22 iulie 2013

Avioane

Glumind noi între noi, compozitorii, mai spunem câteodată că am vrea sa ne facem înțelese „avioanele”.
În fond, de asta s-a născut și InnerSound, ca să se vadă cu ochiul liber :) că muzica nouă nu-i nimic de speriat, ci doar de simțit și gândit fără filtre, mai liber, fără prejudecăți, de dat drumul la simțire mult mai direct.

Paradoxal, asta mi se întâmplă mie când zbor cu avionul. ma copleșesc cele mai adânci gânduri.
Anul ăsta, pentru prima dată, mi-am le-am notat  într-unul dintre carnețelele mele favorite ( am trei, cel cu  Modigliani, de la flautistul Mario Caroli, și, tot primite-n dar cu drag.  un Moleskine cu portative și unul micuț de matematică, bun de luat până și în tocul foto).
 N-am apucat să le scot la suprafață, dar azi am intrat oficial la lucru intens, și muzici pe lângă organizare, și s-au potrivit de la sine.

 Le redau:


„ 2 iunie 2013. Prima dată deasupra mării în avion. Eolienele olandeze în larg, sub nori. Ciudat peisaj monoton care m-a trezit dintr-o visare vecină cu somnul.
În primul zbor s-a întâmplat ce se întâmplă de obicei le decolare. Gânduri despre cât și cum iubim.
De astă dată despre diferența dintre te iubesc foarte mult și te iubesc de demult.
Diferența dintre ieșire din timp și proba timpului.
Poate că asta este muzica: expresia supremă a tuturor iubirilor. Cele care ard timpul și cele care îl venerează, îl construiesc și îl susțin”.





(Am fotografiat rândurile, care chiar  inaugurează carnețelul, în opoziție complementară cu ultimii bujori ai acestei veri)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu