Eu spun tuturor ca exista un timp pentru toate.
Si cu toate astea, nimeni nu ma crede, mai ales ca in ochii majoritatii sunt o excentrica.
Pentru ca m-am maritat devreme si-am facut copilu nr one la 22 de ani. (s-a nascut cand aveam 23, da de facut, la 22 l-am facut)
ca sa intelegeti the big picture, eu eram in liceu si facultate un soi de prodigy, nu atat prin rezultate academice (erau si alea, da se poate si mult mai bine), cat prin rebeliune. Eu tot timpul aveam alta parere, ma ofticam rau de tot cand eram nedreptatita, imi creasem un mediu efervescent si faceam noi tot felu de proiecte, contraziceam pe toata lumea, cu cat mai prof univ dr, cu atat era mai contrazis, ce sa mai discutam, imaturitate crasa scuzata de fiecare data ingaduitor prin" e mai artista, mai repezita, mai bagacioasa, ce sa-i faci " etc etc. N-am fost niciodata genu ala de studenta cuminte , la locul ei, desi le cam toceam la examene, recunosc:D
Ei bine, va dati seama cum a venit peste toti vestea ca "Sabina face copil"
Erau socati, in transa, pe strada rar mi se dadeau mai mult de 16 ani, pe bune! (fost-ai lele...)
Si uite cum in cateva luni m-am transformat dintr-o slabatura vivace intr-o figura de madona rafaelita, ca de ingrasat nu m-am prea ingrasat la sarcina cu Sofia. Dar capatasem o mina linistita, calma...pentru ca... deodata nu m-a mai interesat nicio barfa, niciun proiect extravangant, nu stiam eu ce urmeaza, ce-i aia sa fii mama, dar eram convinsa ca o scot eu la capat cumva. Insa instinctual ...m-am potolit!
Nu m-au mai afectat nicio nota de 9 (da, Toci cu 10 pe linie in anu 3 si 4, recunosc rusinata), niciun concert nereusit, nu m-am mai panicat la examene, m-am dus numai la concertele care-mi placeau, cu pretextul ca am o responsabilitate uriasa fata de bebe din burtica:))
Cu alte cuvinte, copilul asta mi-a aranjat prioritatile. Am inteles cat de mici si marunte erau toate grijile mele, toate framantarile si cutremurele.Si am putut vedea in viitor ceva extrarodinar: ca la 30 de ani o sa am copil de 7. WOW. Cand altii abia se apuca de facut bebelusi, eu voi fi fost deja trecuta prin toate problematicile inceputului vietii de mama. Chestia asta m-a luminat fantastic si mi-am dat seama cat de mult am castigat facand acest copil minunat la varsta la care altii traiesc din dimineata mahmura in dimineata mahmura.
Era oare momentul potrivit?
NU. de ce? pentru NICIODATA nu exista momentul potrivit. Nu e tocmai sanatos sa faci anul 5 de facultate cu bebelusu abia nascut, nu?
Parintii mei abia plecasera din tara! Deci am crescut copila numai noi doi, si odata pe saptamana, tin minte ca era miercuri si aveam cursul ala frumos de estetica cu Dediu, venea cumnata mea pt 2 ore. Sotul , profesor de meserie, isi aranjase orarul in asa fel incat sa ne acoperim cat mai eficient.
Cand am aflat ca e Sofia in burtica, eram in Germania, cu bursa Erasmus. pe care evident ca as fi vrut sa o prelungesc. ha, da-o incolo de bursa:)
Imi creasem un soi de disciplina pe care o respectam, lucram mult la compozitie...devenisem mai ordonata...duca-se, e timp de ele si mai incolo.
Circumstantele erau clar nefavorabile, unde mai pui ca nu eram angajata nicaieri, no job, no money, numa bursa. (e buna si toceala la ceva, nu?)
Deci un copil era destul de bizar in peisajul respectiv, cand tocmai incepusem sa-mi fac un nume, sa fiu cat de cat cunoscuta prin mediul artistic.
insa am castigat enorm alegand sa fiu mama atat de timpuriu.
