31 mai 2014

Points of view

Sofia,  saptamana asta.
Acum cateva zile era sa se certe cu profa de desen. Ii spusese ca trebuie sa deseneze contururile cu negru.
„Eu nu schimb, nu „trebuie” nimic, desenul meu ramane asa cum l-am vrut”
„Bine da sa stii ca as putea sa-ti dau 9”
„Ridicat din umeri”
 I-a dat 10 , dar....acest trebuie ne ucide.
„vine , ia pensula si picteaza pe picturile copiilor. La mine nu, n-am lasat-o niciodata”


Right Click on image/view image/mariti,  pentru detalii. Nu, nu sunt cele cu pricina, sunt asa, de-ale ei. Ultimul nu e terminat




8 comentarii:

  1. Foarte ffrumoase desenele!
    Cu profa nu stiu ce sa zic , au trecut totusi asa de multi ani si multe cadre didactice nu se schhimba inca, inclin din ce in ce mai mult sa cred ca nu au nici o vina in asta. Parintii in marea lor majoritate in Romania asta isi doresc: desene frumoase chiar daca pune doamna pensula deci si copiii nu spun nu. Trist pentru ca daca buba ar fi fost la dascal, veriga -ar fi putut rupe la urmatoarea generatie. Asa insa....
    Felicitari artistei

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Maria,

    Ar fi multe de spus pe aceasta tema. Eu nu sunt complet de acord. In ale artelor poate aveti mai multa autoritate, insa va pot da un exemplu la matematica aici: http://www.dailymotion.com/embed/video/xs0reo

    In orice caz, foarte multa atentie trebuie sa aiba parintele asupra copilului sau. Acesta trebuie urmarit indeaproape (a nu se intelege hartui/bate la cap etc. ci indrumare atenta) indeosebi in etapele evolutiei educative si al anturajului!
    Parintele pe langa acestea are obligatia sa se informeze frecvent despre profesorii ce ii decid viitorul copilului. Eu am avut profesori unde, daca nu le duceai portia te lasau corigent (predau jalnic, alegeau carti dificile si voiau meditatii platite).

    Cat despre Sofia, eu ma bucur (din perspectiva si opinia mea) ca a luat atitudine fata de profesoara, insa daca se intelege ca ii poate dauna mai mult daca nu interactioneaza cu profesoara atunci nici aceasta cale nu e prea buna, de exemplu un sacrificiu intre elev si profesor ar fi o cale amiabila pe o foaie de desen separata unde s-ar putea analiza ce e de imbunatatit.


    Cu drag,
    Alexandru

    RăspundețiȘtergere
  3. Singurul lucru cu care sunt de acord din ceea ce ai scris este ca Sofiei ii va dauna in viitor sustinerea propriului punct de vedere intr- o clasa in care toti ceilalti apeleaza la ceea ce dumneata numesti " sacrificiu intre elev si profesor".
    In rest, consider in continuare ca nu este normala acceptarea interventiei profesoarei in propriile lucrari.
    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc mult pentru interes si comentarii!
    Sofia nu are aceasta atitudine la matematica sau romana sau geografie 9ca sa dau un exemplu), adica isi da seama ca sunt cunostinte pe care nu le are si o intereseaza sa afle.
    Cu pictura era un pic altfel, pentru ca ei i s-a parut ilogica treaba cu „ conturul trebuie negru”, mai ales ca istoria artei contrazice deplin aceasta afirmatie :))
    Pentru ea picutra si desenul sunt atat de directe si intime incat o astfel de interventie dauneaza.
    Prevad ca daca va urma acest drum, ii va trebui un profesor care sa ii arate cum poate fi pictura EI mai buna, in stilul ei, nu ideea asta de uniformizare :)
    Cu punctul de vedere: si eu am fost mai rebela in scoala, dar pt ca i vatam f bine, nu au fost urmari prea grave :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Maria,

    M-am referit ca, daca profesorul nu are capacitatea si iscusinta sa recunoasca talentul in elev si incearca sa-l plombeze pe o cale predefinita si mediocra (viziunea sa despre ceea ce *crede* [nu inseamna ca este adevarat] ca este bine pentru elev) ii va dauna mai mult elevului. Acel sacrificiu despre care am scris inseamna ca se renunta la incapatanarea ambelor parti pentru a se recunoaste ceea ce trebuie imbunatatit fara a provoca daune ce ar fi putut fi transformate in beneficii.

    De acord cu ce a scris doamna Ulubeanu; exemplul dat de mine era doar pentru o materie, insa ma refer in general la astfel de interactiuni.

    Am scris aceste mesaje pentru ca sunt foarte curios cum un om asa luminat ca doamna Ulubeanu si-ar ghida propriul copil in asemenea circumstante si dintr-o (posibila) asemenea perspectiva ce am incercat sa o ilustresc.

    Din doua motive: 1) eu nu am avut parte de orice fel de indrumare fiindca parintii mei nu au fost asa luminati (insa m-au crescut si le multumesc), iar 2) pentru ca ma atrage muzica clasica si cei implicati (de obicei sunt foarte inteligenti).

    Va urez mult noroc si nicidecum certuri sau proasta interpretare ca as incerca sa provoc situatii neplacute.

    Va multumesc,
    Alexandru

    RăspundețiȘtergere
  6. mie mi se pare normala atitudinea Sofiei. scuze, nu stiu in ce clasa este si nici daca este la un liceu/scoala de arta in care profesorul era de specialitate. stiu doar, ca atitudinea profesoarei, in cazul asta, este boala tipic romaneasca. scuze ca spun asta. dar de cand locuiesc afara si lucrez cu copii in scoli, nu am vazut nici un profesor si nici o indicatie pt profesori cum ca ar tb sa-i spuna copilul ce sa faca. da, il poate indruma, ghida, influenta, discuta impreuna, co-crea. dar nu in a pune pensula pe desenle copiilor. poate ar putea intreba 'cum crezi ca ar arata desenul daca contururile ar fi negre'.
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e la o scoala obisnutia in clasa a 5-a. A, si azi am aflat ca „oricum nici nu stie sa vorbeasca, e din aia care zice „decat” in loc de ”doar”.

      Ștergere
  7. Ce draguta e Sofia. Sunt convinsa ca daca le-ar vorbi de la suflet la suflet, nu ar mai conta decat sau doar.
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere