6 octombrie 2012

My darkest secret.

Am sa dezvalui cel mai crunt secret al vietii mele printr-o intrebare. A invatat cineva sa mearga pe bicicleta dupa 30 de ani?
Eu am inceput de azi, pe bicicleta Sofiei, cu saua inaltata, pe o straduta un pic in panta, fara sa dau din pedale, doar sa „curg” un pic la vale si sa pun frana . Parca am reusit vreo 5 metri incontinuu de 2 ori. dar ma simt descurajata si foarte jenata. M-am lovit cu pedalele, am indurat niste priviri nu tocmai empatice, samd.
Pe bicicleta sotului e imposibil, e  prea mare si grea. Inutil de spus ca ai mei copii sunt asi in ale biciclitului. Gheorghe la 5 ani  merge ca un campion deja de jumatate de an.
Tips and tricks?

30 de comentarii:

  1. Nu stiu, eu o sa-ti spun in curand cum e sa inveti sa mergi pe bicicleta dupa 37 de ani :)) Adica la anul, cand o sa-i cumpar bicla Carlei...

    RăspundețiȘtergere
  2. eu,la 35 de ani:)
    tips - incearca sa gandesti ca un copil, ei nu se tem si invata repede...noi suntem tematori si ne cramponam de ghidon ca de ceva sfant:)
    relax, zambeste si da tot ce poti:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Vaaai, J :)

    SAnda, cum ai facut practic? ca gandirea oricum e varza in secunda asta :))

    RăspundețiȘtergere
  4. ha, ha, nici eu nu stiu, dar e pe lista :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Practic: pui pe cineva sa tina bicicleta din spate (locul pt bagaje) si tu incerci sa pedalezi. Persoana nr.2 alearga dupa tine pana se satura si iti da drumul, moment pe care tu nu-l constientizezi si mergi mai departe.

    Alta metoda (seamana cu a invata sa te dai pe motocicleta) in trei pasi:
    1. incearca sa tii bicicleta intre picioare, cu picioarele pe pamant (se presupune ca ajungi cu picioarele la pamant) si incearca sa te balansezi intr-o parte si intr-alta, pentru a simti cum e daca se va inclina in timpul mersului pe o parte sau pe alta. (asta o faci stand pe loc)

    E foarte important pasul asta d.p.d.v. psihologic, pentru ca iti dai seama ca in orice moment esti capabila sa opresti aparatul in caz ca te dezechilibrezi.

    2. Al doilea pas: incearca sa inclini bicicleta cat de tare poti intr-o parte si sa vezi daca esti in stare sa sari intr-o parte fara sa te incurci in bicicleta.

    (nu radeti, pentru mine a fost intotdeauna mai important sa invat prima data cum sa ies dintr-o situatie neplacuta - prevederea e mama invataturii)

    Este relativ simplu sa sari intr-o parte si sa lasi bicicleta sa cada in cealalta, fara sa te ranesti.

    Dupa ce capeti incredere in capacitatea ta de a stapani bicileta in caz de cadere, treci la pasul 3:

    3. ridici pedala din dreapta, te urci pe sa si impingi cu piciorul drept in pedala din dreapta, incercand in acelasi timp sa il pui si pe stangul pe pedala lui.

    In caz de oprire / cadere aplici pasii 1 si doi.

    Pasul 3 se repeta la infinit pana inveti sa te dai pe bicicleta.

    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. F tare :)))
      Merci mult, vezi cu ce ma ocup eu in loc sa pregatesc descrierea expozitiei...dar cred ca e folositor :D

      Ștergere
    2. am uitat sa spun prima metoda nu am cum, ca nu are cine sa alerge dupa mine :D

      Ștergere
  6. Am invatat eu acum fix o saptamana. a durat 45 de minute :-) Si am 31 de anisori.

