Asa ca am profitat de ocazie si, in loc sa lucrez ceva, cum ar fi normal, ca doar de aia suntem compozitori, sa nu putem avea vreodata sentimentul de vacanta :), m-am uitat la un film.
Am ales sa vad ecranizarea dupa Kundera, Imposibila usuratate a fiintei.
Citisem cartea mai demult si, desi mi-a placut, nu m-a marcat fundamental.
Mi-a placut insa filmul. A fost bun, m-a tinut pana spre trei fara probleme, dupa care am reusit in final sa adorm.
Asa ca n-am apreciat foarte mult cand am fost trezita cu indemnul de a imi lua aparatul foto, pt ca asa ceva nu se vede prea des, probabil niciodata.
M-am dus in bucatarie fara aparat, sceptica, dar amabila.
Am facut cale intoarsa cu viteza lui Fulger Mc Queen (sau mai nou a masinutei I drive) si in cele cateva secunde permise de Mother Nature am facut patru fotografii.
Imi place una.
Si am taiat nitel din alta.
Este articolul meu de blog ce tine loc de „fie ca”.
Fie ca toate diminetile sa fie ca asta, in care frumusetea sa ne ia prin surprindere si sa ne gaseasca nepregatiti si sceptici, dar sa ne transforme inimile atat de mult, incat sa putem dormi inca doua ore tamaduitoare dupa aceea, cu sufletul curat ca o luna mare si alba ce se retrage solemna in spatele muntelui inrosit de o lumina neverosimila, si cu toate acestea familiara.
numarul doi e incredibila! "fie ca" multe momente din astea frumoase sa apara si in anul viitor!
RăspundețiȘtergereAsa sa fie!
RăspundețiȘtergereAm taiat nitel din ea, cu ochiul liber asa se vedea, cu aparatu, daca nu ai teleobiectiv e mai greu :)
Iti recomand si: http://vimeo.com/47008527
RăspundețiȘtergere