11 februarie 2012

filmul meu

Azi, scriindu-i Loredanei , am reusit sa identific cu precizie cum ma simt.
Ei bine, sunt ca Sergiu Nicolaescu. In filmul asta eu scriu scenariul, eu regizez, eu montez, eu joc rolul principal.
Cand tot ce-as vrea, daca tot trebuie sa merg la lupta, e sa joc o figuratie anonima si sa las pe altii sa se ocupe de treburile importante.
Pe langa toate astea, doctoratul a fost o joaca de copii inocenti.

5 comentarii:

  1. o sa fie bine!! imbratisari direct cu sufletul!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. nu se poate sa ma cheme si pe mine cineva la premiera si gata?

    RăspundețiȘtergere
  3. filmul tau e cu happy end, asta sa te tina optimista si pozitiva! e adevarat ca vrei sa-l filmezi, sa l montezi, sa l legi odata, dar tine minte ca toate trec si va fi bine! asa ca ia secventele pe rand cu acceptare si da-le la o parte pe masura ce trec, ca sa te eliberezi. eu cred ca asa iti va fi mai usor. in plus, nu uita ca nu esti complet singura, eu ca atatea ganduri bune nu pot influenta rezultatul decat inspre bine. curaj!

    RăspundețiȘtergere
  4. Tin pumnii Sabina, va fi bine. Trebuie sa fie bine! Te imbratisez, ganduri bune trimit si incurajari multe.

    RăspundețiȘtergere
  5. hai, ca eu zic ca esti ca Bruce Willis & Stallone: castigi, orice ar fi ;)! fruntea sus, noi tinem pumnii stransi!

    RăspundețiȘtergere