Am pornit anul scolar deja obosita, am intrat in alt fel de vortex, din care a trebuit sa smulg inca o editie de InnerSound, inca niste scrieri la Enescu si apoi inca o compozitie care a luat mai mult din mine decat as fi crezut.
Mi am programat asadar cateva ore de calatorie initiatica , la finalul carora speram sa gasesc niste raspunsuri, dar am uitat ce patesc eu cand merg cu trenul
Mi am programat asadar cateva ore de calatorie initiatica , la finalul carora speram sa gasesc niste raspunsuri, dar am uitat ce patesc eu cand merg cu trenul
De exemplu, acum scriu tinand in brate pisica vecinei de scaun, care contempla geamul si cusca personala in drum spre Brasov.
Carangurile de langa Ploiesti sunt inca verzi si aduc a primavara Desi in mine e un frig permenent a iarna si nopti nedormite din cauza de tuse pe multe voci.
Speram la o ceata melancolica....dar de fapt trebuie sa pun ochelarii de soare si as face-o daca nu as deranja pisica.
Carangurile de langa Ploiesti sunt inca verzi si aduc a primavara Desi in mine e un frig permenent a iarna si nopti nedormite din cauza de tuse pe multe voci.
Speram la o ceata melancolica....dar de fapt trebuie sa pun ochelarii de soare si as face-o daca nu as deranja pisica.
Pentru ca sub soarele asta aura de noblete pe care vrem sa o dam slabiciunilor devine aproape penibila. Realitatea este ca visarile usor blegi
palesc in fata pisicii care se aseaza in brate si scorojeala garii din Ploiesti chiar asta e: scorojeala, si nu trecerea romantica a timpului.
E nevoie de timp de regasire doar cand te uiti si ignori in rest. De fapt, viata se intampla in orice moment, si la oboseala si la euforie si la capuccino de la mc si la kurbissuppe la cantina din museumsquartier.
Nu stiu cum sa interpretez nevoia acuta de pauza. In fapt, totul e evadare.
Trenul de la masina unde copiii se ciondanesc, Viena de la Romania,busteniul de bucuresti, compozitia de la spalatul vaselor, fotografia de la compozitie, si festivalul on top of everything.
Secretul sta in alternanta si in acceptarea luminii puternice care nu mai ascunde adevarurile fiecarei secunde.
palesc in fata pisicii care se aseaza in brate si scorojeala garii din Ploiesti chiar asta e: scorojeala, si nu trecerea romantica a timpului.
E nevoie de timp de regasire doar cand te uiti si ignori in rest. De fapt, viata se intampla in orice moment, si la oboseala si la euforie si la capuccino de la mc si la kurbissuppe la cantina din museumsquartier.
Nu stiu cum sa interpretez nevoia acuta de pauza. In fapt, totul e evadare.
Trenul de la masina unde copiii se ciondanesc, Viena de la Romania,busteniul de bucuresti, compozitia de la spalatul vaselor, fotografia de la compozitie, si festivalul on top of everything.
Secretul sta in alternanta si in acceptarea luminii puternice care nu mai ascunde adevarurile fiecarei secunde.
Si acum evadez de la pisica pt ca in tren s a urcat o doamna cu un catelus in poseta.
