24 august 2009
9 august 2009
7 august 2009
Sperietura
timp de vreo cateva ore n-am putut sa accesez blogspot. imi zicea google:
we're sorry,
si dupa aia ceva cu prea multe queries de la computerul meu...ce va sa zica asta, stie sa-mi explice careva?
we're sorry,
si dupa aia ceva cu prea multe queries de la computerul meu...ce va sa zica asta, stie sa-mi explice careva?
6 august 2009
Copilu atomic-help!
Nu mai vrea sa stea in scaunelul lui , in masina.
De vreo 4 luni a aparut problema.
Am hotarat sa mergem noaptea, ca sa il pun adormit acolo.
Acum nu mai functioneaza nici asta.
Sa nu intelegeti ca doar urla in scaun, nu, pur si simplu iese! Si am un scaun f f fain, si anume asta:
ce sa faaaaaaaaaaac??
De vreo 4 luni a aparut problema.
Am hotarat sa mergem noaptea, ca sa il pun adormit acolo.
Acum nu mai functioneaza nici asta.
Sa nu intelegeti ca doar urla in scaun, nu, pur si simplu iese! Si am un scaun f f fain, si anume asta:
ce sa faaaaaaaaaaac??
3 august 2009
:)
Am avut si eu o ambitie: sa nu implinesc 30 fara sa fi facut o prajitura!
la cerere, sectiunea:)
PS. avem o soricica in casa, are 6 ani si 11 luni si mananca marginile de la prajitura..:D
Asa ca am facut-o ieri, in ultima clipa, pana nu expira termenu :D
e cu banane si ciocolata pe dinauntru...:)))
e cu banane si ciocolata pe dinauntru...:)))
la cerere, sectiunea:)
PS. avem o soricica in casa, are 6 ani si 11 luni si mananca marginile de la prajitura..:D
1 august 2009
se poate...!
Am primit la postarea despre romanii batausi de copii un raspuns extrem de frumos, de echilibrat si datator de speranta.
O confirmare a faptului ca blandetea, inteligenta si bunul simt inca mai palpaie undeva...
Merita redat integral:
"Imi vine greu sa cred ca exista femei tinere si educate care considera o forma de agresiune ca fiind acceptabila. Am crescut intr-o perioada nu tocmai roz pentru Romania si parintii mei stateau foarte prost cu banii. Tin minte si acum listele si calculele infinite care includeau fiecare bomboana cumparata. Pentru ca efectiv abia se tineau pe linia de plutire. Lucrau foarte mult si din cauza asta am crescut la bunicii mei. Mai apoi a venit 'democratia' si mama mea a primit o bursa pentru doctorat in Japonia. Si a plecat pentru mai bine de un an. Insa niciodata n-as indrazni sa o condamn pentru asta. Sunt foarte mandra de ea si mi se pare incredibil ca unora li se pare condamnabil ca o femeie vrea sa fie si altceva decat mama. Dar va spun un lucru, tot anul ala am facut temele la engleza la telefon si sa nu aveti impresia ca aveam bani la discretie pentru platit factura sau ceva. Dar unde voiam sa ajung: am invatat de la parintii mei respectul reciproc. Nu m-au bruscat niciodata, nu au ras de ideile mele, nu mi-au dat ore absurde de venit acasa (:D). Au mers mai ales pe ideea: stii, noi iti spunem ce credem, dar daca asta nu te convinge atunci poate ai nevoie sa te dai cu capul de prag sau poate noi gresim si la tine va functiona. Si am ajuns la varsta cand prietenii mei se imbatau, fumau, luau droguri, conduceau cu 160 la ora in localitate fara sa fac niciuna din chestiile astea. Veneam intr=adevar dimineata acasa, dar eram de departe cea mai cuminte. Fapt ce ar putea parea absurd pentru ca unul din colegii mei de scoala atent "disciplinat" de tata facea trafic cu droguri in vremea aia.
