Azi e ziua mamei.
Din fericire suntem impreuna, aseara au misunat puii pe langa ea si-au chiuit incontinuu.
LA MULTI ANI MAMA!!
In cinstea ei bebe a inceput sa vorbeasca,. Foarte mult. Pe mine ma striga mam-mam-mam.
in rest spune ba-ba-ba , da -e, da-e , aia-e, aia-e:)) Pustoaica e in culmea incantarii. Mai ales ca a auzit ea ca daca bb spune mama, urmatorul e fetita.
Poate, dar nu acuma. Poate peste inca 5 ani :))

Maine plecam la mare si nu-mi doresc decat sa iasa bine, parca plecam in misiune spatiala :)
aici mergem noi:



11 iunie 2008

Bach

Pentru mine e adevaratul Agnus Dei. Cel mai frumos Agnus Dei din cate s-au scris.
Atat de contorsionat, desi extrem de senin.




Daca ar trebui sa salvez pentru umanitate o singura partitura, aceea ar fi Missa in si minor.

10 iunie 2008

Dimineti

Diminetile mele sunt la fel, indiferent de ce urmeaza sa fac in ziua respectiva.
Ele urmeaza de obicei unei nopti scurte si agitate , dar zambetul stirb al trezirii definitive ma anunta ca oricat de mult as incerca sa ma victimizez, diminetile mele vor fi intotdeauna superbe. Cel putin cata vreme am sa fiu mai intai "mama" si apoi eu.


8 iunie 2008

Tiberiu Olah

Ar trebui sa clarific ce inseamna Olah pentru mine.
La 8 ani am fost la primul meu concert la Ateneu , iar prima lucrare auzita de mine "in direct" a fost suita din muzica la filmul Mihai Viteazu. In acel moment am stiut ca Tiberiu Olah nu va ramane doar o simpla amintire din copilarie, l-am legat indisolubil de conceptul de muzica, asa sincer si din toata inima cum numai la 8 ani o poti face.
10 ani mai tarziu l-am intalnit. M-a cucerit instant si mi-am dat seama ca el va fi pentru mine reperul , sistemul de referinta. Inca mai este. Tot ceea ce scriu sta sub semnul zambetului sau fin, abia perceptibil, dar totodata ingrozitor de ironic . Recunosc, la inceput mi-a fost frica de el. Mi se parea ca stau de vorba cu Bach, sau hai sa-i fac dreptate, cu Beethoven, pe care-l adora. De ceilalti "grei" din facultate nu mi-a fost nicio secunda frica. Doar de el, cel care ura sa i se spuna maestre. In consecinta, n-am spus la nimeni "maestre". Nu mi-a venit niciodata la indemana acest cuvant, iar Tibi Olah m-a eliberat de povara lui :) A trecut cam jumatate de an pana cand frica s-a risipit si au ramas doar respectul si dragostea .
Nu stiu cat am reusit sa invat de la el, in termeni stiintifici. Olah nu putea fi cuprins , iar spre final noua ne venea din ce in ce mai greu sa tinem pasul cu el. Eram prea tineri si prea necopti sa putem intelege omul Tiberiu Olah. Insa cu totii il iubeam si inca il mai iubim. Cred ca e mai important decat transformarea lui Do in Mi :) (desi ne mandrim ca stim cum se castiga diezii in sonata Waldstein)
Moartea lui m-a luat complet pe nepregatite. Sofia se nascuse abia de 3 saptamani si as fi avut nevoie de toate certitudinile posibile ca sa pot face fata provocarilor rolului de mama imbinat cu cerintele anului universitar terminal. M-am intristat degeaba ca n-am fost sunata de colegi - de fapt au vrut sa ma menajeze, nu stiau ca eu aflasem vestea de la televizor. Atunci mi-am dat seama ca viata mea se imparte in doua perioade delimitate in timp de doua evenimente-reper simultane:
Viata dinainte de copii - cu Olah si viata dupa copii - fara Olah .
Am fost norocoasa sa se intample asa, nu mi-am putut permite sa ratacesc in cautarea unui nou model (si nici n-ar fi fost posibil), ci luptandu-ma cu realitatea am adancit in mine influenta profesorului meu drag. Ma rog in fiecare seara doar sa o pot onora, in muzica si in viata.

7 iunie 2008

:)

disclaimer :))))

sa nu va mire multitudinea de subiecte din blogul asta. Armonii e doar un eufemism pentru "varza".

Armonii

De ce armonii?
Pentru ca toata viata am crezut ca-mi place doar contrapunctul.
Si intr-o buna dimineata, Sofia s-a apucat sa improvizeze la pian. Acorduri. Unul dupa altul, care mai de care mai colorate si mai interesante. Cu toate ca ea nici macar nu stie prea bine diferenta intre major si minor. (sau poate tocmai din cauza asta)
Mi-am adus atunci aminte ce mi-a zis Olah cand eu m-am plans ca nustiu cine m-a criticat " iti lipseste componenta armonica". El, care era un armonist desavarsit mi-a spus ca nu-i nicicum adevarat. Si ca armonia nu inseamna doar acorduri insirate, ci MULT mai mult de-atata. Si m-a incurajat sa-mi pastrez lirismul. Ceea ce am facut. Mai ramane doar sa ma rearmonizez cu realitatile din viata mea.

Asta seara am primit un mail : maine va avea loc un concert aniversar Tiberiu Olah.
Nu stiu cine a facut afisul, asa ca nu-l reproduc .
Sper sa ajung maine la ora 19, la Ateneu, ca sa va povestesc apoi cum a fost la concert.