Alaptarea prelungita

De mult aveam si eu un disclaimer de facut. Despre alaptarea prelungita.

Nu-mi dau seama daca ce am facut noi se numeste asa, ca nu am trecut de 2 ani si 3 luni la niciun copil. 

Vroiam doar sa va spun, foarte sincer si cu toata „lactivista” din mine, ca nu e pentru toata lumea si nu e nicio rusine in asta.

Nu o faceti daca simtiti ca nu mai puteti. Faceti analize din jumatate in jumatate de an de cand implineste copilasul 12 luni. Nu puneti starile de sfarseala si oboseala doar pe seama alaptatului. Nu toate femeile sunt la fel de rezistente. 

Daca analizele sunt bune, inseamna ca se rezolva cu un somn bun si cu o plimbare. Lasati copilasul si in grija altcuiva pentru cateva ore pe saptamana, ca sa dormiti. Alaptarea cu pretul pierderii sanatatii mentale si fizice NU e folositoare pe termen lung. In momentul in care va simtiti sacrificate, ceva se rupe intre voi si copil, iar acel ceva este mult mai pretios decat laptele. Nu ma refer la primele 6 luni de pilda. Acolo puteti sa va simtiti sacrificate cat vreti, toate ne-am simtit niste vacute in perioada respectiva, dar cata vreme aveti analize ok si copilul creste, nu exista motive sa nu alaptati exclusiv. Nu vreau sa pornesc o dezbatere pe cazuri speciale, ideea e alta aici.

Din experienta mea, merita sa alaptati pana ii ies copilului toti dintii si toate maselele. Merita sa incercati sa intarcati primvara, prin aprilie-mai,  merita sa-l duceti un an jumate-doi alaptati.  In conditii de sanatate verificate din 6 in 6 luni, evident, sau la primu semn ca ceva e in neregula. Dupa aceea, numai daca simtiti cu adevarat ca sunteti in putere si puteti sa o faceti fara sa va afecteze sanatatea.

Eu m-am dus prea tarziu la analize. Ma simteam sfarsita inca din februarie, martie 2009. Dadeam vina pe oboseala, alaptat, doctorat. Si am amanat pana in noiembrie. Cand puteam sa mor. 

Nu faceti ca mine!

nocturne

Acum cateva zile ii povesteam Marei ca visez tot felu de dubiosenii, printre ele si ca sunt atat de racita incat la operatie nici macar masca cu oxigen nu mai face fata, si alte scenarii asemanatoare.
Ei bine, ma aflu la 3 zile distanta de plecare si sunt atat de racita incat nici masca de oxigen n-ar face fata :)
Nu dorm de doua nopti din cauza durerilor atroce in gat, tusesc, parca incepe si-o ureche sa se resimta. N-am mai avut o viroza atat de puternica de 2 ani jumate.
Sunt pe antibiotic si alte paleative naturale si mai putin naturale, desigur, dar nu vreau sa ma gandesc la zborul de marti. Problema de fond desigur ca s-a acutizat, cum se intampla la cea mai mica viroza, sper sa reusesc sa-mi tarasc trollerul pana la taxi .
Si eu care ma bucurasem ca din iunie nu am mai racit.....

oh yeah

de pe vremea cand toti cantaretii stiau...muzica :)

ce trebuie si ce vrem

Exemplu concret: joi am prezentarea la Pecha Kucha Night. Dar miercuri e sedinta cu parintii. Daca ma duc la sedinta, stau acolo 2 ore si ascult diverse, joi voi fi varza. Daca se duce sotul, ma fac varza copiii (desi cu ei cred ca ma descurc eu in cele din urma, motivul pentru care nu vrea el sa se duca e timidatea).
O mama si sotie buna ar da incolo prezentarea si s-ar duce la sedinta, nu?
Eu oricum am ales prezentarea.

filmul meu

Azi, scriindu-i Loredanei , am reusit sa identific cu precizie cum ma simt.
Ei bine, sunt ca Sergiu Nicolaescu. In filmul asta eu scriu scenariul, eu regizez, eu montez, eu joc rolul principal.
Cand tot ce-as vrea, daca tot trebuie sa merg la lupta, e sa joc o figuratie anonima si sa las pe altii sa se ocupe de treburile importante.
Pe langa toate astea, doctoratul a fost o joaca de copii inocenti.

Desenul Sofiei

In revista de muzica contemporana.
http://no14plusminus.ro/2012/02/10/numarul-45-10-februarie-2012/

Pana joi

Nu sunt superstitioasa, dar exista unele coincidente care ma amuza mai tare decat altele.

Toate evenimentele importante din viata mea sau intamplat in jurul zilei de joi, putin inainte sau putin dupa.
M-am nascut intr-o vineri dis de dimineata. Pana joi in pantecul mamei.
Interviul pentru bursa in Germania a fost intr-o joi. Incepusem lectiile de germana luni. De-atunci ne-a ramas in familie expresia „sa inveti germana pana joi”. (interviul a fost in lb romana, evident)
M-am casatorit vineri de dimineata( pe 26 aprilie 2002, deci facem 10 ani in curand) Pana joi burlaca deci :)
Primul copil l-am avut miercuri seara. La evrei ziua incepe de seara. Deci de joi mamica.
Pe al doilea inutil de spus ca l-am nascut joi in timpul zilei.
Tot intr-o joi am primit si vestea care mi-a cam intors viata pe dos, diagnosticul de AIHA.
Si tot pana intr-o joi va fi ultima zi completa cu prea stimata mea splina, pt ca joi 1 martie ma internez pt operatia de pe 2 martie.
Singurele evenimente care nu tin cont de coincidentele astea sunt cele profesionale, si mi s-au intamplat in felurite zile ale saptamanii.

Voi aveti vreo supersitie/coincidenta la care tineti?