28 octombrie 2013

Nachtschmetterling

Parcă sună mai plin, mai demn titlul în germană pentru un biet fluture de noapte care încearcă în zadar să cucerească geamul luminat, în aerul rece al nopții de la munte.
Perdant fără să știe, fluturele cenușiu nu se dă bătut, îl fascinează prea tare interiorul, urcă, alunecă, se odihnește, urcă din nou.
Există o eleganță aparte în zbaterea sa sortită eșecului. Fragilitatea ca expresie a puterii de a continua.
Chiar dacă nu caștigă vreodată.
Pentru ca nimeni nu câștigă. Victoriile noastre sunt la fel de mărunte ca secunda în care fluturele a ajuns în punctul cel mai de sus al geamului.
Nu continuăm ca să învingem,  ci dintr-o necesitate interioară ușor de transformat în bucurie, în  joc și în fericire.  În ceva ce se poate dărui celor în jurul nostru.
De aceea rapacitatea câștigătorilor „de meserie” mi-e neplăcută. Educația de leader încă din fașă mă dezgustă de-a dreptul.
Iar în artă... doar cei care tânjesc după farmecul căderii în abis ajung să atingă suflete.
Pentru că în artă nu exista „winneri” sau „leaderi”.
Există doar acei fluturi fragili care vor urca mereu mai sus decât visează și vor aluneca de fiecare dată înapoi în disperare și necunoscut: în zona dinaintea următoarei creații.

© Sabina Ulubeanu 2013

4 comentarii:

  1. Da, probabil ca nimeni nu castiga. Poate, in cazurile cele mai fericite, sa invete. Foarte frumos ai scris, iar eu, departe de tot de a fi artist, inteleg textul tau in atat de multe alte chei :-).

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos! O descriere reusita a gingasiei si fragilitatii vietii si a neputintei de a atinge lumina... ma duce cu gandul la avort - copiii nenascuti sunt asemeni acestor fluturi. Bat din aripi in urcusul lor catre nastere, catre viata, catre lumina... si totusi o parte dintre ei nu reusesc sa ajunga la viata si la lumina si cad in abis din cauza liberului arbitru prost inteles... acel pro-choice "moral" care le frange aripile si-i scufunda in "disperare si necunoscut". Singura diferenta intre ei si acesti fluturi este ca sunt nenascuti, nu se vad (numai ecografele le detecteaza bataile inimioarelor, iar stiinta ii numeste embrioni). Nefiind vazuti nu pot face sa vibreze corzile interioare ale sufletelor sensibile de artisti...

    RăspundețiȘtergere