13 august 2010

Cum am devenit mama care sunt

Mi-a zis cineva foarte dragut ca eu sunt asa cum sunt din cauza ca fiind artista, sunt in contact direct cu latura mea emotionala si asa merg mai repede la esenta.
O fi, nu zic....dar avand in vedere cate greseli am facut si voi face in cresterea copiilor, nu m-as baza asa de mult pe explicatia asta. Ca firea artistica include si urlat din senin si pe cuvant ca nu e bine, decat daca te cheama Johannes Brahms si alergi prin padure inainte sa-ti scrii simfoniile. Nu cand esti mama si copiii tai au nevoie de o persoana calma.
Asa ca explicatia este cu totul si cu totul alta.
Eu sunt mama care sunt din cauza ca sunt...extrem de lenesa.

Sa o luam cu inceputul.

E mai greu sa te scoli din pat din camera vecina, cu dureri de la cezariana, ca sa iti alaptezi copilul de 10 ori pe noapte.
rezultat? iei copilul in pat cu tine si everybody happy. Including sotul care are nevoie de niste somn ca sa poate sa te suplineasca ziua cu treburile casei sau cu mersul la job.
Nu va temeti, nu o sa doarma cu voi pana la 10 ani. pe probatelea. Amandoi dorm singuri bine merci. Ba fata si adoarme singura de ani de zile, Gh e inca prea mic sa adoarma singurel.

E mai greu sa prepari zeci de biberoane cu formula si sa iei cu tine tone de bagaje cand te duci pana in parc. Asa ca lenesa isi va gasi o bancuta ferita si isi va alapta copilul.

Cand copilul vrea sa deseneze pe pereti, e mai greu sa il convingi sa nu o faca decat sa iti planifici o zugraveala peste cativa ani. Toata lumea e fericita, copilul se exprima creativ, e adevarat ca nu mai arata casa bec, dar cine te iubeste, te iubeste cu peretii desenati.Cine nu, inseamna ca nu ti-e prieten adevarat. Cu lenea ajungi la multe esente....

In general, ca sa previi o criza de tantrum e mai simplu sa lasi copilul in magazin sa puna ce vrea in cos, si sa spui la sfarsit vanzatoarei ca 1, 2,3 4, 5 nu se cumpara.
Sa-i faci morala si educatie in fata rafturilor colorate e o totala pierdere de timp si energie.

In orice caz, eu aici am adoptat o solutie si mai lenesa. Pur si simplu am ales sa nu expun copiii la stimulii astia. E adevarat ca nu sunt mama singura si pot sa il trimit pe tata dupa cumparaturi. Pt mame singure, solutia de mai sus;)
dar cand ma gandesc cat de vajaita ies eu din supermarket sau din mall, ca dupa juma de ora ma apuca durerea de cap....cum sa reziste un biet copilas?

Deci daca trebuie sa ii iei dupa tine la platit facturi si alte treburi ingrozitor de plictisitoare, nu te supara ca iti vor face crizute de nervi. Tu esti de vina ca ii pui in situatia asta. Trebuie pur si simplu sa nu iti pese de ceilalti din jur si sa incerci sa le faci asteptarea cat mai placuta.
Nu uita ca adultii care se uita urat la tantrumul copilului tau sunt niste frustrati carora nu li s-a dat atentie cand erau mici. Nu vrei ca ai tai bebelusi sa devina oameni mari d-astia.

In general, daca parintii ar intelege ca reactiile copiiilor sunt exclusiv vina lor, a parintilor, lumea ar fi una mult mai buna....
Sa te simti vinovat nu inseamna sa te autoflagelezi, ci pur si simplu sa intelegi ca responsablitatea iti apartine. Daca pricepi asta, gestionezi situatiile stresante mult mai usor. Pur si simplu te gandesti cat de greu trebuie sa ii vina copilului si atunci te imbunezi mult.

Acuma, toate mamele fac greseli. Chiar si eu am scapat cate una la popou. Mi-e foarte rusine. E oribil. Tradezi increderea copilului.
Dar de ce nu am mai facut-o? in afara ca e oribil, din lene.

