9 octombrie 2010

My Lisboa



e altfel, o goana dupa stari bine definite interior, dar greu de tradus exterior.
O izolare in mijlocul multimii. M-am apropiat si de oameni, simpli, munciti dar senini, pentru ca sutele de ani printre stradutele intortocheate isi pun amprenta si redau nobletea si decenta unui trai vesel in tristete aparenta.










4 comentarii:

  1. Sabina... de cate ori am timp trec sa vad ce mai faci... te pup si iti doresc muulta sanatate .. pup si copiii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe bune nu-ti place? Noi cand ne-am intors de la Lisboa am ascultat luni in sir Mariza, mi se pare cea mai buna!

    RăspundețiȘtergere