Cum am devenit mama care sunt

Mi-a zis cineva foarte dragut ca eu sunt asa cum sunt din cauza ca fiind artista, sunt in contact direct cu latura mea emotionala si asa merg mai repede la esenta.
O fi, nu zic....dar avand in vedere cate greseli am facut si voi face in cresterea copiilor, nu m-as baza asa de mult pe explicatia asta. Ca firea artistica include si urlat din senin si pe cuvant ca nu e bine, decat daca te cheama Johannes Brahms si alergi prin padure inainte sa-ti scrii simfoniile. Nu cand esti mama si copiii tai au nevoie de o persoana calma.
Asa ca explicatia este cu totul si cu totul alta.
Eu sunt mama care sunt din cauza ca sunt...extrem de lenesa.

Sa o luam cu inceputul.

E mai greu sa te scoli din pat din camera vecina, cu dureri de la cezariana, ca sa iti alaptezi copilul de 10 ori pe noapte.
rezultat? iei copilul in pat cu tine si everybody happy. Including sotul care are nevoie de niste somn ca sa poate sa te suplineasca ziua cu treburile casei sau cu mersul la job.
Nu va temeti, nu o sa doarma cu voi pana la 10 ani. pe probatelea. Amandoi dorm singuri bine merci. Ba fata si adoarme singura de ani de zile, Gh e inca prea mic sa adoarma singurel.

E mai greu sa prepari zeci de biberoane cu formula si sa iei cu tine tone de bagaje cand te duci pana in parc. Asa ca lenesa isi va gasi o bancuta ferita si isi va alapta copilul.

Cand copilul vrea sa deseneze pe pereti, e mai greu sa il convingi sa nu o faca decat sa iti planifici o zugraveala peste cativa ani. Toata lumea e fericita, copilul se exprima creativ, e adevarat ca nu mai arata casa bec, dar cine te iubeste, te iubeste cu peretii desenati.Cine nu, inseamna ca nu ti-e prieten adevarat. Cu lenea ajungi la multe esente....

In general, ca sa previi o criza de tantrum e mai simplu sa lasi copilul in magazin sa puna ce vrea in cos, si sa spui la sfarsit vanzatoarei ca 1, 2,3 4, 5 nu se cumpara.
Sa-i faci morala si educatie in fata rafturilor colorate e o totala pierdere de timp si energie.

In orice caz, eu aici am adoptat o solutie si mai lenesa. Pur si simplu am ales sa nu expun copiii la stimulii astia. E adevarat ca nu sunt mama singura si pot sa il trimit pe tata dupa cumparaturi. Pt mame singure, solutia de mai sus;)
dar cand ma gandesc cat de vajaita ies eu din supermarket sau din mall, ca dupa juma de ora ma apuca durerea de cap....cum sa reziste un biet copilas?

Deci daca trebuie sa ii iei dupa tine la platit facturi si alte treburi ingrozitor de plictisitoare, nu te supara ca iti vor face crizute de nervi. Tu esti de vina ca ii pui in situatia asta. Trebuie pur si simplu sa nu iti pese de ceilalti din jur si sa incerci sa le faci asteptarea cat mai placuta.
Nu uita ca adultii care se uita urat la tantrumul copilului tau sunt niste frustrati carora nu li s-a dat atentie cand erau mici. Nu vrei ca ai tai bebelusi sa devina oameni mari d-astia.

In general, daca parintii ar intelege ca reactiile copiiilor sunt exclusiv vina lor, a parintilor, lumea ar fi una mult mai buna....
Sa te simti vinovat nu inseamna sa te autoflagelezi, ci pur si simplu sa intelegi ca responsablitatea iti apartine. Daca pricepi asta, gestionezi situatiile stresante mult mai usor. Pur si simplu te gandesti cat de greu trebuie sa ii vina copilului si atunci te imbunezi mult.

Acuma, toate mamele fac greseli. Chiar si eu am scapat cate una la popou. Mi-e foarte rusine. E oribil. Tradezi increderea copilului.
Dar de ce nu am mai facut-o? in afara ca e oribil, din lene.

Pt ca e mult mai greu sa repari bataia decat sa nu o aplici.
Cand ii tragi una, copilul o sa se concentreze pe "mama/tata m-au batut". Asta inseamna ca greseala pt care a fot pleznit s-a evaporat in neant. Nu se mai gandeste ala micu la ea cat o trai. Ci doar la nedreptatea pedepsei. Asta o sa te faca sa pierzi o gramada de timp cu educatia. Si o sa pierzi o gramada de trenuri.
Daca esti una lenesa ca mine, o sa vrei sa muncesti mai putin si nu o sa-ti mai pedepsesti copilul.
Nu il mai trimiti la el in camera un minut pt fiecare an de varsta si all that crap.
Si ai sa observi ca cu timpul, motivele pt care ai fi vrut sa pedespesti odorul se reduc cu viteza luminii.

Pentru ca cu cat il cresti mai flexibil si empatic, cu atata va deveni si el un copilas atent si saritor.

Eu nu spun ca nu exista momente in care pur si simplu iti explodeaza creierul de nervi, ohoo, le-am trait pe pielea mea.
Dar oare n-ai observat ca atunci cand esti mai odihnita sau mai relaxata , exact aceleasi situatii iti provoaca rasul?

Pai si atunci, e clar ca vina nu e a copilului.

Copilul tau nu e dusmanul tau!
E mult mai eficient sa nu i te impotrivesti. Asta e regula mea de mama lenesa.
Si a dat rezultate. frumoase, zic eu...sustinuta de foarte multi altii :)

PS, nu uitati. Sofia stie cum se cresc copiii.Da, da, copilul asta al meu care nu a primit pedeapsa la rece niciodata. Nici cand batea la mine ca la fasole :) Copilul asta caruia nu i-am corectat niciodata comportamenul "inadecvat" de fata cu musafirii, care ma intrerupe cand vorbesc cu adultii si face chestii din astea care exaspereaza frustratii, cum ar fi ca uneori vrea sa ii dau supa in gura. Si ii dau.


Nu trebuie să îi spui lui Gheorghe că desenează urât. El e mic. Dacă-i spui acum că desenează urât, când va mai creşte, sigur va desena foarte urât. Dar dacă îi spui că desenează frumos, va desena foarte frumos.