Pt ca e mult mai greu sa repari bataia decat sa nu o aplici.
Cand ii tragi una, copilul o sa se concentreze pe "mama/tata m-au batut". Asta inseamna ca greseala pt care a fot pleznit s-a evaporat in neant. Nu se mai gandeste ala micu la ea cat o trai. Ci doar la nedreptatea pedepsei. Asta o sa te faca sa pierzi o gramada de timp cu educatia. Si o sa pierzi o gramada de trenuri.
Daca esti una lenesa ca mine, o sa vrei sa muncesti mai putin si nu o sa-ti mai pedepsesti copilul.
Nu il mai trimiti la el in camera un minut pt fiecare an de varsta si all that crap.
Si ai sa observi ca cu timpul, motivele pt care ai fi vrut sa pedespesti odorul se reduc cu viteza luminii.

Pentru ca cu cat il cresti mai flexibil si empatic, cu atata va deveni si el un copilas atent si saritor.

Eu nu spun ca nu exista momente in care pur si simplu iti explodeaza creierul de nervi, ohoo, le-am trait pe pielea mea.
Dar oare n-ai observat ca atunci cand esti mai odihnita sau mai relaxata , exact aceleasi situatii iti provoaca rasul?

Pai si atunci, e clar ca vina nu e a copilului.

Copilul tau nu e dusmanul tau!
E mult mai eficient sa nu i te impotrivesti. Asta e regula mea de mama lenesa.
Si a dat rezultate. frumoase, zic eu...sustinuta de foarte multi altii :)

PS, nu uitati. Sofia stie cum se cresc copiii.Da, da, copilul asta al meu care nu a primit pedeapsa la rece niciodata. Nici cand batea la mine ca la fasole :) Copilul asta caruia nu i-am corectat niciodata comportamenul "inadecvat" de fata cu musafirii, care ma intrerupe cand vorbesc cu adultii si face chestii din astea care exaspereaza frustratii, cum ar fi ca uneori vrea sa ii dau supa in gura. Si ii dau.


Nu trebuie să îi spui lui Gheorghe că desenează urât. El e mic. Dacă-i spui acum că desenează urât, când va mai creşte, sigur va desena foarte urât. Dar dacă îi spui că desenează frumos, va desena foarte frumos.




28 de comentarii:

  1. my kinda' mama!! :)
    100% pe aceeasi lungime de unda, Sabinelu!!! 100%!
    lenea nu inseamna lene, sa stii, inseamna ca ai cap sa faci lucrurile logice si simple, naturale si normale.
    pup mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu sunt f mare lenesa, si am hotarat sa folosesc asta in favoarea mea.
    Lenesilor le vin in cap solutiile ingenioase, nu?:))

    RăspundețiȘtergere
  3. La definitia lenii din dictionar sunt eu data drept exemplu:)) Ai in totalitate dreptate si ma regasesc in ce scrii tu:
    copilul doarme cu noi in pat
    copilul a fost alaptat 2 ani, libertate totala, scoteam sanul cand era nevoie, plecam la 500km de casa si ne trebuia doar canita de apa
    copilul a decorat peretii, lasa ca o sa zugravim noi
    copilul nu numai ca ne intrerupe cand vorbim, dar este foarte luat in seama. Poate are si ea ceva de spus, nu?

    Dar sa stii ca functioneaza numai la familiile restranse, sot/sotie/copil (copii). Altfel, stiu destule mame, care au renuntat la alaptat fiindca era mult mai simplu sa-i paseze mamei/soacrei responsabilitatea prepararii biberonului peste noapte si de ce nu si in timpul zilei

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu cred ca e un factor important care blocheaza relatia mama copil, si anume frica.

    RăspundețiȘtergere
  5. Offf... desi suna bine tot ce scrii tu aici, eu - mamica "invatacel" - nu prea ma simt in stare sa aplic exemplul tau...

    Si eu sunt a naibii de lenesa, insa unele lucruri nu-mi par deloc la indemana... poate de teama de a nu pierde controlul, poate la acest tip de teama te refereai si tu in comentariul precedent... Sau poate doar pentru ca avand doi copii de crescut deodata, e putin altfel sa le fac "educatie" doar lasand dupa ei...

    RăspundețiȘtergere
  6. Carla detaliaza.
    Ce intelegi tu prin educatie?
    educatie inseamna in primul rand puterea exemplului.
    Si increderea in copiii tai.
    trebuie sa te uiti si putin in urma, sa vezi modelul de parenting al parintilor taui si sa observi care anume din prejudecati te blocheaza.