Am castigat TOT ce-mi trebuie ca sa fiu compozitoare (imi mai trebuie doar nitel timp..:D):
dragoste, rabdare, insistenta, calm, putere, capacitatea de a prevedea anumite actiuni, reactii, intelegere profunda a imponderabilitatii in care traim, a fragilitatii starii de fapt, organizare beton (mai ales pe partea de multi tasking, Contrapunct, polifonie, nu-i asa?), aplanarea conflictelor bizare(nimeni nu poate intelege Armonia mai bine decat o mama...), incadrarea fericita a disonantelor in consonante (cate dintre voi n-ati alinat lacrimi nestavilite si-ati impacat situatii imposibile?)
Daca nu erau copiii, nu era nici noua pasiune, fotografia. Asta a fost un bonus neprevazut in contract.
Asa ca, ce bine ca am facut copii de tanara! Exista momente in care apar framantari de genu " am ratat aia si ailalta". Ok, poate ca la 28 de ani as fi avut doctoratul luat, dar in mod sigur ar fi fost mai prost scris decat l-as scrie acum. Sau as fi citit/compus mai mult...insa daca ma apucam de copii pe la 35 de ani as fi ramas mereu cu ideea ca asta sunt, pana aici am invatat si-am acumulat. Pe cand asa, din mers, am senzatia ca nu-i destul, ceea ce ma face sa ma perfectionez continuu.
Ei bine, e clar ca n-am pierdut nimic . Am castigat niste etape extrem de importante. Copii mei m-au facut mai inteleapta inainte de vreme.Am fost vreme de cativa ani o mama super tanara si misto:D.
(si acu o sa fiu, bineinteles, imi mai trebuie un pic de timp:D)
Si am ramas cu un foarte mare avantaj: de fiecare data cand am ceva greu de facut, ma gandesc la perioada cand o hraneam pe Sofia, fugeam cu taxiurile prin bucuresti sa ajung la cursuri, ma intorceam inapoi repede, compuneam noaptea intre cele nspe mii de alaptari (am alaptat-o un an si 8 luni), luam 10 la toate examenele.
Si-mi spun: daca am facut asta, restul e floare la ureche!!
Si cu toate astea, nimeni nu ma crede, mai ales ca in ochii majoritatii sunt o excentrica.
Pentru ca m-am maritat devreme si-am facut copilu nr one la 22 de ani. (s-a nascut cand aveam 23, da de facut, la 22 l-am facut)
ca sa intelegeti the big picture, eu eram in liceu si facultate un soi de prodigy, nu atat prin rezultate academice (erau si alea, da se poate si mult mai bine), cat prin rebeliune. Eu tot timpul aveam alta parere, ma ofticam rau de tot cand eram nedreptatita, imi creasem un mediu efervescent si faceam noi tot felu de proiecte, contraziceam pe toata lumea, cu cat mai prof univ dr, cu atat era mai contrazis, ce sa mai discutam, imaturitate crasa scuzata de fiecare data ingaduitor prin" e mai artista, mai repezita, mai bagacioasa, ce sa-i faci " etc etc. N-am fost niciodata genu ala de studenta cuminte , la locul ei, desi le cam toceam la examene, recunosc:D
Ei bine, va dati seama cum a venit peste toti vestea ca "Sabina face copil"
Erau socati, in transa, pe strada rar mi se dadeau mai mult de 16 ani, pe bune! (fost-ai lele...)
Si uite cum in cateva luni m-am transformat dintr-o slabatura vivace intr-o figura de madona rafaelita, ca de ingrasat nu m-am prea ingrasat la sarcina cu Sofia. Dar capatasem o mina linistita, calma...pentru ca... deodata nu m-a mai interesat nicio barfa, niciun proiect extravangant, nu stiam eu ce urmeaza, ce-i aia sa fii mama, dar eram convinsa ca o scot eu la capat cumva. Insa instinctual ...m-am potolit!
