24 ianuarie 2011

Poveste de iarna

A inceput cu un banal telefon. Mi-au spus ca mai raman o zi la munte, ca ninge prea tare si n-au chef sa dea toata zapada din curte , ca sa porneasca apoi la un drum destul de greu.
L-am intrebat ce face, mi-a spus ca acordeaza pianul, ca nu se mai poate canta pe el asa. Si ca asta micu il tot necajeste.
Dar acum, ca era cu mine la telefon, "asta micu" a avut cale libera.
Mai intai cate un sunet, timid, se oprea sa il asculte si spunea: auzi? il auzi? apoi il astepta rabdator sa se stinga.
Dupa, a inceput adevarata improvizatie. cu mainile alternand, cand acorduri, cand clustere, cand sunete izolate. In ritmuri bine dozate, cu pauze, cu schimbari de registre. Delicat, ca un preludiu de Debussy si in mod cert mai bine decat multe compozitii contemporane. Apoi au inceput notele scurte, descendente si ascendente, in acut, aproape ca niste glissandi din fulgi de zapada. Tocmai cand incepeam sa nu-l mai percep, a schimbat registrul, si timbral, si emotional, a devenit furtunos, cu clustere repetate si violente care s-au rezolvat senin intr-un sunet desprins parca dintr-o pictura de Vermeer : o intreaga poveste in tuse delicate, dar totodata extrem de precise sentimental.
N-a mai fost destul, si a inceput sa se acompanieze lovind in lemnul pianului si alternnd sunetele cu voce mica, stinsa, inganata.
A rasarit apoi o terta mica extrem de trista, din tot noianul acela avangardisto-minimalist care i-ar fi facut pe Cage si Morton Feldman sa se inverzeasca de invidie.
A continuat cu micile batai, apoi a observat ca tata vorbeste cu mama la telefon. dar era prea coplesit de miracolul muzical ca sa mai poate vorbi cu mine. S-a multumit cu un zambet retinut cand i-a spus tata ca mama i-a ascultat compozitia si ca a fost superba.
S-a alintat putin intr-o plapuma adusa ilegal din dormitor pana jos, in living, si a pornit-o un pic bosumflat pe scari, sa isi revina la niste desene cu Mickey Mouse.


8 comentarii:

  1. Superb! Bravo G.!! Aschia nu sare departe de trunchi, pai nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos! Si ce frumos ai comentat tu, Sabina! Cum mai esti?

    RăspundețiȘtergere
  3. inca un artist?

    fiindca vaz asta intreb si eu asa: la ce varsta sa i deschid lui felix usa camerei cu pianina?

    RăspundețiȘtergere
  4. pai cum sa stea usa aia inchisa:) Gh nu are voie intr-adevar la pianul mare, dar la pianina de cand s-a nascut.
    Maria, sunt mai binisor, trebuie sa raman asa.
    Alina, va pup.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce frumos, imi imaginez cum iti crestea inima cind il auzeai.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma bucur ca am descoperit azi pagina ta. M-am regasit in marturisirile tale despre alaptat, despre zbuciumul mamei debusolate de sfaturi, dureri, schimbari si am cautat alte informatii despre Sabina. Paginile de pe blog nu m-au dezamagit. Frumoase si calde, sensibilitate multa si inteligenta si, iarasi,multa frumusette. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Editura Iona vă invită la un CONCURS
    Cei trei câştigători for primi o carte la alegere şi 30% reducere la un al doilea titlu comandat (dacă doresc).

    Pentru a participa vă aşteptăm pe blogul nostru http://edituraiona.blogspot.com

    Editura Iona a luat chip din dorinţa de a face o trecere lină de la cele ale lumii acesteia la năzuinţele duhului. Conceptul editurii se situează la graniţa dintre tărâmul Dreptei Credinţe şi cel al culturii, încercând să cultive în cititori nu numai o desfătare a sufletului, ci şi să înfăţişeze ochiului omenesc bucuria cărţilor frumoase.

    Editura publică cărţi de teologie ortodoxă, dar şi cărţi pentru copii, încercând să îmbine mesajul creştin-ortodox cu ilustraţii minunate, astfel încât copiii să se simtă atraşi să răsfoiască paginile poveştilor noastre.

    RăspundețiȘtergere