1 august 2010

1 august

noapte torida, plina de bazaieli.
catei care latra isteric, pacienti care vorbesc la telefon pe balcon, injectiile de dimineata si sunetul sirenelor .
tv-ul sta deschis aproape nonstop, la telefon n-am chef sa vorbesc .
Doamna in varsta avea un soi de atac de panica, dar acum nu mai am putere sa o linistesc. vorbeste in cele mai nepotrivite momente. iar eu stau sumbra cu nasul in laptop. E finuta, dar extrem de speriata. Bine ca nu are nimic malign.
fata de langa mine, suntem de-o varsta, se resimte dupa cura si dexa. non hodgkin.
Doamna de vis- a- vis a facut o excursie pana la dragonul rosu. f tare. se simte f bine, asta e incurajator.


ma simt descompusa si cumva umilita de aceasta experienta spitaliceasca. Nu mai spun ca mainile mele arata ca la toxicomani inraiti.

11 comentarii:

  1. hai curaj! 3badica se gandeste la tine.

    RăspundețiȘtergere
  2. - si eu votez cu ideea de 'OUT'
    dar cu siguranta tu stii cel mai bine de ce nu Viena sau nu Budapesta sau - sau - sau...

    experientele spitalicesti din Romania, cu foarte putine exceptii, sunt umilitoare, da.

    am dormit o luna de zile la Bagdasar, langa patul mamei, pe un pat pliat (din fericiree), jumatate din picioare erau sub patul ei si cu partea de sus eram la usa - noaptea din 2 in 2 ore cand intrau infirmierele sa intoarca bolnavii, ma trezeam din somn cu o usa in cap (eram dintre cei fericiti pentru ca altii dormeau pe banci pe hol, pe scaune, pe scari sau pur si simplu pe jos!)
    in salonanele normale erau 8 bolnavi si 8 insotitori iar la rezerve 3/3 - spre finele lunii ma simteam ca si nomazii.
    umilinta bolnavilor insa este peste masura...

    iti spun asta doar sa stii ca iti sunt si eu alaturi, ca te inteleg si ca aproape simt mirosul ala pe care-l descrii tu atat de bland in randurile de mai sus.

    dar trec si astea si pe urma o sa fii fericita ca le-ai razbit.
    daca ai voie si poti iesi la aer, plimba-te, stai cat mai putin in imbacseala aia.

    multe ganduri cu putere si lumina trimitem catre tine, draga Sabina.

    Sim&Ale

    RăspundețiȘtergere
  3. treibadicii, va pup virtual.mi-e dor de voi.

    Maria, da, stiu, altora le e mult mai greu, vad suferinta in jur si-mi dau seama ca ma alint, dar ma ajuta sa refulez putintel.
    Am facut un pic de miscare...rezist, ma calesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. uof. dar dupa concedii te duci la viena? zau, e pacat

    RăspundețiȘtergere
  5. da, nu mai ratez, multumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere
  6. departe de mine gandul ca altora le e mai greu decat tie :(
    greul fiecaruia e cel mai greu!

    noapte linistita, racoroasa si fara latraturi iti doresc!

    p.s. - ce mari si frumoase sunt comorile tale!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. eu sper ca azi mergi acasa si ca esti mult mai bine. pup!

    RăspundețiȘtergere
  8. dardindar: Daruieste o luna din viata ta!

    RăspundețiȘtergere
  9. iar?
    m-am gandit zilele trecute la tine.

    RăspundețiȘtergere
  10. da.
    si nu creste hg aia nici batuta.
    dar mi-au drumul acasa pe semnatura ca vin la tratament zilnic.
    oi invinge eu si acum....a fost povestea cu marea si doza minima pe care trebuia sa raman. la 6 mg aveam 13 .7 grame...pe 4 mg de medrol a inceput sa-mi scada un gram pe zi.
    si eu m-am gandit la tine, dar stiam ca esti in mutari. la telefon sunt prea slabita sa mai vb.
    pup you si Max si tulmondu.

    RăspundețiȘtergere