Nu m-au mai afectat nicio nota de 9 (da, Toci cu 10 pe linie in anu 3 si 4, recunosc rusinata), niciun concert nereusit, nu m-am mai panicat la examene, m-am dus numai la concertele care-mi placeau, cu pretextul ca am o responsabilitate uriasa fata de bebe din burtica:))
Cu alte cuvinte, copilul asta mi-a aranjat prioritatile. Am inteles cat de mici si marunte erau toate grijile mele, toate framantarile si cutremurele.Si am putut vedea in viitor ceva extrarodinar: ca la 30 de ani o sa am copil de 7. WOW. Cand altii abia se apuca de facut bebelusi, eu voi fi fost deja trecuta prin toate problematicile inceputului vietii de mama. Chestia asta m-a luminat fantastic si mi-am dat seama cat de mult am castigat facand acest copil minunat la varsta la care altii traiesc din dimineata mahmura in dimineata mahmura.
Era oare momentul potrivit?
NU. de ce? pentru NICIODATA nu exista momentul potrivit. Nu e tocmai sanatos sa faci anul 5 de facultate cu bebelusu abia nascut, nu?
Parintii mei abia plecasera din tara! Deci am crescut copila numai noi doi, si odata pe saptamana, tin minte ca era miercuri si aveam cursul ala frumos de estetica cu Dediu, venea cumnata mea pt 2 ore. Sotul , profesor de meserie, isi aranjase orarul in asa fel incat sa ne acoperim cat mai eficient.
Cand am aflat ca e Sofia in burtica, eram in Germania, cu bursa Erasmus. pe care evident ca as fi vrut sa o prelungesc. ha, da-o incolo de bursa:)
Imi creasem un soi de disciplina pe care o respectam, lucram mult la compozitie...devenisem mai ordonata...duca-se, e timp de ele si mai incolo.
Circumstantele erau clar nefavorabile, unde mai pui ca nu eram angajata nicaieri, no job, no money, numa bursa. (e buna si toceala la ceva, nu?)
Deci un copil era destul de bizar in peisajul respectiv, cand tocmai incepusem sa-mi fac un nume, sa fiu cat de cat cunoscuta prin mediul artistic.
insa am castigat enorm alegand sa fiu mama atat de timpuriu.
Am castigat TOT ce-mi trebuie ca sa fiu compozitoare (imi mai trebuie doar nitel timp..:D):
dragoste, rabdare, insistenta, calm, putere, capacitatea de a prevedea anumite actiuni, reactii, intelegere profunda a imponderabilitatii in care traim, a fragilitatii starii de fapt, organizare beton (mai ales pe partea de multi tasking, Contrapunct, polifonie, nu-i asa?), aplanarea conflictelor bizare(nimeni nu poate intelege Armonia mai bine decat o mama...), incadrarea fericita a disonantelor in consonante (cate dintre voi n-ati alinat lacrimi nestavilite si-ati impacat situatii imposibile?)
Daca nu erau copiii, nu era nici noua pasiune, fotografia. Asta a fost un bonus neprevazut in contract.
Asa ca, ce bine ca am facut copii de tanara! Exista momente in care apar framantari de genu " am ratat aia si ailalta". Ok, poate ca la 28 de ani as fi avut doctoratul luat, dar in mod sigur ar fi fost mai prost scris decat l-as scrie acum. Sau as fi citit/compus mai mult...insa daca ma apucam de copii pe la 35 de ani as fi ramas mereu cu ideea ca asta sunt, pana aici am invatat si-am acumulat. Pe cand asa, din mers, am senzatia ca nu-i destul, ceea ce ma face sa ma perfectionez continuu.
Ei bine, e clar ca n-am pierdut nimic . Am castigat niste etape extrem de importante. Copii mei m-au facut mai inteleapta inainte de vreme.Am fost vreme de cativa ani o mama super tanara si misto:D.
