In seara asta am fost cu Sofia la concert, la dragul de Matei Varga. A cantat minunat, ca de obicei. dar de data asta , cu un plus de maturitate, nu mai e un elev/student/tanar exceptional, e un artist in floarea varstei, si original pe deasupra. Care canta muzica de toate felurile si face enorm pt valorile romanesti. Il cunosc pe Matei de cand eram copii , iar cand a intrat pe scena, imbracat frumos ca un print rus alb :), am avut senzatia ca e neschimbat din clasa a 6-a. Asta a fost prima bucurie a serii, dublata de atentia Sofiei pe parcursul concertului, la Fantasia de Schumann aproape ca n-a miscat. Iar la bis, Revolutionarul de Chopin, a ramas efectiv cu gura cascata. Multumim Matei pentru orele incantatoare in compania trairilor tale. Si sunetului tau frumos, dar atat de variat, unul pentru Schumann, altul pentru Chopin. M-am bucurat enorm ca Matei e deasupra efectologiei care cam bantuie pianistica mondiala acum, pianissimele lui sunt pline de greutate, fortissimele extrem de elegante, iar gandirea muzicala extrem de clara, dar foarte subtil subordonata sentimentului. Adica e asa cum trebuie :)
A doua bucurie ne-a furnizat-o Diana prin Alex, care ne-a asteptat cu paturica si pernuta lui GH.
va las sa deslusiti ce a urmat cand am ajuns acasa. Acum tot acolo sta.
Ieri am ajuns acasa. La fix un an de la .....nu stiu cum sa-i spun, orice vorbe ar fi atat melodramatice, cat si prea sarace pt tot ce-a fost atunci. De la aeroport ne-am suit in masina si am mers direct la Busteni. Gheorghe dormea, a dormit pana dimineata, asa ca m-a vazut abia azi. cateva secunde a fost pasiv, nepasator, apoi a venit in brate si n-a mai plecat de-acolo. Primu lucru a intrebat: unde e cadoul?:)
la Viena se alapteaza in Public, in Stephan's Platz. Nu, nu alunga politia mamicile care fac asta. Nu, nu se uita nimeni urat.
Da, asta se intampla in cel mai aristocrat oras din Europa.
Eu inca nu-mi revin din soc, cum poate sa exista atata mitocanie incat sa admonestezi si sa agresezi o femeie care alapteaza?
inca odata, sa fie clar, sa se inteleaga:
Alaptatul este un lucru firesc, normal, ca si cum ai bea un pahar cu apa. Alaptatul in public este perfect legal. Spatiile de alaptare sunt pentru mamele care se simt mai confortabil retrase. Restul mamelor sunt LIBERE sa alapteze unde le taie capul .Nicio mama nu va alapta copilul ca sa oripileze pe careva, va asigur ca atunci cand alapteaza in public, o mama o face STRICT inspre binele copilului.
La Viena sunt multe mamici purtatoare. Am vazut multe wrap-uri, un sling si ergobaby sau ceva de genu(nu stiu exact cum se numeste)
Si mult copii in carut. Si cel mai des, copii purtati de catre mame care imping carutul :)
la Viena sunt lifturi peste tot pe strada, in magazine, de la metrou la suprafata etc,, astfel incat persoanele in varsta, alea mai anemice asa mine :), mamele cu copii in carut, persoanele cu dizabilitati sa se poata deplasa oriunde si oricum.
De cateva zile ies fara aparat foto, nu stiu de ce. Am observat ca fara aparat ma simt pur si simplu.... singura.
Ei bine, da, Recunosc. Vinovata. Imi place Puccini. Intotdeauna mi-a placut, si constat ca pe masura ce trec anii, incep sa-i gasesc virtuti si lui Verdi. In seara asta am experimentat opera pe bune, adica la "in picioare". Biletul ala de 3 sau 4 euro , pentru oricine. Ca sa se inteleaga despre ce e vorba, opera din Viena e una extrem de democrata. Cu 2 ore inainte de spectacol (cel putin!), lumea sta la coada la o casa speciala, aflata in spatele operei, care vinde doar aceste locuri in picioare. Cu aproximativ 80, 90 de minute inaintea reprezentatiei incep sa se vanda biletele. Opera dispune de cca 500 de locuri "Steheplätze". Eu azi am avut noroc, am luat biletul cu nr 66. Cele mai bune sunt evident, la parter, in primul rand de locuri in picioare. Locurile la parter costa 4 euro. Apoi urmeaza Galerie si Balkon, de 3 euro. Eu mi-am luat Galerie.
E bine sa fii din timp la casa pt a-ti procura biletul. Pentru ca imediat ce l-ai luat, te duci frumusel la parter, balcon sau galerie si astepti sa se deschida usile. Ele se deschid cu cca o ora, 50 de minute inainte de spectacol. E bine sa fii devreme...ca sa iti marchezi teritoriul :) Locurile in picioare sunt de fapt bine delimitate, in calupuri de cate doua ,si au in fata o bara imbracata in catifea rosu inchis si bine roasa:) , pe care te sprijini. Iar la Galerie poti bine merci sa te asezi jos pe treapta daca ai obosit prea tare, doar ca nu mai vezi scena. Cele mai bune locuri sunt vanate de cunoscatori, care vin devreme si le marcheaza lasand o esarfa pe bara din fata. In centru si in un pic stanga /dreapta se vede perfect. In partile extreme e mai problematic. Locurile in picioare sunt luate, din ce-am vazut eu azi, de cel putin trei categorii de melomani:
Studenti si in general tineret dornic de cultura dar cu vantul batand prin buzunare. Ei se imbraca chiar si foarte elegant, ca doar sunt la opera, unele fete isi scot pantofii cu toc si stau in ciorapi in timp ce se canta, iar in pauza se plimba distinse cu pantofii in picioare prin Foyer. Altii se imbraca extrem de modest, in blugi si cizme.
