Viața unui tricou preferat are mai multe etape.
Poți să pui ochii pe el în vitrina, sau să intri în magazin după altceva, da să-l vezi pe un umeraș, sau , și mai și, să dai de el în ultimul colț în care te-ai aștepta, scotocind în coșul de reduceri.
La început îl porți „ de bun ”. Mai rar, la ocazii, cand vrei să te simți mai altfel decât obișnuit.
După care devine casual, te simți tu în el, te cam reprezintă „ m-am întâlnit ieri cu X, purta tricoul ăla al ei/al lui” :)
La un moment dat te enervează și îl lași în dulap un timp, după care realizezi că nu poți fără, îl porți la o stare de bine , de confortabil și relaxare.
Vine și o vreme specială în care tricoul se mai uzează nițel, și-l porți prin casă sau ca pijama.
E cea mai profundă din toate, căci îți însoțește cele mai importante clipe, cele în care te refaci pentru a da piept cu lumea, e a doua piele.
Dacă ai noroc să fie un material bun, tricourile astea nu fac gaurele și nu se destramă. Rămân acolo, aproape de carne și îmbracă inima pentru mulți, mulți, mulți ani.
ce analogie frumoasa!... ma regasesc in ultima fraza...
RăspundețiȘtergeresi eu :)
Ștergere