Insa exista si reversul medaliei. Tipul asta de educatie mi-a dat constiinta de sine si niste asteptari de la cei din jur. In scoala generala imi condamnam foarte vocal profesorii care veneau la jumatatea orei si nu faceau nimic nici in timpul ramas si de aici - tot felul de probleme. Nici acum nu sunt un om "comod". Dar eu zic ca asta e un lucru bun. Cred ca trebuie sa ne gandim in perspectiva atunci cand ne crestem copiii. Mi se pare mai putin important daca isi mananca supa aici si acum si mult mai relevant daca in 10 ani o sa-si dea seama ca acei copii care cersesc la coltul strazii nu au ce supa sa refuze.
Toti prietenii mei crescuti la modul "disciplinar" sunt preocupati sa se "integreze", nu vor sa schimbe nimic, nu le pasa de razboiul civil din china, de foametea din africa sau de nenorocirea oamenilor de la fix periferia orasului nostru. Sunt niste rotite perfecte ale sistemului. Daca asta iti doresti pentru copiii tai, (...), atunci un urecheat si o palma sunt perfecte. Daca vrei un om care sa descopere lumea asta dintr-o perspectiva necunoscuta tie, daca vrei sa vada interesantul si sa rezolve problemele sistemului -atunci nu.
Si inca un punct final. Bunica mea e o femeie foarte foarte rautacioasa, insa niciodata nu mi-a impus respect prin chestia asta. Imi amintesc ca mi-a tras o data o palma atat de tare incat mi-a tasnit sangele din nas. Nu m-a facut decat sa o urasc, desi asta a fost un incident intrucatva singular. Nu voia decat sa ma "disciplineze", sa-mi dea o "palmuta".(...), nici nu iti dai seama cat de putin te poti controla in astfel de momente si daca accepti ideea de palma peste fund poti ajunge si la lucruri mult mai rele. Si nu, nu sunt lucruri care sa tina de autocontrol sau de educatie, tin de tot ce este mai primar si mai instinctual intr-un om. Cat despre asistenta sociala... am facut practica undeva la sfarsitul liceului, iar respectiva femeie ii spunea unei mame cu 8 copii: daca te enerveaza, da in ei, dar nu da pe fata, ca le lasi semne, le spargi dintii, cine stie. Replica ei mi se pare inca socanta si niciodata dar niciodata nu-i voi vorbi copilului meu altfel decat unui om complet care merita respect pentru simplul fapta ca exista."
O confirmare a faptului ca blandetea, inteligenta si bunul simt inca mai palpaie undeva...
Merita redat integral:
"Imi vine greu sa cred ca exista femei tinere si educate care considera o forma de agresiune ca fiind acceptabila. Am crescut intr-o perioada nu tocmai roz pentru Romania si parintii mei stateau foarte prost cu banii. Tin minte si acum listele si calculele infinite care includeau fiecare bomboana cumparata. Pentru ca efectiv abia se tineau pe linia de plutire. Lucrau foarte mult si din cauza asta am crescut la bunicii mei. Mai apoi a venit 'democratia' si mama mea a primit o bursa pentru doctorat in Japonia. Si a plecat pentru mai bine de un an. Insa niciodata n-as indrazni sa o condamn pentru asta. Sunt foarte mandra de ea si mi se pare incredibil ca unora li se pare condamnabil ca o femeie vrea sa fie si altceva decat mama. Dar va spun un lucru, tot anul ala am facut temele la engleza la telefon si sa nu aveti impresia ca aveam bani la discretie pentru platit factura sau ceva. Dar unde voiam sa ajung: am invatat de la parintii mei respectul reciproc. Nu m-au bruscat niciodata, nu au ras de ideile mele, nu mi-au dat ore absurde de venit acasa (:D). Au mers mai ales pe ideea: stii, noi iti spunem ce credem, dar daca asta nu te convinge atunci poate ai nevoie sa te dai cu capul de prag sau poate noi gresim si la tine va functiona. Si am ajuns la varsta cand prietenii mei se imbatau, fumau, luau droguri, conduceau cu 160 la ora in localitate fara sa fac niciuna din chestiile astea. Veneam intr=adevar dimineata acasa, dar eram de departe cea mai cuminte. Fapt ce ar putea parea absurd pentru ca unul din colegii mei de scoala atent "disciplinat" de tata facea trafic cu droguri in vremea aia.