Melomani inraiti, buni cunoscatori ai operelor , nu prea bogati, sau care au mers de-atatea ori incat un loc in loja nu ii incanta cu nimica. Sus la galerie se determina succesul reprezentatiei. (am avut langa mine un domn care m-a intrebat in ce limba vreau micul ecran care iti traduce cuvintele din italiana...mie imi era indifereant, el a zis ca el oricum nu se uita ca stie f bine opera. La rugamintea unui tanar din spate l-a pus in engleza)
Turisti , ori melomani, ori curiosi. Curiosii pleaca si dupa primul act fara jena.
Ar mai fi probabil si cei care si-ar fi luat loc in sala, dar nu mai erau bilete. Avantajul cu aceste locuri e ca nu se vand pe internet. Asta tine de managementul democratic despre care va vorbeam mai inainte. Sunt accesibile tuturor, cu un picut de efort.
Asa ca, dupa ce am stat ceva la coada, mi-am luat biletul si am mers dupa ceilalti, sa fac ce fac si ei. Avand nr 66 am reusit sa intru destul de bine in sala, mi-am pus esarfa intr-un loc bun, centru dreapta, dupa care, avand inca 40 de minute la dispozitie, am iesit din opera si m-am mai plimbat un pic pana a inceput.
Regia, clasica. Margarethe Wallman. Tosca, (Michèle Crider) nu mi-a placut. Emotional era bine, nu zic. dar Vissi d'arte fals???? Batai de glas la fiecare acuta lunga? si in general..fals, fals, fals? M-am bucurat ca am dat numai 3 euro:) Domnul de langa mine era la fel de nemultumit. Tinerii din fata urmareau pe partitura, nici ei n-au aplaudat-o. La finalul ariei, dupa ce il omoara pe Scarpia, am ramas cu un gust amar. Ceva de genul, ia uite, o Tosca fara Floria buna.....
ca sa dregem amarul, la Diva, Angela Gheorghiu. Mie imi place cum canta.
Scarpia ( Falk Struckmann), remarcabil. Iar personajul, un ticalos...dar ce maniere! :) Ce frumos o invita pe dansa la masa. Vocea grava si nuantata a domnului Struckmann a emotionat publicul si l-a tinut in tensiune in actul doi.
Cavaradossi (Marco Berti). Minunat!! Plin de gingasie si bravura in actul 1, demnitate in actul 2 si rascolitor in aria sa finala. N-am gasit cu el asta, v-o las cu Domingo. (alta slabiciune de-a mea)
Asadar, Marco Berti a starnit ropote de aplauze si nenumarate Bravo. Le-a meritat.
Dirijorul din aceasta seara a fost Michael Halász. Recunosc, n-am auzit de el pana azi. Dar mi-a placut, a condus cu finete, cu gingasie, cu putere, cu nerv. Solo-ul de clarinet care precede E lucevan le stelle a amutit publicul. Nu se mai auzeau nici macar respiratiile.
Per total, ar fi fost un spectacol fantastic daca aveau si o Tosca macar corecta intonational in distributie. Asa, a fost doar unul foarte bun, (caci, admit, emotional si-a jucat bine rolul)
De ce imi place Puccini? pentru ca e melodic, fara a fi plicticos. pentru ca e armonic, e inovator, fara a fi voyant modern. Ci e mult mai subtil. pentru ca orchestreaza extrem de bine. pentru ca incarca fiecare pasaj cu sentiment, dar nu cu sentimentalism. pentru ca e un excelent dramaturg, eroii sai sunt deosbiti, dar reali, supusi greselilor, nu sunt zugraviti in alb si negru.
De ce imi place Tosca?
Pentru ca e o poveste despre iubire si onoare, spusa cu pasiune si cu forta, pentru ca e o poveste idealista fara a fi dulceaga, tensionata fara a fi (prea) melodramatica.
De ce mi-a placut asa mult la "in picioare"? Pentru ca aici opera reverbereaza viu, sincer. Pentru ca e reconfortant sa vezi atatia tineri dornici de a asculta muzica de calitate. Pentru ca e reconfortant sa vezi oameni imbracati modest, fara fasoane, care vin la opera doar din placere in loc sa stea seara la TV . Pentru ca ti se ofera un minim de confort pentru ce platesti. Pentru ca statul in picioare te tine foarte atent la ce se intampla pe scena:) Pentru ca acolo e adevaratul public, care decide daca opera are succes, sau daca spectacolul...cade:) Pentru ca acolo iti dai seama de ce Viena e orasul muzicii. Muzica vie, pe viu, pe viata si pe moarte.
Ma atrag oamenii, ma gandesc ce e in spatele figurii, incerc sa le surprind interiorul. Cand fotografiez oameni, sunt singurele momente in care ma detasez de mine ca sa ajung la celalalt. In viata de zi cu zi, e important sa le ascult povestile, sa le observ gesturile, sa ii asimiliez fara sa-i judec, fiecare in sine, cu istoria sa, cu trairile sale, originali prin faptul ca sunt ei insisi .
In rest, maine la 8, ora Vienei. brrr:) O fricoasa Sabina asta.
