27 iulie 2009

de ce nu fac unii copii?

pentru ca:
nu au timp sa mai citeasca/mearga la teatru/mearga in strainatate/stea pana la 5 dimineata la baute
nu vor sa aduca pe lumea asta rea un suflet nevinovat
e incomod si jenant
toti prietenii lor are au copii s-au nasolit
viata e prea scurta sa o dedici altora
nu vor sa devina niste biete gospodine ingalate si delasate (femeile)
nu vor sa li se "strice" nevasta (barbatii)
planeta e suprapopulata si rezervele naturale sunt pe sfarsite
copiii sunt enervanti, sunt prea galagiosi, vizibili ,"alta data nu-i vedeai domne, stateau cu bunicii"
e scump! ma costa ala micuuu.....


nu comentez, e alegerea fiecaruia.
Dar va rog, nu ma faceti pe mine sa ma simt prost ca am ales sa am copii. Nu va afisati optiunea cu superioritate, pentru ca nici eu nu flutur copiii mei pe la nas nimanui, mi se pare o chestiune absolut fireasca, si cu riscul sa supar toata blogosfera de mame, nu consider ca am cine stie ce merit ca am doi copii, e mersul firesc al naturii si gata. A, cum ii cresti, cum te transforma ei ulterior, asta e partea a doua, dar sa-i faci e in general ceva obisnuit si nu, nu cred ca la 30 ani (peste o saptamana) sunt realizata doar pentru ca am copiii. Nu ceea ce faci te defineste, ci ceea ce esti.

mi-ar fi foarte usor sa cataloghez afirmatiile asta drept lipsa de sentiment, de profunzime sau alte apelative asemanatoare.....si chiar cred ca 100 de carti citite nu valoreaza nici cat o bucatica de unghie deja taiata de la degetelele lui Gh :), dar la ce mi-ar folosi?
Si in general, la ce foloseste impartirea asta in doua tabere..cu copii si fara copii??

17 comentarii:

  1. vai, si sa-i vezi apoi pe aia din prima tabara cum se transforma, atunci cind printr-o intimplare (sau din alte motive) fac copii, belea! :))) sa vezi cum li se prabusesc toate convingerile si ideile :))

    RăspundețiȘtergere
  2. se mai intamplasa fie fluturati, nu la nasul oricui, cu putina mandrie;)
    si e ceva firesc:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nati, ohohooo, d, am intalnit si din astia:D

    Noe, mda:D:D

    Kisboszi, pai na, daca vine vorba ii flutur, la apropiati de genu tau:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Unii nu fac copii ptr ca nu au intilnit persoana potrivita, sau ptr ca simt ca nu pot darui unui copil, in momentul X din viata lor ceea ce copilul merita ... sau ptr ca nu pot. E f usor sa generalizezi si mult mai greu sa accepti ceea ce este diferit de tine. Prin urmare nu judeca asa de usor daca nu vrei sa fii judecata. Eu am trecut prin toate trei "fazele" sau motivele de mai sus ... acum sunt la al treilea. Ce-ar trebui sa fac, sa imi pun pistolul la timpla? Sa ma justific de fiecare data? Nu cred ca tie ti-ar fi foarte usor sa o cotesti la intrebarea foarte binevoitoare care ni se adreseaza din ce in ce mai des: da' copii nu faceti, maica? Nu stiu de ce se face un titlu de glorie mai nou pe toata blogosfera feminina din calitatea de mama, e un fapt care se intimpla de mii de ani ... si n-a mai urlat nimeni atit de tare precum se urla acum. Eu nu urlu desi ma doare, ma doare a dracului de tare ca nu pot sa fac copii. Ar fi de inteles nu? Dar am ales sa imi duc viata normal, in continuare. Mai mult de atit, in fiecare luna am ales sa donez 100 RON din salariul meu (si asta in conditii de criza) cite unui copil cu probleme despre care aflu pe net. Citind blogurile voastre.... Asta in timp ce toate prietenele mele fac/ au facut copii ...
    So how good is that?

    RăspundețiȘtergere
  5. pai nu despre asta era vorba, ci despre cei care nu fac copii din alegere personala, considerandu-i pe aceia care au copii o specie inferioara....
    si tot ce-mi doresc e sa nu fiu judecata pt optiunea mea, cum nu-i judec nici eu, citeste mai cu atentie. Si tocmai ca spun ca nu mi se pare ca sunt superioara cuiva din cauza asta.
    Din pacate eu traiesc intrun mediu destul de viciat, unde a avea copii e o slabiciune, ba chiar un defect...te face mai putin "valabil",fapt care mi se aminteste cu toate ocaziile, despre asta era virba.
    Sanatate iti doresc, din tot sufletul, si sa vina bebelusul mult dorit cat mai curand!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine, bine, poate esti si superior neavind copii, dar ajungi la o virsta cind iti dai seama ca viata a trecut pe linga tine si n-ai lasat nimic in urma. Si in acel moment eu cred ca multi dintre fostii "superiori" regreta faptul ca nu au facut copii. Cel putin asa imi imaginez eu..

