26 aprilie 2010

Cum a fost (Dobrogea -1 )

A fost cumva pustiitoare excursia asta.
Cu sentimente amestecate...ba ca suntem "invadatori" prin sate, drept pentru care am evadat cat s-a putut, ba ca nu-mi iese nimic, desi am plecat cu gandul ca n-am sa vanez imagini, dar orgoliul e pacatos, iese la iveala taman cand crezi ca l-ai dat deoparte....ba cu veselie, liniste calda si adancime.
Cert este ca mi s-a confirmat inca odata ca nu pot lucra decat de una singura.
Am insa nevoie de oameni pe langa mine, de comunicare, de-un zambet, de-o gluma....le-am avut, nu-mi puteam dori parteneri mai buni de calatorie , si asta m-a pustiit cel mai rau, pentru ca nu vreau sa simt ca ma folosesc de energia celor din jur doar ca sa ma izolez ulterior.
dar...nu facem cu totii asta? Nu transformam continuu ce primim de la cei de langa noi?

Am primit mult in aceste trei zile. Si sunete, si imagini, si oameni.
Ramane sa dau mai departe. Ploaia, clopotul si marea, Dobrogea, anti-Dobrogea , caldura sufleteasca si prietenie.

5 comentarii:

  1. cand primesti mult, trebuie sa decantezi un pic, pentru a putea da inapoi. e normal. va pup! :)
    si multumi pentru dobrogea din ochii tai. e frumoasa, sa stii. pentru ca-i muzicala. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pai atunci, varsa-ti energia catre lume, s-o vedem si noi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma impresioneaza fotografia, mi-a ramas gandul la ea

    RăspundețiȘtergere