(si acu o sa fiu, bineinteles, imi mai trebuie un pic de timp:D)
Si am ramas cu un foarte mare avantaj: de fiecare data cand am ceva greu de facut, ma gandesc la perioada cand o hraneam pe Sofia, fugeam cu taxiurile prin bucuresti sa ajung la cursuri, ma intorceam inapoi repede, compuneam noaptea intre cele nspe mii de alaptari (am alaptat-o un an si 8 luni), luam 10 la toate examenele.
Si-mi spun: daca am facut asta, restul e floare la ureche!!
felicitari! asa e si sanatos pt minte si trup! eu cred ca un copil nu te va impiedica sa faci orice ti-ai fi dorit sa faci fara el decat daca il folosesti ca pretext pt lenea de a continua sa inveti/studiezi. p[t ca da, asa cum zici, copilul respectiv iti da niste repere in plus.
RăspundețiȘtergerebravo mamica tanara de copii mari!
Bravo Sabina !
RăspundețiȘtergereEu eram un pic mai "batrana": aveam 24 cand l-am nascut pe cel mare si mi-am dat definitivatul cu el in burtica decanul era speriat ca il nasc in sala de examinare :)
A avut bunavointa sa astepte insa inca 2 saptamani .
Bravo mamico !
Sabina, toata admiratia mea. Pana la punctul cu ramasul insarcinata prima data, parca citeam despre mine. Asa am fost si eu, o rebela, o agitata, o non-conformista.
RăspundețiȘtergereDar eu am ales sa ma plimb in starea aia (nesanatoasa, de fapt) pana mai tarziu. Deh, eu nu mi-am intalnit jumatatea decat la 30 de ani, ce sa-i faci, am o justificare. :)
Pentru cine deschide ochii largi catre miracolul maternitatii, copiii sunt cel mai minunat dar divin - asa ne imbogatesc si transforma existenta, ca nici nu mai conteaza cand ii facem.
Partea proasta la tine a fost ca a trebuit sa te zbati mult cu organizarea.
Partea buna ca dupa vreo cativa ani de-acum incolo, cand ei vor mai creste, vei avea toata independenta si timpul (tanara inca fiind) sa faci ce vrei tu cu partea profesionala, artistica, sociala samd. :)
Jos palaria, Sabina!
RăspundețiȘtergereCe frumos suna titlul!
RăspundețiȘtergereO sa fie bine de ei sa aiba mama tanara.
Foarte bine punctat.
RăspundețiȘtergereNu uita ca mai ai un mare atu: domeniul in care iti contruiesti cariera.
In alte profesii mai putin artistice, niciun angajator nu va mai da 2 bani pe tine daca esti trecuta de 35 si ai la activ o pauza de 2 ani pentru maternitate.
@Mihaela, asa e, niciodata nu m-au impedicat copiii sa fac ceva, ci doar propria lene:D
RăspundețiȘtergere@Lala, asa deci, de-a mea, brava!
@alina, de acord, trebui sa si ai cu cine sa-i faci, las ca tu ai compensat, eu n-am curaj de nr 3!! cat despre asemanari...leoaice, ai uitat?:D
@Maria, sa stii ca sunt foarte multe femei care iau viata in piept de tinere, numa ca n-au blog,n-au internet.... tot respectul pt ele, eu inca ma alint :)
@Alina, nu stiu cum e in alte domenii, dar cred ca solutii se pot gasi.Probabil ca totusi corporatistele fac copii f tarziu tocmai ca sa nu le mai pese de angajatori...
era celebru articolu ala cu nemtoaica care a facut downshifting, de la 40 si ceva de ani a hotarat ca e mai bine la cratita. banuiala mea e ca pusese frumusel deoparte..:)
Janina, multumesc mult, acu ma straduiesc sa remedeiz aspectu de mama tanara, am vazut niste riduri in oglinda,de kile nu mai zic nimic, LOL:D
RăspundețiȘtergerenice. felicitari!
