Voi stiti cine a inventat stabilopozii?

Despre stabilopod, de la dexonline citire:
Stabilopodul este bloc de beton cu patru picioare prevăzute la capete cu protuberanțe de forma unor creste rotunjite, constituind ansambluri stabile, la împingerea apei.
Va spun si cine l-a inventat: Stabilopodul a fost inventat de inginerul Mircea Ulubeanu, tatal sotului meu.
Azi am dat un search din curiozitate si am vazut ca, in 1995, unii au adaptat cu tupeu inventia (de la 4 brate au pus 5 sau sase) si au mai luat si brevet pe chestia asta.
Asa ca m-am hotarat sa public o scurta biografie profesionala a inginerului Mircea Ulubeanu, creatorul stabilopodului si constructorul portului Constanta, asa cum il vedem astazi. El este si salvatorul falezei Constantei, care se prabusea in mare.
Cele scrise mai jos apartin cumnatei mele, Nicole Sima si au fost cerute de primaria orasului Constanta in vederea realizarii unui bust . Toate datele sunt, evident, sustinute prin documentele corespunzatoare.
Citez:

"Argumente pentru ridicarea unui bust al inginerului
Mircea Ulubeanu





Dacă nu ar fi trăit şi activat în anii comunismului, într-o epocă în care eram obligaţi să recunoaştem o singură personalitate, aceea a lui Ceauşescu, ceilalţi fiind uniformizaţi cu tot dinadinsul, inginerul Mircea Ulubeanu, ar fi fost recunoscut ca al doilea Anghel Saligni al României.
Activitatea sa de aproape cinci decenii, cu precădere în domeniul hidrotehnic, proiectele, soluţiile, inovaţiile şi invenţiile sale (pe care le vom arăta mai jos), au adus ţării mari beneficii, situându-ne la nivelul ţărilor avansate, din acest punct de vedere.
Dovadă stau, în primul rând, lucrările realizate în România, dar şi licitaţiile făcute în diferite ţări. Acestea din urmă, cu tot succesul pe care l-au avut la vremea respectivă, nefiind omologate datorită eşecului părţii comerciale (un exemplu edificator fiind licitaţia făcută în Grecia, acceptată de însuşi Onasis, care, în loc de valută, propusese plata în petrol, iar partea românească, total neinspirată, a refuzat, realizând mult prea târziu faptul că, în felul acesta, profitul final ar fi fost de câteva ori mai mare).
Referitor la proiectele şi invenţiile sale, întotdeauna era obligat să împartă „gloria” şi banii cu un colectiv mult prea mare, în raport cu adevăratul aport al fiecăruia la realizarea efectivă.
Dacă, în ziua de azi, ne-am câştigat dreptul (sau măcar milităm pentru asta), de a ni se recunoaşte valoarea, dorim – post-mortem, din nefericire –, să arătăm ţării şi, în primul rând, constănţenilor, cine a fost inginerul Mircea Ulubeanu.


Din memoriul de activitate:

• In anul 1938 a obţinut diploma de inginer constructor al Scolii Politehnice din Bucureşti, secţia construcţii.

• 1938-1945 Imediat după absolvire a fost angajat ca şef de secţie la Administraţia Porturilor şi Căilor de comunicaţie pe apă (P.C.A.).

• 1946-1947 a funcţionat la Antrepriza Şantierele generale.

• 1948-1950 a funcţionat la Direcţia Construcţiilor C.F.R.

• 1951-1985 a lucrat in proiectare la Institutul de proiectări auto, navale şi aeriene din Ministerul Transporturilor.

Lucrări realizate:


1938-1945

* Studiul pe teren şi elaborarea anteproiectului canalului navigabil Cernavodă-Taşaul;
* Proiectarea silozurilor regionale;
* Studiul, proiectarea şi execuţia lucrărilor hidrotehnice (diguri, baraje, stăvilare, canale), pentru inundarea albiei majore a Prutului în zona Nemţeni, Gura Jijiei, Albiţa;
* Execuţia unui ferry-boat la limanul Nistrului;
* Proiectarea şi execuţia lucrărilor de refacere a portului Galaţi în urma distrugerilor produse de cutremurul din 1940 si de război.


1946-1950
* Execuţia lucrărilor de construcţii la atelierele C.F.R. din Timişoara;
* Execuţia lucrărilor de construcţii la atelierele de poduri Piteşti;
* Execuţia lucrărilor de refacere a tablierelor metalice distruse de război;
* Execuţia lucrărilor de refacere a construcţiilor atelierelor C.F.R. Paşcani.

1951-1985, în cadrul Ministerului Transporturilor, în funcţiile de proiectant şef, şef de atelier, consilier şi şef de proiect complex, a condus proiectarea următoarelor obiective complexe mai importante:

• Cala de construcţie şi lansare pentru nave de 20.000 tdw de la şantierele navale Galaţi;

• Portul de turism Tomis (port, diguri, bazin şi cheiuri);

• Consolidarea falezei alunecătoare a oraşului Constanţa;

• Sistematizarea portului Constanţa în limitele iniţiale;

• Extinderea portului Constanţa în limitele a 523 Ha, cuprinzând diguri de adăpostire 5334m, cheiuri 12165 m, bazine 154 Ha, platforme portuare 269 Ha, dispozitive de căi ferate 200 km, drumuri 12 km, magazii 320000 mp, 194 macarale de cheu şi poduri, inclusiv căi de rulare 7000 m, utilitaţi diverse;

• Docuri uscate pentru construcţii şi reparaţii de nave de 150.000 tdw la şantierul naval Constanţa;

• Portul maritim Constanţa sud – Agigea (parţial, datorită pensionării)

Inovaţii

• Îmbrăcăminte din plăci de beton solidarizate pentu protecţia taluzurilor, 1955;

• Consolidări de faleze prin chesoane distanţate, 1958.

