Dar nici nu reusesc sa invat sa ma bucur ponderat.
In fotografie sau in muzica, sunt acolo complet, chiar in spatele foilor, in spatele interpretilor, in spatele imaginii.
Nu am o problema cu asta.
Dar am o problema cu calea de mijloc.
Calea de mijloc e perfecta in relatiile cu oamenii, in comunicarea profesionala si in multe cazuri si in cea personala.
Dar mie nu mi se potriveste in ceea ce sunt si ce simt. In relatie cu mine insami, trebuie sa fie totul sau nimic.
Prefer sa raman in urma, sau in umbra, sau sa nu fiu deloc.
Ma bucur intens, stiind ca fericirea nu ramane nepedepsita.
.jpg)
<3
RăspundețiȘtergereand otherwise lost for words
Bună!
RăspundețiȘtergereUfff! de unde știu eu chestia asta„N-am trăit niciun moment frumos pe care sa nu-l platesc cumva„?
O să răspund tot eu- din ce mi se întâmplă.