Inchei o prima saptamana vieneza cu vesti bune, sanatatea e pe drumul corect, Sofia vine maine din tabara, profesional lucrurile merg inainte, oamenii sunt draguti, amabili, de necrezut aproape ca ceea ce era un doar vis straveziu se apropie cu pasi repezi de realitate.
Aici a plouat azi mult, a fost foarte frig, dupa zile caniculare, cumva propice timp pentru introspectie si bilanturi.
Au trecut 2 ani si jumatate de la punctul critic al vietii mele, timp in care , fara sa stiu, lupta cu boala grea a fost scopul suprem care, impreuna cu medicatia dura, mi-a dat o energie nepamanteana.
Acum incep sa redevin ceea ce am fost, desi acolo doar imaginatia poate ajunge, si normalitatea ma epuizeaza.
Port cu greutate conditia actuala de a putea face aproape orice, pentru ca realitatea o contrazice prin lungi momente de tacere si repaos, chiar daca in exterior zambetele sunt nesfarsite.
Inainte imi era teama de a fi, groaza se mai ascunde undeva in coltul acela de memorie impanzit cu articole medicale cu pronosticuri sumbre, acum ma infioara traitul pur si simplu, mi-e frica sa nu o iau pe acelasi drum al nemultumirii si al poverilor emotionale prea grele.
Ma simt un pic paralizata de viata in sine, simt nevoia de o profunda prosteala si de o pauza.
Nu am rabdare cu mine. Si uit ca zicala despre "9 luni ca sa fii mama si macar 9 sa redevii femeie" se aplica in mod sigur si la situatia mea.
As vrea sa pot sa-mi jelesc acesti ultimi ani, sa port un doliu fatis, dar asta i-ar durea prea tare pe cei din jur.
Stiu si care e singura scapare. Am sa plang cat vreau eu acolo unde am voie si unde trebuie sa ma arat necenzurata.
Asa, voi putea pastra aparenta fetei vesele si energice, pentru ca nu o sa stie nimeni ca de fapt m-am oprit sa ma uit la mine insami.
Si cand te opresti din plans, eu zic sa mai tragi unul de bucurie "sanatatea e pe drumul corect".
RăspundețiȘtergereSper sa ai doar vesti bune pe viitor si sa privesti spre tine cu pace:)
Ma bucur nespus Sabina pentru vestile bune, mai ales cele despre sanatatea ta. Sa fie intr-un ceas bun si sa uiti cat de curand anii astia...nu-i jeli, uita-i! :) Pup tare si numai bine.
RăspundețiȘtergereCe bucurie! Sincer, nu te vedeam decat in sus( in jos doar cu kilele:)), sper ca Kiti te a ajutat putin de tot sa te ierti si sa te eliberezi plangand. Mihaela, las o sa planga, dupa plans viata e mai usoara si zambetele mai la ndemana. Kusse!
RăspundețiȘtergerede la Kiti e mereu de invatat. :*:*
ȘtergerePai la propriu nu prea plang :P desi ar trebui nitel.
RăspundețiȘtergereVa pup .
poate ca ai nevoie de niste timp doar cu tine insati. fara familie, fara noi, doar cu tine. nu mult, doar un pic cat sa te scuturi si sa te iei tu pe tine in brate. si sa faci ce vrei in momentul ala: sa razi, sa plangi. eu stiu cum e asta cu masca zambitoare si energica, prea putini stiu ce se ascunde dincolo de ea. alteori ma gandesc insa ca de fapt nici nu e o masca, asa suntem noi, si doar ce e dincolo de suprafata asta, tot tumultul ala, ala nu e bun. eh, dar cine stie de fapt cum e? important e ca la finele zilei noi sa fim impacate cu noi. <3
RăspundețiȘtergereeu as vrea cu familie care sa graviteze in jurul importantei mele :P
Ștergerepuuuup.
aaaaaa, asta se rezolva cel mai usor :p. pot sa incep eu, ca sa le dau exemplu ;))
ȘtergereDraga mea,
RăspundețiȘtergereDaca o sa avem timp si va mai fi cazul, am sa-ti povestesc cand ne veem in amanunt perioada similara prin care am trecut eu. Doar ca eu mi-am dat voie sa trec prin asta la un an si patru luni de la incheierea tratamentului. Si nu am spus nimanui. A fost foarte foarte greu sa ma las in voia trairilor aparent "negative" si pesimiste, in conditiile in care in afara totul parea minunat. A durat doua saptamani fara doua zile. Cele doua zile au fost foarte importante - unu pentru ca dupa doua saptamani de stari negative, un psihiatru te poate diagnostica in mod clinic cu depresie si doi pentru ca in acele doua zile Claire i-a cucerit inima lui Alex. Azi stiu ca daca nu mi-as fi dat voie sa jelesc atunci, nu as fi putut fi pe deplin fericita acum. Asa ca nu-ti fie frica de aceste trairi, si tine minte ca la capatul acestui voiaj se afla 1) Sabina sanatoasa 2) o familie minunata.
O sa fie bine.
Daita
Esti in convalescenta emotionala, e firesc! Imbratisari stranse, cu toata dragostea.
RăspundețiȘtergere