Insa exista si reversul medaliei. Tipul asta de educatie mi-a dat constiinta de sine si niste asteptari de la cei din jur. In scoala generala imi condamnam foarte vocal profesorii care veneau la jumatatea orei si nu faceau nimic nici in timpul ramas si de aici - tot felul de probleme. Nici acum nu sunt un om "comod". Dar eu zic ca asta e un lucru bun. Cred ca trebuie sa ne gandim in perspectiva atunci cand ne crestem copiii. Mi se pare mai putin important daca isi mananca supa aici si acum si mult mai relevant daca in 10 ani o sa-si dea seama ca acei copii care cersesc la coltul strazii nu au ce supa sa refuze.
Toti prietenii mei crescuti la modul "disciplinar" sunt preocupati sa se "integreze", nu vor sa schimbe nimic, nu le pasa de razboiul civil din china, de foametea din africa sau de nenorocirea oamenilor de la fix periferia orasului nostru. Sunt niste rotite perfecte ale sistemului. Daca asta iti doresti pentru copiii tai, (...), atunci un urecheat si o palma sunt perfecte. Daca vrei un om care sa descopere lumea asta dintr-o perspectiva necunoscuta tie, daca vrei sa vada interesantul si sa rezolve problemele sistemului -atunci nu.
Si inca un punct final. Bunica mea e o femeie foarte foarte rautacioasa, insa niciodata nu mi-a impus respect prin chestia asta. Imi amintesc ca mi-a tras o data o palma atat de tare incat mi-a tasnit sangele din nas. Nu m-a facut decat sa o urasc, desi asta a fost un incident intrucatva singular. Nu voia decat sa ma "disciplineze", sa-mi dea o "palmuta".(...), nici nu iti dai seama cat de putin te poti controla in astfel de momente si daca accepti ideea de palma peste fund poti ajunge si la lucruri mult mai rele. Si nu, nu sunt lucruri care sa tina de autocontrol sau de educatie, tin de tot ce este mai primar si mai instinctual intr-un om. Cat despre asistenta sociala... am facut practica undeva la sfarsitul liceului, iar respectiva femeie ii spunea unei mame cu 8 copii: daca te enerveaza, da in ei, dar nu da pe fata, ca le lasi semne, le spargi dintii, cine stie. Replica ei mi se pare inca socanta si niciodata dar niciodata nu-i voi vorbi copilului meu altfel decat unui om complet care merita respect pentru simplul fapta ca exista."
oficial, despre alaptare
uitati ce zice OMS-ul, citat de Hotnews:
Vietile a circa 1,3 milioane de copii ar putea fi salvate in fiecare an, daca acestia ar fi alaptati de mamele lor, sustine Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), care precizeaza ca insuficienta informare a femeilor privind avantajele si importanta alaptarii le determina sa renunte la acest lucru, transmite Reuters.
Mai putin de 40% dintre mamele din toata lumea isi alapteaza copiii in primele sase luni de la nastere, urmand recomandarile OMS. Insa, tot mai multe renunta la alaptare pentru ca nu-si pot invata bebelusul sa suga cum trebuie sau pentru ca acest lucru le provoaca durere sau disconfort.
"Cand vine vorba sa alapteze efectiv, femeile nu au niciun sprijin practic in acest sens", a spus Constanza Vallenas, expert OMS. Potrivit acesteia, acest lucru se intampla atat in tarile sarace, cat si in cele bogate, iar proaspetele mame ar trebui sa primeasca mai multa asistenta in spitale, in clinici sau in cadrul comunitatii.
Potrivit recomandarilor OMS, alaptarea unui nou-nascut trebuie inceputa in prima ora de la nastere, iar in primele sase luni de viata, bebelusii ar trebui sa fie hraniti numai cu lapte matern, evitandu-se apa si alte tipuri de bautura si mancare. Laptele mamei ofera copiilor elemente nutritive vitale, care le intareste sistemul imunitar, impotriva unor boli precum diaree sau pneumonie.
Daca 90% dintre mamele din intreaga lume si-ar alapta bebelusii in primele sase luni de viata, 13% din cele 10 milioane de copii sub cinci ani care mor prematur in fiecare an ar fi salvati, a evidentiat Constanza Vallenas, in cadrul unei declaratii sustinute la sediul OMS de la Geneva, pentru a marca Saptamana Mondiala a Alaptatului (1-7 august).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)