16 octombrie 2009

Vom muri si...?



Am gasit la Nomad Cat in blogroll un blog cu numele " vom trai si vom fi liberi"
Si-am inceput sa-mi amintesc. Lucruri pe care le-am crezut demult infundate intr-un sertar al mintii mele alambicate. (Acum era buna cartea lui Sebastian Vlad Popa despre memorie, promit sa-l sun).
As vrea sa pot scrie niste randuri cathartice pentru o intreaga generatie, pentru cei care avem acum aproximativ 30 de ani, care am apucat un pic de comunism, nu prea mult, dar suficient sa nu-l uitam niciodata.
Eu aveam 10 ani , 4 luni si 13 zile atunci cand am auzit la Europa Libera vestile despre Timisoara. 16 decembrie 1989.
In acel moment am simtit teama , combinata cu foarte multa speranta. Deja pe 22 decembrie am crezut ca viata mea se va schimba definitiv si ma imaginam unde o sa fiu la 30, peste 20 de ani.
In primul rand, am crezut ca oamenii valorosi vor scapa de frica. Da, au scapat de un anume gen de frica, pe care au inlocuit-o cu o resemnare ingrozitor de trista.
In al doilea rand, am crezut ca tot ceea ce se facea atunci aproape clandestin va inflori si ca miracolele mintii umane vor inunda toata lumea gri in care traiam. Ei bine, nu. Lumea s-a colorat , intr-adevar. Mai intai cu sucul verde - kiwi, apoi cu reclamele de pe strada, dupa care au urmat milioanele de ecrane din cutiutele de chibrituri unde locuim. Dar in multe creiere s-a asternut un gri apasator.
Si in al treilea rand, si cel mai infiorator pentru mine, am crezut ca entuziasmul va deveni starea generala a populatiei. Ca in jurul meu voi intalni doar oameni curiosi, vii, interesati de fantasticul existentei. In schimb, ma lupt cu invatarea cheii fa in anul 2 de facultate , cu mentalitatea "merge si-asa", cu dorinta de a evada, de a scapa de lupta, de a escamota ignoranta.
In schimb, ma bucur ca n-am reusit sa ma resemnez. ca nu abandonez. Fiecare privire un pic mai luminoasa din sala de seminar ma bucura atat de intens, incat merg mai departe inaripata. Unii numesc aceasta resemnare "maturizare". Daca e pe-asa, prefer sa raman in continuare la varsta de 10 ani. Si sa ma bucur de fiecare om de 10 ani pe care-l cunosc.
Adica pentru toti cei pe care 20 de ani de impostura n-au reusit sa-i incline. Fie c au plecat, fie ca au ramas aici sa suporte mineriadele zilnice .

Si-mi pare bine ca inca se mai vad urmele de gloante.

Sa-mi promiteti ca le veti arata copiilor vostri. Pana nu le astupa minerii...

17 comentarii:

  1. Te rog, e The Nomad Cat. Si blogul se cheama "vom trăi şi vom fi liberi" :) Oricum, e frumos ce spui, asta simt si eu. Poate si firea mea de a paria mereu pe underdog, Romania, e de vina dar, nu-mi vine sa ma las batut. Si nu e vorba de patriotism. Nu-s nici mandru dar nici nu mi-e rusine, pur si simplu sunt Romana. Hai ca se poate!

    RăspundețiȘtergere
  2. pe mine ma infioara uitarea, nepasarea, indiferenta. Nu-mi dau seama daca cei care sunt acum parinti de adolescenti le prezinta realitatea acelor vremuri copiilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu ma mai intreb cateodata, de ce? De ce oare Romania a ajuns aici?Ceea ce ai spus la punctul doi mi se pare mie cel mai grav.De ce mintile umane nu infloresc in Romania?
    Cum se reuseste performanta ca de la an la an media inteligentei la "anul intai" aproape la orice universitate din tara sa scada?Asta mie mi se pare foarte grav pentru ca aici sta viitorul.Nimeni nu se astepta la asa ceva in 89.