    RăspundețiȘtergere
  7. Irina are dreptate. Dar, din pacate, si tu Sabina ai dreptate. Pentru ca, si din punctul meu de vedere, societatea romaneasca nu este una care sa favorizeze mediul familial, sa glorifice mama (pentru ca MERITA) si sa protejeze copiii.

    Dar n-ai dreptate cand spui ca nu te definesc copiii. Te definesc, te defineste foarte mult si ce faci, nu doar ce esti, ca mama te schimbi, evoluezi, face parte din fiinta ta maternitatea.
    Copiii SUNT o realizare si o implinire, cu atat mai mult cand sunt crescuti frumos si drept.

    Fireste ca nu sunt singura realizare si implinire din viata, fireste ca nu doar calitatea de mama defineste personalitatea unei femei.

    Problema e atunci cand partea asta importanta si da, definitorie, este privita cu dispret.

    Si cunosc FOARTE bine ce descrii tu. Dinspre Romania, dar si dinspre multi dintre romanii de aici. Vine la pachet cu "intelectualitatea"!!! Si oricum, nu sunt de apreciat decat mamele care au musai o cariera extra-super-califragilistica, mentinuta 100% si dupa aparitia copiilor, altfel ... esti nimic. Si zau daca nu fierb cand vad toatea aceste atitudini nesimtite! De altfel stii, cred, din ce-am scris pe blog recent ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mentionez de la inceput ca nu am copii. Din blog in blog am ajuns la al dvs. si sunt siderata dupa ce am citit comentariile de la acest post. In primul rand, pot sa va spun ca in Romania femeile chiar sunt "definite" de calitatea de mama. Nu stiu in ce societate traiesc cele care au scris ca nu sunt apreciate mamele aici. Din contra, as putea spune. Eu nu doresc sa ma refer la acest lucru fiindca neavand copii, nu simt ca am dreptul.

    Vreau, in schimb, sa fac o observatie legata de al doilea comentariu postat aici de catre doamna Nati - nu stiu cine poate sa sustina ca este superior pentru ca are/nu are copii; calitatea umana rezulta din alte lucruri. Copii poate face majoritatea populatiei, si cu toate acestea, nu toate mamele sunt demne, inteligente, cu bun simt, etc. A da nastere unui copil nu este vreo filosofie. Ce urmeaza dupa nastere conteaza. In al doilea rand si cel mai important, nu consider ca (numai) urmasii dau sens sau importanta unei vieti. Poti sa lasi in urma o "mostenire" valoroasa chiar daca nu faci copii. Si mai cred ca e mult mai dificil sa incerci sa lasi un alt fel de "mostenire," alta decat un copil. In plus, spunand ca ajungi la o varsta si iti dai seama ca neavand copii, "nu lasi nimic in urma," mi se pare ca reduceti experienta maternitatii/paternitatii la notiunea de procreere, de perpetuare a speciei.

    RăspundețiȘtergere
  9. Alina, te pup!
    Eu croiam sa spun exact ce zice cosmofever , ca nu e mare realizare sa ii faci si sa ii ai, ci cum ii cresti.
    Dar in Romania "a avea" e similar cu "a fi", asta ma doare pe mine.
    Aica eu, mama doi copii pe care ii cresc cat pot eu de bine, sunt plasata intr-o anumita categorie doar pt ca ii "am", deci am "decazut", preocuparile mele sunt derizorii, sam dsamd samd.

    Iar asta cu cariera supercalifragilistica se leaga si de postul lui Noe, cel cu "who raises your child", sa fim seriosi, daca esti plecat 12 ore pe zi NU iti cresi tu copiii....
    Si e nedrept ca aceste femei sa sufere din cauza presiunilor pe care le pune societatea asupra lor.

