1 iulie 2013

vantul perfect

cand tii bine cafeaua, telefonul, aparatul foto, sticla cu apa, nu mai spun de ganduri, care se risipesc rapid, mai avantate ca toate pasarile si ca albul valurilor si mai puternice ca niciodata.
pentru ca e un an de cand sanatatea nu se ascunde in sticluta cu medrol si pot sa stau nepasatoare langa apa si nisip , privind la cazemata si la cer si starnind mirarea tuturor trecatorilor care vad niste tenisi rosii prea curati sa apartina vreunei ciudate, dar vor sa se asigure ca sunt ok, se linistesc la aparatul foto si habar nu au ca exact in acelasi loc, acum trei ani, credeam ca vad pentru ultima data marea.

2 comentarii:

  1. Sper sa nu traiesc niciodata asa o zi, in care sa stiu ca e ultima data cand vad marea :(
    Te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nimeni nu stie de fapt, dovada ca eu n-am stiut :)

      Ștergere