news

sunt bune, 11 cu 6 hemoglobina dupa 4 transfuzii, nemaipomenit chiar.
dar mai am de stat aici din pacate, pt observatii...noroc ca e destul de gol.
acu nu stiu ce-am , nu-s asa vesela, poate imi revin pana diseara, o fi si medicatia asta care da stari tampite.

hemoglobina mea

a crescut la 8.6, e beton dupa 2 tratamente, azi a fost a treia runda si maine aflu cum stau.
da nu pot sa ma bucur prea tare, ca luni o iau de la inceput cu intepaturile si cercetarile.

aici am ramas singura in salon (dar cu mama), e liniste ca-i weekend.
tre sa mai stau treza juma de ora sa iau o pastila.

Ma duc sa mai citesc chestii (dragute, jur!), multumiri si imbratisari!

ce fac eu concret

Fac bine:)
Tratamentul e strict dexametazona si transfuzie. Transfuzia e de fapt nu sange propriu zis, ci globule rosii.
Sunt inca nedumeriri ce mi-a declansat anemia hemolitica. Fiind autoimuna, apare de obicei in copilaria mica....
Nu e de la alaptat, f vag de la infectii, mai grav era daca luam multe anitibiotice cica.
Nu stiu cata vreme mai stau aici...dar nu cred ca mai mult de vinerea viitoare, totul e sa raspund rapid la transfuzie.

Multumiri mii...mi-e dor rau de copii, Gh a plans rau dupa mine azi noapte:(

asaaaa

A venit mama cu laptop si internet:)
Situatia e in felul urmator: am facut prima transfuzie si maine dimineata vedem ce si cum.
S-au speriat rau de tot, m-au internat subito.
Bine ca nu e ceva mai rau.

Eu tot la copiii ma gandesc. Gheorghe n-a dormit azi deloc, si va dati seama ca nu asta e intarcarea pe care i-o doream....
Pe de alta parte, mamici alaptatoare, faceti analize la oboseala. Nu faceti ca mine!

Sofia mi-a zis: lasa, ca daca esti curajoasa la analize iti da bomboana de menta, mie mi-ar da ciocolatica :)
Imi e tare dor de ei.....

Asteptam

Am fost la intepat, diseara ar trebui sa stiu cate ceva, HLG iese repede.
Acu nu mai sunt galbena, ci alba rau si ma simt tare absenta....

nu bine

Vajaiala in urechi, puls aproape de 100, tensiune super mare pt mine(12!! ) gafaiala la orice pas, eu care acu o sapt urcam cu copilu de 2 ani si 2 luni in pouch prin padure. Figura -colorit diferit: de la alb ca hartia la galbejit gri-verzui. Zici ca vin din lagar, nu ca stau la Munte (am stat ieri la soare 2 ORE)
Asa ca de ieri am redus f mult din unica mea cafea de dimineata si bag mandarine.
E foarte vag mai bine, dar presupun ca de dr nu scap....

Truisme

Orice-as scrie, n-ar fi nici a mia parte din ce sunt.

Music on LG 2009

Programul, cat a mai ramas...:)

http://www.musiconlg.ro/turneu.pdf

De ce nu ma duc la vot?

Pentru ca sunt intr-un moment al vietii in care imi pasa cel mai mult de constiinta mea. Care-mi spune ca mi-e greata de toti candidatii.

Gripa, ministeru, scoala si muntele

Ieri la radio aud eu ca scoala fie-mii se inchide, ca au cazuri de AH1N1. Fericire mare, planuri de cum ma duc eu singura la Bucuresti,ca deh, fumee muncitoare, aoleu , ce facem cu alaptatu...las ca vedem, etc etc.
Ma apuc sa scormonesc netu, pe situl ministerului scrie ca doar la anumite clase se supenda orele. Evident, nu zice la care.
aici anuntul:
http://www.ms.ro/comunicate-de-presa.php?com=1847
remarcati claritatea, da?:

In urma confirmarii de cazuri cu gripa AH1N1 in colectivitati scolare in ultimele 24 ore si in functie de investigatiile epidemiologice care s-au realizat si vor continua, se va lua decizia suspendarii cursurilor scolare pentru 7 zile, din data de 19/11/2009 inclusiv, respectiv amanarea reluarii cursurilor pana la data de 20/11/2009, dupa cum urmeaza:

Adica de joi? cum vine asta?
Azi a mai aparut un anunt, cu data de 16. Boooon.