RăspundețiȘtergereE foarte bine si pentru tine si pentru Sofia.
RăspundețiȘtergereLa 22 de ani mama m-a facut pe mine. A fost si este extraordinar de bine!!!
auzi, bre, schimba titlul, ca n-oi fi batrana acum! :)))
RăspundețiȘtergeream avut momente in care m-am gandit cum ar fi fost cu un copil mare la 30... dar cum sunt suma tuturor alegerilor pe care le-am facut in viata, nu regret absolut nimic!
Mi-a placut enorm textul tau.
RăspundețiȘtergereDesi eu n-am avut cu cine sa-i fac pana acum, iata ca la 30 de ani recuperez si eu, in sfarsit. Insa mama mea este asa cum tu te-ai autodescris... M-a nascut la 20 de ani, in anul II de facultate. Tata fiind si el student, lipseau de la cursuri cu schimbul, pentru a ramane unul dintre ei cu mine...
Acum, la nunta mea, am fost atat de mandra de mama! Arata mai bine ca mine, la cei 50 de ani... Silueta, gatita frumos, cu o rochita scurta... concura cu oricare din prietenele mele! :))) Ma gandesc apoi cu tristete la soacra mea, batrana si bolnava, parca e nascuta cu un veac inaintea mamei... Conteaza atat de mult varsta la care facem copii!
Revin la subiect... te felicit pentru alegerile facute si mai ales pentru viata frumoasa pe care ti-ai construit-o cu dragoste si rabdare...
Bravo!
RăspundețiȘtergereCopiii se fac la tinerete, in principiu e bine sa inceapa cu "2" prefixul parintilor.
Noi am facut-o la 30, dar ne simtim minunat.
Presupun că nu pentru a aduna laude ai scris postul ăsta, dar nu mă pot abţine! Frumos, jos pălăria! :)
RăspundețiȘtergereEu ştiu o familie cu 7 copii, iar ei, părinţii, au pe la 40 de ani! Aşa că în continuarea titlului tău ar merge: am făcut copii de tânără şi continui să fac! :))
@Bp, :) Thanks.
RăspundețiȘtergere@Bogdana, da, acu sunt baba fatza de cum eram, pe bune:D Cum ziceam, nu e niciodata momentul si toate la timpul lor, al meu a fost mai devreme, atata tot.
@Danae, Carla, ce frumos! Sper sa se mandreasca si Sofia cu mine mai incolo.
@Bogdan, vezi ca la inceput nu mi-am dat seama care-i Ana Maria care sta de vorba cu mine:D
Voi aveti o minunatie de fetita, imi vine s-o mananc:)
@ Anca, valeleu, eu zic ca e gata, am de facut si alti bebelusi, pe portative:)
Asa e.Exista un timp pentru toate.Si mai ales pentru a-ti intemeia o familie.Mi-a placut si mie cum ai scris.Si eu am facut primul copil la 21 ani in anul patru abia de facultate(si la licenta sotul mi-a adus-o de doua ori pentru alaptat cat timp imi asteptam "randul" la oral) si al patrulea copil la 35 ani.Si am vazut diferenta intre a duce sarcina "tanara" sau "mai coapta".
RăspundețiȘtergereInsa, tocmai pentru ca da, exista un timp pentru toate, trebuie sa spun ca timpul asta nu are canoane ci ca se modeleaza la fiecare femeie in parte.adica, asa cum mie mi-e fost bine asa, alteia ii poate fi bine altfel.Unele femei poate nu-si pot dobandi linistea sufleteasca pentru a-si intemeia o familie decat tarziu, altele poate nu au gasit persoana potrivita intr-adevar, etc.La ele, timpul are punctul zero mai tarziu.Castiga cred din alte puncte de vedere.
