26 noiembrie 2010

26 noiembrie

Ieri am ajuns acasa.
La fix un an de la .....nu stiu cum sa-i spun, orice vorbe ar fi atat melodramatice, cat si prea sarace pt tot ce-a fost atunci.
De la aeroport ne-am suit in masina si am mers direct la Busteni.
Gheorghe dormea, a dormit pana dimineata, asa ca m-a vazut abia azi. cateva secunde a fost pasiv, nepasator, apoi a venit in brate si n-a mai plecat de-acolo. Primu lucru a intrebat: unde e cadoul?:)

11 comentarii:

  1. da, bine c-ai venit! ce scump si drag e ghe!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam orientat spre interese copilul acesta:D

    RăspundețiȘtergere
  3. saracu, la cat i s-a repetat "mama a plecat sa-ti cumpere cadou" cred si eu :)

    e frumos aici, a nins, totul e alb, copiii au facut 2 oameni de zapada, unu pt mine, unu pt tati

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ai revenit, Sabina! Cred ca a fost foarte greu si pentru tine, dar si pentru ei sa lipsesti de acasa atata timp. Sa ai niste sarbatori asa cum ti le doresti!

    RăspundețiȘtergere
  5. iti spun si eu bine ai venit...cu intarziere:)

    RăspundețiȘtergere
  6. dar tu, cum esti, cum te simti, totul ok?

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, da, simplu n-a fost, au fost destule momente grele, dar am decis sa vb dupa ele abia cand trec :)

    Bogdana, Raluca, multumesc frumos, pup.

    Alina, eu sunt bine, mai ales daca dorm destul sunt bine de tot, lipsa de somn ma cam termina,asa ca am hotarat ca asta vine pe primul loc, somnul.

    RăspundețiȘtergere