In continuare, dau telefon la invatatoare, sa aflu si eu pe concret care-i treaba. Surprize, surprize! Doamna nu stie nimic, n-a sunat-o niciun parinte. LOL. Conspiratie? Cum adica in scoala sunt cazuri (ca scrie la minister, scrie si pe Hotnews si realitatea) si cadrele didactice habar nu au??

In asteptarea lamuririlor ne-am decis sa mai stam o zi aici. Nu de alta, da nu risc acel 0.01 % sa ne intoarca acasa si noi sa mai petrecem o zi degeaba in infernul Bucurestilor.
Insa...ce sa spun, jenant. Nu mi-e frica de baubau...dar am pretentia de la autoritati sa prezinte lucurile in clar. ma rog, de dooj de ani speram asta.....

partitura

de ieri pana azi vad ca a mai aparut ceva...mai are de completat nitel :)

Shhhhht

Sofia compune!
:)

Am facut copii de tanara.

Eu spun tuturor ca exista un timp pentru toate.
Si cu toate astea, nimeni nu ma crede, mai ales ca in ochii majoritatii sunt o excentrica.
Pentru ca m-am maritat devreme si-am facut copilu nr one la 22 de ani. (s-a nascut cand aveam 23, da de facut, la 22 l-am facut)
ca sa intelegeti the big picture, eu eram in liceu si facultate un soi de prodigy, nu atat prin rezultate academice (erau si alea, da se poate si mult mai bine), cat prin rebeliune. Eu tot timpul aveam alta parere, ma ofticam rau de tot cand eram nedreptatita, imi creasem un mediu efervescent si faceam noi tot felu de proiecte, contraziceam pe toata lumea, cu cat mai prof univ dr, cu atat era mai contrazis, ce sa mai discutam, imaturitate crasa scuzata de fiecare data ingaduitor prin" e mai artista, mai repezita, mai bagacioasa, ce sa-i faci " etc etc. N-am fost niciodata genu ala de studenta cuminte , la locul ei, desi le cam toceam la examene, recunosc:D

Ei bine, va dati seama cum a venit peste toti vestea ca "Sabina face copil"
Erau socati, in transa, pe strada rar mi se dadeau mai mult de 16 ani, pe bune! (fost-ai lele...)
Si uite cum in cateva luni m-am transformat dintr-o slabatura vivace intr-o figura de madona rafaelita, ca de ingrasat nu m-am prea ingrasat la sarcina cu Sofia. Dar capatasem o mina linistita, calma...pentru ca... deodata nu m-a mai interesat nicio barfa, niciun proiect extravangant, nu stiam eu ce urmeaza, ce-i aia sa fii mama, dar eram convinsa ca o scot eu la capat cumva. Insa instinctual ...m-am potolit!
Nu m-au mai afectat nicio nota de 9 (da, Toci cu 10 pe linie in anu 3 si 4, recunosc rusinata), niciun concert nereusit, nu m-am mai panicat la examene, m-am dus numai la concertele care-mi placeau, cu pretextul ca am o responsabilitate uriasa fata de bebe din burtica:))
Cu alte cuvinte, copilul asta mi-a aranjat prioritatile. Am inteles cat de mici si marunte erau toate grijile mele, toate framantarile si cutremurele.Si am putut vedea in viitor ceva extrarodinar: ca la 30 de ani o sa am copil de 7. WOW. Cand altii abia se apuca de facut bebelusi, eu voi fi fost deja trecuta prin toate problematicile inceputului vietii de mama. Chestia asta m-a luminat fantastic si mi-am dat seama cat de mult am castigat facand acest copil minunat la varsta la care altii traiesc din dimineata mahmura in dimineata mahmura.

