12 iulie 2010

T.o.

Cand a inceput al treilea an la fotopoetica, am fost tare curioasa sa stiu cum sunt noii cursanti.
Din ce fotografii imi mai aratau profesorii, am remarcat unele ce purtau mereu o semnatura. T.o.
La inceput m-am amuzat, mi s-a parut naiv sa te semnezi asa pe o poza...mi se parea ca trecusem de etapa asta, dar in acelasi timp, mi-au devenit simpatice initialele .
A urmat apoi o perioada gri inchis pentru mine. Dupa ce s-a transformat in gri deschis, a urmat tabara din aprilie, acolo unde am pozat AntiDobrogea. Acolo am vazut cine e fata care semneaza T.o, si-am observat ca merge la culcare la fel de devreme ca mine si ca nu se-atinge de alcool. Si ca poarta mereu ceva pe cap. Si ca incearca sa nu faca efort.

Peste cateva saptamani a fost concertul Multiludic media, la care am invitat si G3 (generatia 3 de fotopoetica). T.o. a raspuns ca-i pare rau ca nu vine, dar se simte tare, tare rau.
Mi-am amintit ce auzisem la un moment dat ca exista o fata din G3 care are niste proboleme de sanatate complicate.
Am vorbit cu T.o imediat, sa-i urez sa se simta bine repede si asa am aflat teribila ei poveste. Pe care trebuie sa o cititi, e o lectie de viata impresionanata.
Am aflat ca suntem nascute in acelasi an si ne-am amuzat de cat de mult semanam ca fire, amandoua optimiste si tonice, chiar daca ea e de o mie de ori mai incercata ca mine, ne-am urat weekenduri fara dureri de cap si cu hemoglobina sus, ne-am invidiat, eu pe ea ca poate macar bere fara alcool sa bea, ea pe mine ca am mers sa inot si ca am voie cate-o cafea....am ras de faptul ca a tunat si-a adunat la cursul foto toate anomaliile pamantului si le-am sugerat tuturor sa fie fericiti ca noi doua n-avem carnet de conducere.

T.o e talentata, e sensibila, e vesela, mananca photoshop pe paine si stie mai mult fotbal decat aia de la Federatie. T.o gaseste puterea de a zambi si de a glumi si isi face procese de constiinta atunci cand o ajunge oboseala si ar vrea sa fie un pic lasata in pace.
T.o face fotografii minunate, le puteti vedea aici, si in cele doua expozitii de pe site unde ii apar imaginile.

G3 La jumatatea anului

Baroc de Dobrogea


T.o iese la pozat si din cand cand se mai lasa si fotografiata.

Teodora Maftei, asa cum e ea, greu incercata, dar fara sa stie, mereu cu un pas inaintea noastra.

5 comentarii:

  1. impresionant, o lectie de viata, un amar destin de-al carui fir totusi a dovedit ca stie, si inca bine, sa se tina, ba chiar sa fie mai puternica decat propria-i soarta. Sper sincer pentru ea, ca va avea viata lunga, iar de la un moment dat tihnita, caci ce trebuia sa-nvete a tot invatat.
    ...un pas inainte-i putin spus...

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc mult! Pentru cuvinte, incredere si apreciere:)

    RăspundețiȘtergere
  3. pe teo, desi nu i-am spus niciodata, am adorat-o din prima clipa fara sa stiu de ce.

    ii ador fotografiile, si pot sa spun ca e o onoare ca am facut parte din aceeasi generatie.

    ca este deosebita, este dulce, copilaroasa si incredibil de matura.

    RăspundețiȘtergere
  4. toni, sunt sigura ca asa va fi.
    teo, te pupa baba;)
    Bigdana, tu intr-adevar, pt ca o cunosti, stii ce zic eu aici:)

    Andreea, multumesc frumos! Amandoua multumim:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Impresionant.Atat de multa putere si credinta pe mine ma fac sa ma simt o furnica..
    Dumnezeu le da uneori oamenilor atat de mult de dus si totusi ei nu sunt cocosati.Sigur, ceva bun este pus deoparte pentru asemenea oameni.

    RăspundețiȘtergere