    RăspundețiȘtergere
  7. iar despre 2 copii deodata, sa stii ca sunt si avantaje. Cand mai cresc isi vor tine de urat una alteia, mie mi s-a parut mult mai usor sa-l cresc pe gh avand-o pe sofia, la sofia a fost mult mai greu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sint de acord cu ce spui, dar ce te faci cind propria mama considera ca esti prea moale cu copiii, iar acestia sint niste alintaturi rasfatate, care se urca in cap? Parintilor mei le place ordinea si linistea, or, nepotii numai asta nu le ofera...

    RăspundețiȘtergere
  9. ignore mama sau ii dai sa citeasca niste carti...Juul de exemplu, your competent child
    gerenatia parintilor nostri e plina de prejudecati, si nu le putem scoate din cap.
    Eu unam hotarat ca societatea este ultima care are ceva de spus in cresterea copiiilor mei si sunt in stare sa fac moarte de om daca ii critice cineva d-aiurea....

    Eu am fost crittcata de la bun onceput, de la vezi ca n-a crescut un kil doar cu laptele tau?

    RăspundețiȘtergere
  10. esti o mama frumoasa! sa stii ca, paradoxal, eu nu sunt deloc lenesa (cred ca sunt hiperactiva si asta nu ma tine prea mult pe loc) insa imi cresc copiii in asa fel incat sunt uneori considerata (chiar de catre parinti si alti apropiati) o mama lenesa. de aceea, intamplator sau nu, sa ti lasi intentionat copiii sa se exprime liber, sa se exteriorizeze, sa exploreze, sa experimenteze se confunda deseori cu a fi lenes(a). so, faptul ca esti 'lenesa' (leneso!) este doar o coincidenta cu faptul ca esti (sunt:)) o mama inteligenta. asa ca, ia mai sterge si tu praful ala de pe dulap, wtf!

    RăspundețiȘtergere
  11. hm, n-as putea spune ca de lene ai facut asa. Dar subscriu in totalitate, rezultatele sunt foarte misto.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mihaela, zoozie, ba pe bune ca am facut cum mi-a fost mai comod ca sa supravietuiesc....cel putin asa am inceput, cand e extremd e greu fizic, dupa care sigur ca am observat ca respectand ritmul copilului ii respecti fiinta si il ajuti sa creasca drept...:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Detaliez. :) Pusesem educatia in ghilimele tocmai pentru a nu-i da un sens prea abrupt. Dar nu prea stiu cum sa explic, pentru ca nu prea stiu - de fapt - ce simt via-a-vis de acest subiect... :)

    Sigur ca si eu vreau - si categoric o voi face - sa las libertate deplina de dezvoltare si explorare fetitelor mele, sa poata descoperi lumea in ritmul lor, inclusiv prin mici incidente si accidente gen mazgalit pereti, varsat chestii pe jos, spart obiecte etc. :) Doar nu traim intr-un muzeu. Totusi, noi traim in chirie si nu-mi permit sa distrug casa omului in totalitate (la fel cum nu-mi permit sa deranjez nici casele oamenilor unde vom merge in vizite), asa ca voi fi nevoita sa pun frana in momentul cand - de exemplu - actul lor creativ se va "abate" tocmai asupra canapelei proprietarului... (Vorbesc de mazarichile mele ca si cum ar fi rude cu Terminator :D ).

    Insa ceea ce nu-mi pot imagina acum ca as lasa dupa ele e acea rutina a zilei de care am mai tot vorbit eu: timpii de masa, somn, baita... Plus fobia de a le lasa de capul lor in mediul public. Tu ai reusit cumva, insa eu am mari retineri in a merge cu ele in locuri aglomerate... Nu pot face abstractie de privirile piezise ale celor ""deranjati" de prezenta sau galagia fetelor mele... ma simt rau sa simt ca fiicele mele sunt privite urat, pus si simplu imi creaza o stare de disconfort total, pe care mazarichile o simt imediat si devin la randul lor agitate... Prefer sa plec din acel loc, sa evit orice loc populat in plimbarile noastre, sa evit parcurile cu mame, bunici si bone care inevitabil te atrag in capcana unor conversatii neplacute...