Era oare momentul potrivit?
NU. de ce? pentru NICIODATA nu exista momentul potrivit. Nu e tocmai sanatos sa faci anul 5 de facultate cu bebelusu abia nascut, nu?
Parintii mei abia plecasera din tara! Deci am crescut copila numai noi doi, si odata pe saptamana, tin minte ca era miercuri si aveam cursul ala frumos de estetica cu Dediu, venea cumnata mea pt 2 ore. Sotul , profesor de meserie, isi aranjase orarul in asa fel incat sa ne acoperim cat mai eficient.
Cand am aflat ca e Sofia in burtica, eram in Germania, cu bursa Erasmus. pe care evident ca as fi vrut sa o prelungesc. ha, da-o incolo de bursa:)
Imi creasem un soi de disciplina pe care o respectam, lucram mult la compozitie...devenisem mai ordonata...duca-se, e timp de ele si mai incolo.
Circumstantele erau clar nefavorabile, unde mai pui ca nu eram angajata nicaieri, no job, no money, numa bursa. (e buna si toceala la ceva, nu?)
Deci un copil era destul de bizar in peisajul respectiv, cand tocmai incepusem sa-mi fac un nume, sa fiu cat de cat cunoscuta prin mediul artistic.
insa am castigat enorm alegand sa fiu mama atat de timpuriu.
Am castigat TOT ce-mi trebuie ca sa fiu compozitoare (imi mai trebuie doar nitel timp..:D):
dragoste, rabdare, insistenta, calm, putere, capacitatea de a prevedea anumite actiuni, reactii, intelegere profunda a imponderabilitatii in care traim, a fragilitatii starii de fapt, organizare beton (mai ales pe partea de multi tasking, Contrapunct, polifonie, nu-i asa?), aplanarea conflictelor bizare(nimeni nu poate intelege Armonia mai bine decat o mama...), incadrarea fericita a disonantelor in consonante (cate dintre voi n-ati alinat lacrimi nestavilite si-ati impacat situatii imposibile?)
Daca nu erau copiii, nu era nici noua pasiune, fotografia. Asta a fost un bonus neprevazut in contract.

Asa ca, ce bine ca am facut copii de tanara! Exista momente in care apar framantari de genu " am ratat aia si ailalta". Ok, poate ca la 28 de ani as fi avut doctoratul luat, dar in mod sigur ar fi fost mai prost scris decat l-as scrie acum. Sau as fi citit/compus mai mult...insa daca ma apucam de copii pe la 35 de ani as fi ramas mereu cu ideea ca asta sunt, pana aici am invatat si-am acumulat. Pe cand asa, din mers, am senzatia ca nu-i destul, ceea ce ma face sa ma perfectionez continuu.
Ei bine, e clar ca n-am pierdut nimic . Am castigat niste etape extrem de importante. Copii mei m-au facut mai inteleapta inainte de vreme.Am fost vreme de cativa ani o mama super tanara si misto:D.
(si acu o sa fiu, bineinteles, imi mai trebuie un pic de timp:D)
Si am ramas cu un foarte mare avantaj: de fiecare data cand am ceva greu de facut, ma gandesc la perioada cand o hraneam pe Sofia, fugeam cu taxiurile prin bucuresti sa ajung la cursuri, ma intorceam inapoi repede, compuneam noaptea intre cele nspe mii de alaptari (am alaptat-o un an si 8 luni), luam 10 la toate examenele.
Si-mi spun: daca am facut asta, restul e floare la ureche!!

bad (big hot) mamma

Am pus ceasu la 6.20 AM, la 8.45 m-am trezit buimaca, fata abia la 10 a facut ochi...
asta e, n-a mers la scoala, a cantat la pian, a mers la lectie, suntem inca o ora numa noi doua la bucuresti, macar am savurat quality Mother and Daughter time, ca n-am mai avut de cand s-a nascut Gheorghe asa ceva....:)

ce spun....

 

cele doua jumatati?

