19 mai 2010

unendliche Geschichte

Ne-au mai trecut bolile, eu ma simt in continuare cam rau, desi analizele sunt bune (dpdv anemie, restul n-am facut inca).
Si chiar daca am terminat compozitia, acum urmeaza repetitiile, corectarea micilor scapari, pregatirea fotografiilor pentru proiectie, nu se mai termina....si sunt tare in urma cu somnul.
Copiii se revolta, pt Sofia sunt " o rea" , Gh deja a inceput sa-l prefere pa tati, simt ca-i pierd usor usor, pentru ca bruma de energie nu le-o dedic complet, si nu e bine.

Ca raspuns pentru Lore....nu stiu daca somatizeaza Sofia, cred ca faza asta cu somatizatu e cam disproportionata si n-are drept urmare decat niste sentimente exagerate de vina pentru parinti. Pe de alta parte, e clar ca ii afecteaza pe cei mici ce se intampla cu cei mari, si de la sfarsitul lui noiembrie incoace o fi fost pentru ea destul de greu de dus toata povestea cu boala, tratamentele, spitalizarile mamei....chiar daca declara ca sunt o rea si nu-i pasa de mine :)

In fine. Ce e clar, niciodata nu se va putea spune ca merita sa-ti neglijezi apropiatii pentru un concert. Pentru ca in fond, tot ce fac departe de ei e abandon. Mai ales ca nu e ca la orice mama, care lipseste de-acasa ca sa castige un ban, sa-si ajute familia. Concertele mele nu ajuta pe nimeni.
Dar pur si simplu nu ma pot opri. Egoism? inconstienta? orgoliu exagerat?

Dar ce fac atunci cu celelalte sentimente, le las nespuse? neimpartasite? dar de ce ar fi trairile mele asa importante incat sa vreau sa le difuzez? Nu stiu. Si nici nu cred ca voi afla prea curand.


Pana una alta, va invit:
http://www.simn2010.ro/site/program/24.html


7 comentarii:

  1. Iubita, asa de bine te-nteleg ... poate nu-ti dai seama, dar traiesc fix aceleasi dileme. Bineinteles ca eu nu lucrez, nu creez, nu prestez nimic extra. Inca. Dar ma macina dorinta sa (o fac). Si-mi pun aceleasi intrebari ca si tine.
    Probabil ca ti-a fost teribil de greu, acum si cu spitalele, tratamentele, toata nebunia. Dar sunt convinsa ca tu esti suficient de puternica incat sa depasesti si perioada asta cu bine. Si sa te intorci in linistea ta de acasa, impacata si descarcata creativ.
    Pupam cu drag si cu regretul ca nu pot fi si eu acolo, la concert, sa te sustin si sa-ti spun ca merita!! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. daca nu musc inc'un pic de dobroge lunea care vine, poate reusesc s-ajung si eu la eveniment, dintr-o foarte mare curiozitate...
    Sunt curios deaemeni, sa vad daca ma va ajuta acest concert..Daca raspunsul va fi pozitiv, abia ce-astept sa te contrqazic mai apoi..;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Alina, dar tu macar acuma stai acasa cu ele:)Si cand vei pleca, ele vor fi la gradi, se vor simti bine, iti vei desfasura activitatea intr=un loc linistit (dpdv kinderi:D) si acasa vei fi a lor.
    Eu si cand sunt acasa sunt cam absenta. Nici nu mai pot fizic sa fac atat de multe.

    Toni, sper la opvizita inopinata atunci :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eşti amărâtă azi, dar o să ai satisfacţia lucrului dus la capăt. Nu suntem supereroi din cărţi, să le putem întotdeauna balansa echitabil pe toate. Cred că mai mare ar fi fost frustrarea să nu faci ceea ce faci. Sper să te faci bine cât mai curând!

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place titlul! Vesnica poveste a mamelor, care vor sa stea cu copiii, dar vor sa faca si altceva. Eu cred ca trebuie gasit cumva echilibrul (ca in orice!). Sa te impaci cu ideea ca din cand in cand nu poti fi langa copii. In niciun caz nu e abandon ca din cand in cand faci si altceva decat sa fii alaturi de copii. Ca e firesc ca de acum incolo copiii sa se simta bine si cu alte persoane si sa prefere sa petreaca timp si cu altii. Important este ca atunci cand sunt cu tine sa se simta bine si in siguranta. Si trebuie sa vezi partea buna a lucrurilor: ca esti o mamica tanara, ca nu esti presata de bani si nu trebuie sa pleci in fiecare zi de langa copiii ca sa ii poti hrani, creste etc., ca ai avut si ai spijin din partea celor dragi sa faci asta, ca peste cativa ani copiii vor fi mandri de talentul mamei lor si ca au o mama deosebita!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sabina, copiii tai stiu ca tu ii iubesti mai mult de orice...dar...gandeste-te : faptul ca tu muncesti atat sa faci ceva ce te implineste, ce te reprezinta, nu poate sa faca altceva decat sa ii ajute sa vada in tine un model de vointa, putere si ambitie.
    Nu este abandon, este o lectie de viata...
    Viata nu este doar in alb si negru, si nu putem sa facem tot ce ne-am dori sau ne-am propus perfect...Cand dam intr-o parte, luam din alta parte...si asta e in regula atata timp cat roata se tot invarte si nu se blocheaza doar pe luat...:)

    Eu ce pot sa spun?? Ca imi trimit copilul singur la bunici la 12 ore de zbor fata de mine???

    RăspundețiȘtergere
  7. Sper sa te insanatosesti cat mai repede, sa iti recapeti energia! Sunt convisa ca vei reusi sa gasesti un echilibru...

    Lore

    RăspundețiȘtergere