Ultimele ore in Lisabona.Care spun precis ce simt eu acum. Mai mereu imaginile mele sunt cumva premonitorii, sau fixeaza trairi mai vechi. Ele nu sunt facute intamplator, circumstantial, in ciuda faptului ca nu pornesc la fotografiat cu proiecte jurnalistice sau ca sa urmaresc o idee pe care sa o justific si demonstrez prin imagini
Eu pornesc cu o singura dorinta: sa vad daca gasesc in jur coincidentele. Ce coincidente? Adica acele situatii care se potrivesc unui sentiment pe care l-am indentificat cu precizie si care trebuie sa transpara apoi in imagine.
Daca reusesc, e de bine.
Ma face asta fotograf? cu siguranta nu.
Nu sunt fotograf si nu voi fi niciodata, pentru inca nu stiu ce inseamna fotograf.
Iar a transmite sentimente nu inseamna nicidecum arta. Nu e destul.
Asa ca sa nu aud ca as face fotografie artistica, pentru ca eu cred ca de fapt asa ceva nu exista. Ca exista legi interne de compunere a unei imagini...asta e alta poveste. Acelea da, pot fi comentate si discutate.
Dar vorba lunga saracia omului.
Ma opresc aici. Sper ca urmatorul post sa poarte si ceva energie pozitiva.
Deocamdata sunt confuza si emotionata. Eufemism pentru moarta de frica.
Gheorghe a zis acum o luna ca-s mama fetita. O fetita foggy red. Sper doar sa ajungem cu viata in punctul in care se va opri mirat sa-mi spuna: mama, esti o baba.
Eu pornesc cu o singura dorinta: sa vad daca gasesc in jur coincidentele. Ce coincidente? Adica acele situatii care se potrivesc unui sentiment pe care l-am indentificat cu precizie si care trebuie sa transpara apoi in imagine.
Daca reusesc, e de bine.
Ma face asta fotograf? cu siguranta nu.
Nu sunt fotograf si nu voi fi niciodata, pentru inca nu stiu ce inseamna fotograf.
Iar a transmite sentimente nu inseamna nicidecum arta. Nu e destul.
Asa ca sa nu aud ca as face fotografie artistica, pentru ca eu cred ca de fapt asa ceva nu exista. Ca exista legi interne de compunere a unei imagini...asta e alta poveste. Acelea da, pot fi comentate si discutate.
Dar vorba lunga saracia omului.
Ma opresc aici. Sper ca urmatorul post sa poarte si ceva energie pozitiva.
Deocamdata sunt confuza si emotionata. Eufemism pentru moarta de frica.
Gheorghe a zis acum o luna ca-s mama fetita. O fetita foggy red. Sper doar sa ajungem cu viata in punctul in care se va opri mirat sa-mi spuna: mama, esti o baba.
fetita foggy red e curajoasa, eu asa o vad. si puternica si pasionata. aaa, si tanara ca doar e fetita!
RăspundețiȘtergeresunt minunate. ok, bine, nu faci fotografii artistice, faci fotografii frumoase. si adevarate. bine asa? :)
RăspundețiȘtergereeu cred ca e arta in fotografie, asta depinzand de inteligenta si sinceritatea fotografului in sincron.
in rest fotografia e fragmentata - jurnalism, amintire, poza. :)
mie imi place cum te duci tu cu aparatul in mana la descoperit oglindiri de trairi. si eu incerc sa fac asta, doar ca ... eu ma oglindesc altfel. :)) bine, si ma duc in alte parti sa regasesc coincidentele. :))
tinem pumnii fetita red foggy, curajosii au intotdeauna cele mai mari emotii. si nu-i rau deloc sa ramai mereu tanar la suflet, sa stii. :)
Tin pumnii stansi!Sa iasa totul bine la Viena.
RăspundețiȘtergereFotografii frumoase.:*
:) de cand am citit primele cuvinte cu ultimele ore de Lisabona m-am emotionat ... Cum am revazut si fotografiile expuse emotia s-a amplificat. Mai, frumoaso, de-abia astept sa te intorci de la Viena si sa mergem sa facem fotografii fie ele si neartistice :)
RăspundețiȘtergereMultumesc mult!
RăspundețiȘtergereAnd off we go.
Sa nu pierd avionu...:)
ma tem ca nu redau exact lisabona . privindu-le , ai senzatia ca ar fi putut fi facute oriunde inauntru
RăspundețiȘtergerepai nici nu am zis ca au redau lisabona, ma redau doar pe mine :)
RăspundețiȘtergereM-au emotionat randurile tale si mi s-a facut tare dor de tine... Te pup... sanatate multa si sa reusesti in tot ceea ce iti propui...
RăspundețiȘtergereAlina, sinceritatea fata de tine insati, singura realitate valabila:)
RăspundețiȘtergererestul sunt doar tehnici, necesare, dar nu suficiente.
Felis, pup tare, si mie mi-e dor de voi.
Sabinuta, te imbratisz.
Mirona, lasa ca o mai fie Lisabone:)