PS Cica invatatoarea a atentionat-o ca n-a facut destul de mare castelu.

si altul care revenit dupa o pauza lunga

Interviu cu Vlad Zografi

Cel care mi-a realizat libretul pentru opera de camera David.
Rusine mie ca n-am scris decat juma de opera, a fost dizertatia mea de master. Libretul e naucitor de frumos, iar Vlad e naucitor in general, absoarbe totul in jurul sau :).

citat semnificativ din interviu:


Eu nu am vreun talent ieşit din comun. Singura însuşire poate mai marcată decât la alţi oameni e că îmi pot închipui foarte pregnant şi viu lucrurile. Dar asta nu e o însuşire "intelectuală" sau "artistică", e ceva pur fiziologic. Să-ţi dau un exemplu. Eu, de pildă, nu suport castraveţii cruzi, mirosul şi vederea lor mă fac să vomit. Dar obţin acelaşi efect şi dacă mă gândesc intens la ei, dacă mi-i imaginez. (Asta îmi creează de multe ori probleme.) Am o reactivitate anormal de mare la lucrurile pe care mi le imaginez. Ceea ce e un dezavantaj în cazul castraveţilor poate fi un avantaj în cazul teatrului. Mi-l închipui foarte viu. De asta cred că nici nu e corect să spun că scriu teatru. Eu mă supun direct imaginilor şi cuvintelor dictate tiranic de imaginaţia mea. Ei, sigur, mai e şi un mic diavol critic la mijloc. Mai e şi cineva care vrea să ajungă într-un loc anume. Dar cred că am în primul rând capacitatea de a stăpâni cu închipuirea ce se întâmplă în scenă. Când m-am apucat din nou să scriu teatru, a fost ca şi cum, după ce eşti ţintuit şapte ani în căruciorul cu rotile, înveţi din nou să mergi. Nu rămăsese intactă decât reacţia la castraveţi.

la minutu 4.58 se deschid cerurile

e o vreme superba, pe munte-i ceata colorata prin soare , iar eu nu-s buna de nimic.
asa patesc mereu inainte "de". Unde DE = compus.
si Horowitz a facut odata 10 ani de pauza.

blue and pink

all together:)
Sper sa fie ok,
Raluca:)

Leapsa de poze merge mai departe la oricine vrea s-o preia.

Stie cineva o bona ?

a ramas sor'mea fara.

goana mare

Am luat trenul de ora 15, l-au tinut juma de ora in gara la Busteni, am ajuns in Bucuresti, am mers pe jos pana la radio, am stat la concert, venit acasa , la oo.25 am mers la somn (dupa ce am rezolvat o chestiune care ardea rau de tot, adica precautii sa nu rasufle informatii din lucrarea despre timp inainte de publicare), noroc ca am avut de discutat doar cu huhurezi ca mine :), acum scriu asta inainte sa ma bag intr-un taxi si sa predau la facultate, dupa care ma gandeam sa prind trenul de 15.30 care opreste in Sinaia, de acolo maxi taxi pana acasa, ba nu, poate iau si un taxi adevarat dupa ce cobor din asta, ca mi-e lene sa urc tot dealu pe intuneric.
Si copiii ma vor lua de buna cand ajung, evident.
Sa nu uit sa le cumpar cadouri.

V-am pupat!

Mergem sau nu la concert?

Printre melomani si muzicieni exista un razboi surd in ceea ce priveste prezenta in sala de concert. Unii dintre cei mai informati si experimentati dintre ei considera ca a sta acasa si a asculta pe disc o interpretare valoroasa e mult mai interesant decat a merge si a asculta pe viu aceeasi lucrare, cantata imperfect.
Am sa-i contrazic, aducand cateva argumente in sprijinul trairii efective , a comunicarii directe cu interpretii.
Nu sunt nici eu de parere ca orice concert merita experimentat, exista cateva nume care , odata mentionate pe afis, imi taie din start elanul. Si publicul ii sanctioneaza , salile raman din ce in ce mai goale cand se urca pe scena acei instrumentisti/dirijori/cantareti.
Insa exista si artisti care nu se ridica permanent la inaltimea lui Sviatoslav Richter sau a lui Herbert von Karajan, insa ceea ce au de comunicat e valabil, frumos, interesant. Si merita cu prisosinta sa fie admirati si receptati.
Care sunt unele dintre pericolele elitismului autoritar pe care incerc sa il combat?

