live blogging from AKH

Stie toata lumea ce boala am. in mod sigur nu o sa mi se scoata vreo masea in loc de splina. stau in salon cu doua doamne slabite si foarte bolnave, cu tot felul de tuburi din cele mai neobisnuite locuri iesindu-le amenintator. ma simt cam ametita si pierduta, dar doar fizic, psihic sunt f ok, nu mi-e frica. Mi s-a explicat f clar ce se intampla. mai intai ma gaureste in vreo 5, 6 locuri, apoi doua ore tot scobeste la mine. urmeaza maximum 2 ore in reanimare, dupa care in salon. 5 pana la 7 zile de spitalizare si dupa aia mai vedem, hematolog, din nou post op control samd. singura chestie e ca desi se straduiesc, NU reusesc sa imi dea mancare fara sare. Voi fi, asadar, singurul pacient din istoria medicinei care va iesi de la o operatie majora cu vreo 5 kile in plus. DAMN. Asta chiar ma enerveaza teribil :( 

Dar de ce povestesc eu asa ceva, cand ieri am fost la recitalul anului. Nikolai Luganski, Brahms variatiuni, Liszt, sonata 1 de Rachmaninov si 4 bisuri fermecatoare. Un om de o caldura sufleteasca teribila. Calm, normal, dragut. Are 3 copii :) Ne-am facut poze si am vorbit, cu Adriana bineinteles langa mine pe care am scos-o din casa special pt concert. ce mi-a dat special acest recital, in afara de muzica foarte, foarte frumoasa, a fost sentimentul ca omul acela face ceva bun, solid, clar, din inima si mai ales din cap. Piesele erau conduse in curba emotionala si intelectuala absolut magistral. Tehnica, impecabila, despre asta nici nu trebuie vorbit, insa un piannisimo rotund si profund, sau cristalin, un forte generos si cald, o usurinta modesta, fara show, fara emfaza. 

M-am indragostit :adica am un nou interpret preferat :)