Ce ne uneste?

Asta a fost o leapsa foarte grea de la Felis, pentru ca din prima am avut pe buze un raspuns extrem de cinic. Si nu mi-a trecut inca.

Nu cred ca exista ceva ce uneste absolut toti oamenii, in afara de instinctul de supravietuire.
Ma simt adesea straina. Straina cand merg pe strada printre priviri mohorate si banuitoare, straina printre colegii de generatie pentru simplu fapt ca am demult alte prioritati, straina printre mamele de cariera pentru ca am tot felul de alte nevoi, straina la petreceri pentru ca e muzica prea tare, iar eu nu vreau decat sa mai pot sta de vorba cu prietenii mei..samd.

Paradoxul face ca pe mine chiar ma intereseaza oamenii. Ma intereseza povestile lor, ma intereseaza sentimentele lor, ideile lor. Ma intereseaza si sa impartasesc cu ei cea ce simt si-mi iese in materie de muzica, de fotografie, de idei stiintifice. Si aici ma simt cam straina, ca pe nimeni nu prea intereseaza acelasi lucru din partea mea, in afara de momentele (cam dese) cand mi se pun intrebari cu un scop precis. Adica sa explic cate o nelamurire:). Daca ma apuc sa vorbesc asa, cu entuziasm de vreo descoperire, devin complicata si ciudata. De copil a fost asa, intotdeuna ce aveam eu de spus era prea altfel, asa ca in liceu m-au poreclit "batrana dascal".

Alt paradox face sa fiu o fire foarte vesela si tonica, in ciuda instrainarii pe care o simt. Sunt extrovertita si asta da impresia de adaptabilitate. E doar o impresie.....Intotdeuna ma simt cumva in afara cercului.


Ceea ce am invatat insa in ultimii ani e sa nu-mi mai doresc cu atata ardoare sa intru in cerc. Nu e nimic superior sau inferior in a fi un pic strain. E pur si simplu un mod de a fi. Important e sa fii bun cu cei din jur si sa le acorzi ajutor cand au nevoie......fara sa te gandesti la urmari. Si fara sa te superi cand iei plasa. Am uitat sa spun ca iau mereu plasa, ma credeam deja in cerc, si cand aveam nevoie sa ma uneasca ceva cu ceilalti, isi mutau cercul in alta parte :) Am avut chiar recent surpriza neplacuta ca o persoana pe care o consideram prietena buna si pe care am anuntat-o de episodul din noiembrie sa se retraga complet din viata mea. N-am mai primit nici macar un sms de atunci:) Nu e prima data cand patesc asta, asa ca am zambit amuzata de confirmarile pe care le primesc mereu la "in afara cercului".


Asa ca m-am resemnat. Exista uniune pe grupuri de interese. Sufletesti, la astea ma refer. Si cam atat pentru mine.