Raţionalizări în producţia de proiectare

• Grafice pentru calculul presiunilor admisibile pe pământul de fundaţie, 1956;

• Tabel şi grafice pentru dimensionarea blocurilor şi granulelor de piatră supuse acţiunii de antrenare a curentului apei, 1957.

Invenţii

• Sistem constructiv pentru echilibrarea zidurilor de cheu, brevet România 49.903;

• STABILOPODUL (bloc de beton pentru apărarea construcţiilor supuse valurilor), brevet România 44.162, brevet Anglia 1082290, brevet Germania 1268553, brevet Franţa 1465732, brevet India 102878, brevet Italia 5329/48938, brevet Japonia 77371/965.

• Zid de chei pentru micşorarea reflexei valurilor, brevet România 53700.

Activitate publicistică în literatura de specialitate din ţară şi străinătate

- În „Revista transporturilor”:

Nr.10, oct 1956. Contribuţii la introducerea prefabricatelor în construcţii hidrotehnice portuare;
Nr.8, aug.1957. Îmbrăcăminţi bituminoase pentru apărarea malurilor împotriva acţiunilor distrugătoare ale apei;
Nr.2, febr.1962. Tehnica nouă în construcţia unei cale de lansare pentru nave de mare capacitate.
Nr.8, aug.1965, Nr.10, oct. 1965, Nr.3, martie 1968, Nr.4, apr 1968, Nr.12, dec.1969, Nr.1, ian.1970, Nr.2, febr.1970, Nr.3, martie 1970. Digurile de adăpostire a noului port Constanţa, împreună cu ing. Mircea Lateş.

- În „Studii de hidraulică” IX 1965. Extinderea portului Constanţa.
- În „The tenth Conference on coastal engineering” Tokio, Japan, septembrie 1966 – L’emploie des blocs artificiels en beton du type stabilopode aux digues de protection du port Constanza (Roumanie), par M. Lateş et Mircea Ulubeanu.
- În „Sixieme Congres portuaire international” – Anvers, Belgique, mai 1974.
Realisations recentes dans la construction de digues brise-lames et de murs de quai pour l’extension du port Constanza en Roumanie, par M. Ulubeanu, R. Ciortan, M. Lateş.
- În „First Baltic Conference on soil mechanics and fonndation engineering” – Gdansk, Poland, septembrie 1974. Amelioration du terrain de fondation d’une cale seche. M. Ulubeanu.


.................................................


La cele de mai sus, considerăm că trebuiesc adăugate câteva idei de mare importanţă:

*Lucrările portuare realizate de către inginerul Ulubeanu, au dus la înflorirea oraşului Constanţa, poate chiar a întregului judeţ, deoarece s-a dat de lucru unui mare număr de muncitori, deoarece, pentru realizarea extinderii portului a fost nevoie de îmbunătăţirea infrastructurii, deoarece, în anii respectivi, atenţia mai marilor vremii era îndreptată spre aceste lucrări vitale pentru ţară. În acest sens, ştim că, de câte ori era de obţinut o semnătură pentu finanţare, proiectele sale erau semnate „cu ochii închişi”, adăugâdu-se remarca: „toată lumea CERE, Ulubeanu CÂŞTIGĂ pământ pentru ţară şi pentru asta semnez cu bucurie”.
*Desi nu a fost membru PCR şi avea rude în străinătate (două mari „pete” pentru anii aceia), datorită meritelor profesionale şi datorită unui profil moral de excepţie, inginerul Mircea Ulubeanu a fost respectat de toată lumea, chiar şi de către mai marii vremii, care – oricât ar fi dorit – , nu-i puteau reproşa nimic. Astfel, a fost trimis cu toată încrederea într-un mare număr de călătorii de serviciu în străinătate:
Moscova, 1-30 aug 1962;
Roma, Gela, Genova, Marsilia, Paris, Bayonne, Rotterdam, 24 aug-18 sept 1963;
Roma, 21 apr-2 mai 1964.
Moscova, Leningrad, 4 martie-6 apr 1965;
Ryeka, Belgrad, 18-24 iulie 1967;
Kuweit, 7-29 ian şi 12-23 martie 1968;
Nicosia, Famagusta, Larnaca 11-21 oct 1968;
Atena, 12-20 mai 1970;
Varna, 24-26 iulie 1970;
Varşovia, Gdansk, Gdinia, 2-10 aug 1970;
Tokyo, Hiroshima, Kure, 7-16 aug 1971;
Nigeria-Lagos, 8 oct-12 noiembrie 1972;
Hamburg, 24-28 octombrie 1973.

În multe din aceste călătorii i se făceau propuneri de angajare la firme care i-ar fi oferit salarii foarte mari. Întotdeauna, fără ezitare, găsea cuvintele potrivite cu care să refuze politicos acele oferte. Motivul? Dragostea de ţară, patriotismul adevărat (calităţi ce astăzi, din păcate, sună cel puţin „demodat”).
Alături de ele, cinstea ireproşabilă, respectul pentru adevăr, curajul de a-şi susţine părerile (chiar şi în faţa lui Ceauşescu, atunci când toţi ceilalţi tremurau ca nu cumva să nu-i fie acestuia pe plac), vin să întregească portretul unui om deosebit.
.........................................................
În anul 1994, inginerul Petre Covacev i-a luat un interviu inginerului Mircea Ulubeanu. Interesant ni se pare faptul că, la finalul interviului, domnul Covacev spunea:
„Părerea mea personală este că v-ar sta bine pe post de statuie la poarta 6 a portului. Dacă sunteţi de acord, atunci vă rog să anexaţi o fotografie bine retuşată.”