1. Fixismul, inchistarea. Una e sa consideri o anume interpretare ca fiind cea care iti corespunde, care te face sa intelegi muzica respectiva, alta e sa anulezi cu vehementa orice alta idee pe care o poate avea un alt artist. Sau sa nu recunosti ca o anumita conceptie, desi nu-ti este pe plac, reprezinta , prin unitatea si logica ei, o referinta demna de mentionat.

2. Delasarea. Da , exact. Pentru ca cine mai are timp acasa sa asculte 80 de minute , linistit, neintrerupt, cateva cvartete de Mozart? Trebuie sa fii ori un pustnic, ori foarte egoist in relatia cu familia pe care si-asa nu o vezi decat 3 ore pe zi.... Si-atunci...pui cvartetul...il mai inchizi, il mai intrerupi...sau, si mai grav (sau cel mai grav), faci altceva intre timp. Imaginea globala despre muzica respectiva e astfel ingrozitor modificata, ciuntita, mutilata.

3. Uitarea. Pentru ca un meloman captiv in cele 2, 3 inregistrari de referinta pe care le ruleaza, uita uneori ca muzica e un mecanism viu, cu valente infinite, tinde sa revina obsesiv la fragmentele ascultate anterior pana cand acestea se deformeaza , transformandu-se in ideatica pura, ceea ce nu mai este demult muzica. Muzica este in primul rand simtire. O simtire geniala, de acord, dar totusi simtire, sentiment.

Ce se intampla in sala de concert?
In primul rand ca scena e un fel de templu, iar spectatorul asista la nasterea unui miracol. Ca sa intelegeti acest miracol, am sa explic pe scurt cum se naste o compozitie muzicala.

Creatorul scrie sub imperiul sentimentului, al trairii. Acea clipa de gratie este permanent rememorata in timpul traducerii ei pe portativ. E un proces anevoios, chinuitor, la sfarsitul caruia compozitorul spera ca a pus pe note cat mai mult din ceea ce a receptionat de mai Sus. Sa redai totul e aproape imposibil. Sunt convinsa ca si unicii compozitori care n-au sters nicio nota, adica Bach si Mozart, ne-au aratat doar varful icebergului.
Ei bine, dupa aceasta infrigurata transcriere urmeaza traducerea compozitiei de catre interpret. Acesta recreeaza , prin studiu intens, ideile si bataile de inima ale creatorului. Iar in momentul in care se afla in fata publicului, adauga partiturii acea nota de contemporaneitate atat de necesara intelegerii ei. Pentru ca diferenta intre o interpretare de acum 50 de ani si una actuala nu este doar de tempo, conceptie, subliniere a tehnicilor compozitionale folosite. Ci reprezinta suma evenimentelor din jurul nostru, transfigurarea dramelor, bucuriilor comune in redarea unui muzici de Beethoven, Debussy, Bach, Monteverdi, Palestrina, Bartok, Webern, Ligeti, Enescu....
Bineinteles ca ne referim la interpretari de la bune in sus. Si care aduc aceasta nota de contemporaneitate respectand stilul autorului. Iar sa participi in direct la recreerea unui opus muzical e un privilegiu la indemana oricui . Aproape oricui. Daca ne gandim numai la Alex Tomescu si concertele sale prin tara, in cele mai mici orasele si deja descoperim ca muzica clasica nu e o gogorita ascunsa in frac.

In concluzie, e bine sa fim selectivi, dar sa nu exageram. Sa nu murim pe dinauntru dand frau liber exigentelor nejustificate.
Pe Olah il vedeam extrem de des in sala de concert. In 1998 a mers la tot festivalul Enescu. Batran, bolnav, trist, si cu amintirea lui Richter, Prokofiev, Oistrach prezenta .
Pe Pascal Bentoiu il vad iarasi ascultand cele mai diverse muzici la Radio, Ateneu...
Nu cauta doar ineditul, merge sa asculte a mia oara concertul 3 de Beethoven.
Cred ca pleodarie mai nobila decat prezenta acestor titani la concerte nu poate exista.
V-am convins? Daca nu, astept comentarii:)