    Sunt antisociala, ce sa ma mai ascund! :)

    In fine, as avea o multime de spus, dar nu vreau sa lungeasc atat de mult comentariul... Cred ca ma mult cu el pe blogul meu. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. pai de ce, discutam, ca citeste multa lume si se foloseste.
    Si eu sunt pt neexpunerea copiilor in spatii publice, e stresant si frustrant.
    Eu avit mall, hipermarket, banci, magazine...merg cu ei numai daca nu se poate alyfel.
    Vroiam sa zic doar ca aca tot trebuie, atunci sa le asiguram lor confortul, sa dam la spate privirile.

    astacu masa somn baita....sigur ca e ideal sa aiba un prgram, dar nu e nicio nenorocire daca nu il au. Pur si simplu incerci...dar mi se pare de exemplu f f frustrant sa incerci sa culci la amiza un copil timp de o ora jumate...nu vrea sa doarma? gasim altceva de facut.

    cand or sa creasca va trebui sa le lasi sa exploreze parcul, padurea....copiii...cu incredere si cu buna dispozitie.
    despre vizite si chirie, aici arasi avem o problema.
    Pur si simplu va fi stresant sa pazesti nonstop copilul, e sinistru...mai bine vorbesti cu proprietarii ca zugravesti, serios.
    iar vizitele le vei alege in functie de personaje, daca nu le plac copiii, nu te duci si gata, eu asa fac.
    In niciun caz nu am sa ma simt prost pt curiozitatea copiiilor mei si mi se are groaznic sa ii ert ca vor sa se uite la nustiuce bibelou.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ce sa zic, eu nu sunt (deloc) o mama lenesa! Da' deloc! Poate de asta uneori avem aceleasi solutii, alteori nu. Dar sunt de acord cu tine atata vreme cat tot ce faci faci in armonie cu copiii si si voi si ei sunteti fericiti.

    In rest, exista solutii si pentru apartamentele cu chirie: carioci ce scriu doar pe foile lor dedicate, o casa fara bibelouri si alte obiecte de spart, etc.

    RăspundețiȘtergere
  16. Hmmmm, Sabina tu ai gasit o "scuza" mult prea "urata" pentru sufletul tau frumos si pentru metodele absolut minunate cu care iti cresti copiii.

    Eu recunosc ca ccc cu Diana am inceput altfel, cu palme mai multe la fund si pedepse...cand am vazut insa ca devenise un copil inchis in el si care nu indraznea sa faca nimic singur(am descoperit asta ca un noroc in vacanta noastra in America vazand cat era Diana de timorata fata de restul copiilor, cred ca in Ro nu mi-as fi dat seama...) am hotarat eu cu mine ca nu sunt pe drumul bun. De atunci(bine au trecut ani mai multi, vreo 5 la numar) Diana parca a inflorit...e o adolescenta absolut minunata, sper sa fie asa si la 17-18 ani, plina de viata dar cu respect si bun simt in majoritatea cazurilor(nah, nu scap ocazia sa imi laud puii :)). Iar Silvia...ea nu a primit niciodata vreo palma...pedepse da, dar mai putine si nu de genul "minute in camera in functie de varsta" si am observat ca e mult mai cooperanta decat era Diana la varsta ei, mai libera si spontana. Plus creativa :).

    Te imbratisez, foarte frumos post, merita nota 100! ;)

    RăspundețiȘtergere
  17. Si inca ceva ce am mai observat: unii considera curiozitatea copilului, dorinta lui de a explora sau de a spune ceva ca o proasta crestere sau obraznicie...sau ca e un "copil rau". Eu termenii acestia i-am scos din vocabular cand vine vorba de copii si sunt mult mai relaxata vis a vis de comportamente care atrag priviri critice. Bine si traiesc intr-un loc in care copiilor li se permit multe, asa ca dau si eu apa la moara. ;)

    RăspundețiȘtergere
  18. Atat de mult imi place cum si ce scrii Sabina draga, dar cel mai mult si mai mult imi place cum esti :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Si eu ii las pe ai mei liberi sa faca ce vor si le fac poftele dar mie asta imi da multa bataie de cap :) Trebuie sa alerg mult dupa ei si sa string mult dupa ei :)

    Acum Vladut a crescut si imi pare rau ca nu mai stam mult impreuna. Cu cit cresc mai mult cu atat stam mai putin impreuna.

    RăspundețiȘtergere
  20. da, si Sofia e asa de independenta....cresc repede de tot.

