Stampe

Am ieșit de la metrou undeva departe, într-un loc ce nu cu mult timp în urmă nici măcar nu făcea parte din București. Cu un scop prozaic și foarte impresionist în același timp, căci ce poate fi mai contradictoriu decât investiția în sublimarea propriei ființe, prin achiziția celui mai potrivit echipament de alergare.

Dar drumul spre scopul final suferă întreruperi, distrageri, abateri. Provocarea e să le recunoști pe cele potrivite pentru tine, pe cele care te împlinesc pe alte căi, aparent ocolite, dar de fapt necesare, și îndreptate direct spre cele mai profunde zone ale sinelui.  Nu prea contează cum, important e să le recunoști și să le asimilezi, chiar dacă nu ai instrumentarul optim în momentul în care te izbesc direct în suflet.

E o chestiune de curaj. Curajul de a te însufleți exact în momentul în care simți intens, de a nu lăsa să scape sentimentul printre degete. În fond, curajul de a iubi cele și în cele mai neverosimile clipe.

Curajul de a da curs simțirii dă întotdeauna roade. Acum, fiecare alergare mă duce mai aproape de starea de lumină, cer și lună, ce mi s-a arătat în după amiaza unei zile în care trebuia doar să fac niște cumpărături.