    Acum trei ani, un prieten lector la universitate imi spunea ca in fiecare an este obligat sa "coboare stacheta" pentru ca studentii vin cu tot mai multe goluri, iar eu i-am replicat: poate esti prea dur? Poate le ceri prea mult? Ei bine, de atunci si pana acum am auzit din ce in ce mai multe persoane demne de incredere spunand asta. Deci, doar Dumnezeu stie cine va mai alunga "noul gri".

    RăspundețiȘtergere
  4. si eu sunt inconjurata de oameni blazati care nu au niciun ideal, nicio pasiune...oameni care nu comunica pe care nu ii intereseaza nimic din ce se intampla in jur.
    partea proasta, e ca vorba ta "datorita maturizarii" acesti oameni devin din ce in ce mai multi pe zi ce trece, iar entuziastii, oamenii cu idei noi inovative vor ajunge sa fie sufocati de multimmea gri...

    RăspundețiȘtergere
  5. Maria, eu inca nu inteoleg ce se intampla.
    probabil ca responsabilitatea e in mana celor care ii pregatesc pe viitorii studenti, din acet oamenii astia au inlocuit un gri cu altul extrem de repede....

    Alina, pai cauta-i pe ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu prezinta nimeni, nimic..sunt prea ocupati cu "nimicuri", acea vreme oricum TREBUIE uitata, in opinia unora...
    Este urat ce se intampla si chiar nu stiu unde vom ajunge, dar..poate ne inselam si va fi mult roz in viitorul apropiat?!?

    RăspundețiȘtergere
  7. ideea e ca nu s-au pierdut si din metehnele celor care au trait mai mult de 10 ani sub comunism si care acum sint inca activi si in fruntea multor organizatii.... invatamintul se degradeaza (si nu doar cheia fa se pierde in eter nedeslusita de catre unii) si nimeni nu se straduieste sa rezolve ceva - e mai usor sa manipulezi oamenii mai putin cunoscatori.... cei ca tine sint putini si ca atare insuficienti ca sa cistige batalia... gashtile intersate sa controleze diverse sint peste tot, in arta, in medicina, in administratie etc si se comporta ca partidele politice pe care le critica tocmai pt ca nu isi doresc altceva decit sa fie ei si ai lor in fruntea celorlalti, nu conteaza ca printre ceilalti sint si oameni de valoare ... asta ne pierde ca natie, ca tara... Ce pacat sa nu ne putem intoarce la virsta de 10 ani ...

    RăspundețiȘtergere
  8. daca va permite timpul, cititi sau re~ "In in intimitatea secolului XIX" de Ioana Parvulescu... veti vedea ca marea boala a acestui popor e ca nu vrea sa invete din propriile greseli si ca proverbul cu capra vecinului e mereu pe ordinea de zi ...

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim (macar un nume as vrea:), ca mi-e greu sa zic "anonim"), asa este, sunt perfect de acord. Si ce e mai trist e ca sunt chiar cei care au acum copii de cca 15-20 de ani, care habar nu mai au sa se orienteze, e o debusolare totala cand vine vorba de repere..care repere?
    de aia spun eu ca e bine sa povestim copiilor despre gaurile din zid.

    N-am citit carte de ioana Parvulescu, in schimb am citit demult de tot amintirile unui francez care a calatorit prin romania la inceputul sec 19.....

    RăspundețiȘtergere
  10. Dege, e f trist, insa, daca atunci "intelighentia" supravietuia indarjita de vicisitudini, acum moare incet, dezamagita si blazata. Acelea nu sunt timpuri pe care sa le regretam, insa nici acestea sa le exaltam. Comunistii de ieri si-au lasat in urma neo-comunistii si au promovat 'vlastare' de nadejde care, daca nu distrug cu intentie, distrug pentru ca ii promoveaza tot pe-ai lor, cei care le sunt asemenea, ignoranti si imbuibati.
    Avem parte de o libertate aparenta, pentru ca traim un nenorocit cerc vicios: nulitatile promoveaza nulitati, din ale caror maini tot nulitati ies. Daca se nimereste unul mai rasarit, mai cinstit, mai pus pe treaba, nulitatile din jur il anihileaza rapid, il calca in picioare pana il alunga. Si-asa, ajungem sa nu mai avem de unde alege, sa ni se spulbere iluziile an dupa an, 'cincinal dupa cincinal'.
    Anonim (1), nu cred ca are cineva vreun interes sa manipuleze o masa informa si amorfa; pur si simplu, burdihanul propriu e singurul interes: o gasca de burdihane s-au suit acolo sus si se inconjoara tot de burdihane, pe care nu le intereseaza decat sa fie satule, cat mai satule, pana la a crapa. Pacat, insa, ca nu crapa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Si mai am de zis: pt mine e uimitor ca tu erai atat de lucida, de matura la Revolutie; eu nu-mi aduc aminte decat panica si o imensa balta de sange undeva vizavi de Intercontinental :-((.
    Dar m-am 'trezit' dupa si n-o sa uit nicodata frigul, frigul ala oribil, de paraliza mai ales creierul. Si apoi 'Memorialul durerii' care, in ultima vreme, e difuzat numai la ore mici... :(

