cum e la "ei"

Eu sunt ok dpdv chirurgical. Am 6 atisoare, fiecare pt o gaurica si o sa fie scoase peste vreo saptamana. maine plec din spital si mi-a promis ca il cheama si pe hematolog azi, sa analizam situatia. Nenea chirurgul ma simpatizeaza f tare (eh, cum altfel?)  si le spune tuturor ca sunt compozitoare, apoi ma roaga sa scriu " a song for all of us". Una dintre asistente imi zice mereu frau Doktor si ma iscodeste despre traiul de artista.

Nu reusesc sa adorm noptile, si cand o fac, vin asistentele pt celelalte colege de salon si e destul de aiurea. De-ale spitalului, ar fi trebuit sa platesc o taxa maricica sa stau singura, asa ca e f bine asa cum e.

Doamna de langa mine, de fapt ambele, au probleme serioase. Cea din dreapta sta deja de 3 saptamani si abia mai urmeaza sa faca o interventie f dura la stomac, pt ca acuma se hraneste printr-un tub.

n-as putea sa descriu cu cata grija se poarta cu ea toate asistentele, ce frumos vorbeste chirurgul, cum o ingrijeste sotul in fiecare dupa amiaza.

 Dar astazi a venit si psiholoaga si cred ca nu e prima data.

 Germana mea nu e atat de buna, insa fara sa vreau tot inteleg franturi de conversatie: ii repeta ca nu e singura, ca are multa lumea care o iubeste, i-a adus un CD, vorbesc despre o carte , despre puterea interioara si despre situatia ei medicala f la rece, dar tot odata extrem de cald. Uneori tac, iar eu stau cu spatele si mi-e jena sa le urmaresc, dar simt ca e de bine. Din cand cand doamna bolnava mai spune ceva, cealalta o aproba sau pur si simplu e acolo, langa ea. O intreaba despre fiul ei, despre sot,despre somn, despre griji..... in fine, sedinta de terapie veritabila , ma rusinez sa fiu atenta.

Ma intreb cand va asigura si la noi spitalul psiholog. macar cand nu se va mai tipa la pacienti. Medicii mai au un zambet, eu am avut parte de experiente foarte bune si in Romania, dar restul personalului e sub orice critica. Aici pana si femeia de serviciu incearca sa te faca sa te simti bine, sa nu te deranjeze, sa se scuze daca iti sta in cale. Pana la terapie pt pacientii cu boli grave e cale foarte foarte lunga. In Romania, rezista cine poate. Aici, se straduiesc si pentru cel mai fricos si neputincios dintre pacienti. Asta e diferenta. Nu actul medical , acesta poate doar in situatiile cu adevarat rare.