Noi l-am conceput pe Vladut cand aveam amandoi 24 de ani (noaptea nuntii chiar) si s-a nascut la 25. Toata lumea ma compatimea, mai ales sefa mea - o simpatica de 30+, singura, grasa, cu o singura relatie serioasa in ultimii 10 ani, si aia inventata. Ma compatimrea ptr ca dau cu piciorul la atata, iar cand o sa ma intorc o sa o iau de la 0, nici middle managementu' n-o sa-l mai apuc. Acum, dorm mai putin, mananc mai putin, am muult mai putin timp pentru mine/noi, dar nu cred ca m-am plans o data. Nu-mi vine sa ma plang, n-am de ce, e totul cat se poate de ok.
RăspundețiȘtergereIar meetingurile, deadlineurile, tricourile Polo pentru casual friday ... FUCK 'EM!
Si eu la fel ,chiar un pic mai tanara la 20 si 3 luni eram mama ! nu o sa regrat niciodata ca am facut pasul asta ,mai ales ca ulterior am aflat ca nu se mai putea ,am un baiat mare si maine poimaine daca fiul meu se va hotari sa aiba un copil si mai ales sa faca o fetita ,o sa ma aiba reprodua si in starea veche -matura si in cea noua ,i-am si zis vezi ai grija ca daca faci o fata o sa semene cu bunica ,adica eu si nu mai scapi de exuberanta in jurul tau ,il amuza teribil si zice ca o sa fie bine ,sa fie numai veselie si optimism in jur .
RăspundețiȘtergerecit ma bucur sa te citesc asa!!! cit ma bucur ca in sfirsit ai constientizat cita valoare are viata ta, ca ai trecut de acea perioada in care timpul iti parea inamic si in care sentimentul esecului te tragea de peste tot!
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru tot!!! si continua, esti exceptionala!
mai sabinutz, respect. eu la 22 de ani sa-ti zic drept nu stiam nici sa merg bine in 2 picioare. bine, partial si de la mahmureala... :P
RăspundețiȘtergereMaria, mie la 27 fata de 22 si mi s-a parut ca am dus mult mai greu sarcina. Si sunt de acord cu tine, de aia spun ca fiecare isi are timpul sau.
RăspundețiȘtergereElena, misto povestea cu sefa...sa fiti fericiti va doresc!
Do re mi, tinerica, tinerica:)))
Teodora, eu te iubesc mult, sa stii!
Mai flaviutz, lasa ca macar te distrezi pe cinste:)) eu sunt convinsa ca la vremea respectiva ai sa fii o mama super cool. Si o sa ma ai si pe mine "advisor" :D
trebuie sa te corectez: nici acum nu-ti da nimeni mai mult de 16 ani pe strada
RăspundețiȘtergereeu n-am facut copii de tanara. dar nu mi se pare o problema. sunt ok cu alegerile de pana acum, iar "deceniul pierdut" taaare mi-a mai placut
RăspundețiȘtergerecat despre dusul sarcinii, iar nu stiu ce sa zic....eu n-am avut nicio dificultate pana acum. cu 6 saptamani inainte.
Diana, lasa, lasa:D
RăspundețiȘtergereMaria, pai nici nu e vreo problema:)
Mie mi s-a reprosat taman ca am pierdut vremea facand copii...ca sa vezi:)
fiecare trebuie sa faca lucururile cand ii vine randu.
Eu cred ca pur si simplu a doua sarcina e mai grea ca prima....nu tine neaparat de varsta.
pai si mie mi s-a reprosat ca fac prea tarziu, sa stii :)
RăspundețiȘtergereMaria...gura lumii, sloboda :)))
RăspundețiȘtergeremai nasol e ca la mine au fost rudele de gradu 1, ca sa zic asa....
"Restul e floare la ureche...", zici :) ! Suna ca un adevarat maraton, e-adevarat, programul tau de atunci - asa ca o sa imi intiparesc in minte vorbele astea si m-oi gandi la ele cand o fi mai greu ;)
RăspundețiȘtergereFelicitari, mamica de tanara cu copii acum marisori!
placut placut placut
RăspundețiȘtergere