    RăspundețiȘtergere
  21. Salmi, pe bune ca la mine a fost instictul de supravietuire. Sofia urla incontinuu, si cand la 3 saptamani am luat-o la mine pe burta si am dormit amandoua 6 ore...mi-am dat seama ca trebuie sa arunc toate manualele de puericultura:)
    Nu inseamna ca a dormit bine dupa aia....s-a trezit pana la 2 ani si 9 luni noapte de noapte, dupa aia s-au mai rarit intervalele...dar e clar ca avea nevoie de mine.
    Pe Gh l-am luat langa mine de la inceput..si supriza....f repede a dormit cate jumatate de noapte la el in patut.
    Tu ai fost si prinsa intr-un cerc vicios la Diana....acuma l-ai rupt si e intr-adevar o adolescenta exceptional de deschisa, felicitari! cat despre Silvia, n-am grija, are o vointaaaa:))

    Ruxi, mafaci sa ma rosesc, ceea ce e bine, ca nu mai arat palida:))

    RăspundețiȘtergere
  22. frumoasa filozofie de mama. si sanatoasa in acelasi timp! felicitari. :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Eu sunt singura cu Anda mea cam toata ziua. Si cand am fost la familion in vizita tot cu mine a stat. Asa ca, unde merg eu, merge si ea. Si nici nu mi-a facut vreodata probleme. Cand am de stat la vreo coada, iau un carrier si o tin in brate Sau, mai nou, tricicleta; dar a stat foarte frumos si in carut. Am avut mereu tot felul de obicte interesante dupa mine si pe sfanta tzatza care nu m-a dezamagit niciodata. Cand simteam ca se apropie oboseala sau se ingroasa gluma, cautam un loc de stat jos si prestam, apoi totul era ca nou macar pentru o vreme. Nu mi se pare ca-mi stresez copila scotand-o in lume, dar si iesim rar, minimizez iesiirile problematice si eu cat pot de mult. Culmea e ca-mi face mare placere cand plec cu ea, desi ma agit la plecare. Mai rupem cotidianul asta.

    Iar program... ce-i asta? Copila mea isi face siesta de dupa-amiaza la de la 7 in seara asta. A incercat sa adoarma si mai devreme dar erau multe lucruri mai faine de facut. Sa vedem daca primeste masa de pranz cand se trezeste :)

    Sabina, si eu sunt o lenesa si mi-am luat copila sa doarma in pat desi tot foarte obosita ma numesc. Dar daca ma chinuiam sa-i fac si educatie acum eram franta!cu mine iar de atunci am fost o mama fericita

    RăspundețiȘtergere
  24. acu vreo 18 ani cand am auzit prima data de la soatza mea asta cu 'lenesii au idei ingenioase' am zis ca-i dus cu capul...

    azi nu pot decat sa-ti dau dreptate ca de la o mama lenesa la alta :)
    imbratisez cu drag, mi-a mers la suflet postarea asta!
    si parca a mai sters din greul zilelor trecute :)

    pupam cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  25. zoozie, dupa 2 ani si ceva devine mai greu cu iesirile;)
    maria, pupam.

    RăspundețiȘtergere
  26. Sabina, inca o postare pe sufletul meu!
    Eu-s una dintre mamicile care au inceput cu foarte multe prejudecati despre educatie,desi nu le constientizam. Noroc ca am avut o fata incapatanata care mi-a aratat drumul corect pana l-am gasit si eu :) Mare dreptate ai!
    Nu ca acum as fi perfecta, stiu ca mai am probleme de rezolvat, dar macar sunt constienta de ele!

    RăspundețiȘtergere
  27. Ca bine le mai zici, fata babei!! Si io la fel, din lene si comoditate si din instinctul ala de a nu-mi incarca viata inutil am facut totul tot cam asa si tot asa am de gand sa si continui... ma uit la el ca la o oglinda si ma ajuta sa ma cunosc mai bine si sa-mi asum responsabilitatile care sunt ale mele!! Mai ramane sa-l educ putin si pe dragul de tati al lui David sa reactioneze la fel, adica sa fie mai mult adult si mai putin copil in prezenta kupilului!
    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  28. Recent Te-am descoperit. Ma bucur sa Te citesc. Ti-as fi recunoscatoare daca ai recomanda si alte carti de parenting in afara de Juul. Multumesc.
    Cu stima: L.

    RăspundețiȘtergere