    Cosmofever, exista un anumit gen de intelectuali printre care m ivart eu cand nu sunt acasa cu copiii, si din al caror punct de vedere sunt deja moarta si ingropata, am "pierdut trenurile", mi-am "mancat neuronii" si altele de genu:))

    Cat despre lasat in urma...uite ca de la Mozart aem muzica li, nu vesti despre ei doi baieti pe care i-a vut:)

    Singurul care a imbinat familia cu cariera a fost Bach. Nu cred ca i=a spalat la fund pe cei 20 de copii, nici mcar pe cei 13 care i-au supravietuit, insa s-a ocpuat de ei temeinic, dpdv educarie.
    haha, de fapt a facut un homeschooling grozav cu ei la compozitie:)))

    RăspundețiȘtergere
  10. si ma iertati pt typos, da am doi copii calare pe mine, hahahahahaha :)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Dna Cosmofever, nu toti sintem Mozart sau Einstein, nu toti sintem dedicati unor lucrari super importantisime pentru binele omenirii, incit grija pentru propria progenitura sa fie ultima dintre toate. Vorbeam la modul general, referindu-ma la majoritatea populatiei, si ma repet, e strict parerea mea. In fond, de aia ne-a lasat Dumnezeu, sa ne inmultim si sa umplem pamintul, nu? :-)

    RăspundețiȘtergere
  12. Doamna Nati -

    Nu m-am referit la "lucrari super importantisime pentru binele omenirii," si sigur ca nu suntem toti Mozart sau Einstein, dar nu cred nici ca rolul unei femei este numai acela de a face copii. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o feminista, insa consider ca toata lumea are DATORIA - si capacitatea - de a lasa o contributie la aceasta lume prin micul sau univers - care poate contine, in functie de alegere, si copii, dar nu consta numai in copii. Poate sunt prea optimista in aceasta privinta, dar cred ca un om nu poate fi redus la ipostaza de parinte. Da, REDUS. Suntem iubiti/iubite, prieteni/e, gospondine, profesoare, etc. Si da, suntem ceea ce VREM sa fim.

    Si-n plus, pamantul e suprapopulat oricum :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Cel mai tare mi se pare asta: cainii latra caravana trece ... tocmai de o persoana al carui blog il mai rasfoiesc si care se pretinde si crestina ...mi s-a ridicat tensiunea instant. Ok, citind tirziu blogul nu am inteles decit ca autoarea se ia de noi astia care nu facem copii, nu stiam din ce context profesional si social vine prin urmare am exprimat si eu perspectiva mea, de neputinta transformata in ceva cu sens, ma gindeam eu pina acum .... faptul ca nu te poti rupe de prieteni care te judeca este iarasi o neputinta personala pe care eu nu o judec, ca trebuie sa-ti desfasori profesia intr-un mediu o mai pot intelege. Insa stiti ce nu inteleg eu: de ce tocmai voi ca mame, varsati in comentariile voastre venin??? Eu imi inchipui (imi scuzati naivitatea) ca dupa ce devii cu Dumnezeu co-partas la Creatie, dupa ce ai parte de dragoste neconditionata din partea a 1 2 sau mai multi copii, devii tu insati mai buna .... ei bine eu tot pe voi va vad revoltate cumva, tot pe voi va vad judecind, aruncind cu pietre de genul "cainii latra caravana trece". Nu va doresc doamnelor sa treceti nici prin durerea pierderii unei sarcini nici prin sperantele spulberate in fiecare luna "a fost sau n-a fost sa fie" caci cine stie durerea asta in ce vipere v-ar transforma. Daca dragostea copiilor vostrii nu va poate transforma in ceva mai bun ... atunci durerea cu siguranta nu o va face. Poate eu ca o amarata am inteles gresit toata ideea si sunteti niste eroine cu toatele ... dar dati-mi voie sa spun: halal eroine!
    Tot amarita de anonima de mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  14. nu stiu, mie nu mi s-a parut ca improasca nimeni cu venin aici...comentariul cu caravana imi era adresat, pentru ca autoarea lui ma cunoaste personal si stie cat am avut de patimtit de pe urma faptului ca familia reprezinta pt cariera mea un "handicap", vroia sa-mi spuna mie sa merg netulburata mai departe, ca nu-s cu nimic inferioara si ca e bine ce am ales, atata tot!!

    Tocmai ca intregul topic era despre a nu judeca. Toti cei care au copii tanjesc dupa niste momente de libertate, de aceea nu-i condamn pe cei care aleg sa nu procreeze.
    Insa nici ei sa nu ma condamne pe mine, asta-i tot....
    Inca odata iti doresc mult, mult noroc si sanatate, sper sa anunti cat de curand ca esti insarcinata.

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu fac parte din categoria celor care nu au copii (inca), dar ceea ce povestesti aici este de fapt o meteahna romaneasca aplicabila pentru orice subiect. Oricine se gandeste ca face bine judecandu-te si ca stie mai bine decat tine cum ar fi trebuit sa-ti traiesti viata. Eu sunt certata ca nu am copii, in timp de un amic este privit cu dispret pentru ca are trei copii. In definitiv, fiecare dintre noi stie care ii sunt motivatiile pentru a avea sau nu copii si mi se pare nefiresc sa se uite careva la viata mea si sa dea dojenitor din cap.

    RăspundețiȘtergere