    RăspundețiȘtergere
  12. Nuschu, eu de la 5 ani am avut o senzatie f stranie, aceea ca in magazine nu se gaseste hrana pt oameni si ca tot ce e "oficial", la bunul public, pe strada, nu e viata adevarata, ci doar cea din casa.
    Poate si din cauza ca am crescut la bunici si-am vazut si eu ce inseamna o rosie, un ardei, cum se jumuleste o gaina.... (acu n-as mai suporta, da atunci mi se parea normal).
    Acum insa sunt complet deconectata de politica,pentru ca mi-e sila, in schimb ma izbesc de realitatea cotidiana din afara casei....

    RăspundețiȘtergere
  13. nushcu, e mai simplu pt burdihanele care nu stiu decit sa urmeze reflexul burdihanului sa ii mainipuleze pe cei care sint mai putin scoliti si mai putin "reflecsi" decit ei... pe un om instruit, nu prea il cumperi cu pomeni electorale... eu nu pot sa uit dupa '89 cum politicienti declarati atei convinsi inainte "revolutie" stateau smeriti la slujbe la biserici diverse (dae deh, se transmitea in direct si era de bine) ...

    RăspundețiȘtergere
  14. Degetica, nu stiu, si eu am vazut o rosie, un pui, lapte "din vaca" si cred ca tocmai de-asta nu mi se parea ca e rau. La bunici nu experimentam nici foamea, nici frigul, numai "şşşşttt"...
    Iar politica asta infecta... Eu sunt conectata din cand in cand, cand ma scarbeste groaznic. Din pcate, e sursa si alimentul tuturor burdihanelor si de la ea ni se trage totul! De la controlul asta nemernic asupra a tot si a toate. Si nici macar vorba de politica in sine nu e, ci de bani. Pt ca la noi, politica e o sursa nesfarsita de bani.
    Anonim, mie mi se pare ca am ajuns intr-un moment la care burdihanele nici macar de manipulare nu mai sunt in stare si nu se mai sinchisesc. Deja si-au creat cercul, atoatecurpinzator, oricine vine si oricine pleaca, tot "ai lor" sunt. Noi, astia, masa, chiar si mai scoliti, nu mai avem nici un mijloc de reactie, nici o modalitate prin care sa ne aparam, sa reactionam, sa ne implicam :((

    RăspundețiȘtergere
  15. Nuschu, asa e.Cred ca din nefericire ai mare dreptate.Nu stiu cum reuseste inca cineva de varsta ta (adica, presupun eu micuta) sa vada lucrurile asa de clar fiind inca inauntru lor(adica in tara-presupunand ca nu ai emigrat inca) ,insa asta arata ca mai exista o sansa, nu? Poate totusi ...poate totusi, burdihanele astea vor crapa.Pur si simplu.
    Teama mea era ca atunci cand ele vor disparea, nu va avea cine sa vina in loc.Pentru ca, asa cum s-a spus toti "scolitii" sunt "scolitii" LOr. Insa acum citind ce a-ti scris voi care sunteti inca acolo imi dau seama ca totusi unii le-au scapat.

    Asta: " daca atunci "intelighentia" supravietuia indarjita de vicisitudini, acum moare incet, dezamagita si blazata" este o afirmatie fantastic de adevarata si de trista.

    RăspundețiȘtergere