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar daca va urmaresc de mult timp este prima oara cand incerc sa va sriu,eu am inceput sa merg pe bicicleta anul trecut adica la 36 de ani,a fost mai greu la inceput insa incetul cu incetul am invatat,da este putin jenant cand ai un baiat de 16 ani care este as in mersul pe bicicleta ,cand ai un sot care parcurge distante de 30 de km cu o usurinta de invidiat si cu o fetita de 7 ani "la bord"insa pe mine toate acestea m-au incurajat sa incerc .nu o sa spun prea multe despre cum a fost primul drum pe o distanta mai mare (20 de km)insa cu siguranta nu o sa-l uit niciodata (si nici prietenii nostrii nu-l vor uita deoarece mereu fac glume pe seama mea ).Va doresc curaj ,nici macar o clipa sa nu va ganditi la ce vor zice cei din jur ,ganditi-va mai mult la satisfactia pe care o sa o aveti cand veti reusi sa faceti plimbari cu bicicleta pe distante mai mari .Eu sant sigura ca veti reusi deoarece stiu ca sunteti o luptatoare si nu va lasati asa usor .Da si eu am cazut ,da a fost o vreme cand purtam fuste foarte lungi ca sa nu se vada vanataiele insa merita sa incercati ,multumesc pentru tot ceea ce gasesc aici ,C.A

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos de incurajari! E f bine sa siu ca nu sunt singura in situatia asta.
      Plimbari frumoase va doresc!

      Ștergere
  8. Nu stiu cum o fi sa inveti sa mergi pe bicla dupa 30 ani ca eu am 38 si inca n-am invatat. Da' pot sa dau la schimb un alt secret intunecat: cum e sa iti iei carnetul dupa 4 (patru) scoli de soferi....nu va emuvati ca inca nu l-am luat, dar si cand l-oi lua are sa stie tot mapamondul....
    Deci Sabina draga, repet, cu bicla nu stiu cum e, ca am incercat o vara intrega, pe la 14 ani, eu m-am ales cu un muschi rupt si unchiul care alerga dupa mine tinand saua din spate cu o cadere nervoasa (ma iubeste maxim dragu de el, dar in vara aia se intreba, sincer si dureros, cum pot fi atat de proasta desi la scoala trec drept disteapta)....dupa care pur si simplu nu am mai incercat...

    RăspundețiȘtergere
  9. deci, tana naaaam, am mers metri buni. Acum tre saimi iau bicla, pt ca a Sofiei e totusi prea mare, si pe a sotului cand m-am suit am avut rau de inaltime, desi nu e vreun inalt :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Uff, stiu. Am invatat sa inot( a manner of speaking) dupa 25 de ani si sa merg pe bicicleta tot pe acolo. Sugestia mea e tot lasa pe undeva:) incearca pe un brompton, sunt joase si capeti parca mai usor senzatia de echilibru.. Altfel, odata deprins mecanismul, bicicleta e addictive si pentru late bloomers ca noi:))

    RăspundețiȘtergere
  11. Vai vai vai...ce m-ai lovit cu postul ăsta! Eu am 34 de ani, si tocmai zilele astea se chinuie fiu-meu si soțul meu să mă învețe! Îmi doresc tare mult să învăț, ca să putem merge în excursii împreună (locuim într-o zonă cu multe păduri si trasee superbe de bicicletă) dar nu stiu dacă o să reusesc...parcă m-am născut lipsită de simțul echilibrului!
    Maria

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Maria, ia incearca si asa
      http://ceicunoi.wordpress.com/2012/05/18/cum-sa-inveti-sa-mergi-pe-bicicleta-singur-simplu-rapid-cea-mai-usoara-metoda-div3/

      Ștergere
  12. Si mama tot dupa 30 de ani a invatat. Acum insa e nedezlipita de bicicleta. Tin minte ca aveam vreo 6-7 ani si ma uitam pe sosea la mama pe bicleta ruseasca cum o impingea unchiul de portbagaj si ea urla din toti bojocii: "staaaai... stai ca piiiic!". Eu cu frate-meu muream de ras :)

    Eu la 14 ani am invatat. Nu am putut nicicum impinsa de la spate. Am mers singura pe o pedala muult si bine. Apoi am pus piciorul pe cealalta pedala cu ideea ca daca ma dezechilibrez pun piciorul jos. Si din picioare am invatat, nu am putut sa stau pe scaun la inceput.

    Odraslele... cu scaunul cat mai jos, astfel incat sa ajunga cu picioarele jos si se impingeau ele ca pe Laufrad.

    Deci metode si metode :) Cred ca ultima are cea mai mare sansa de reusita :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Răspunsuri
    1. pai prost, pt ca la bucuresti nu am unde si, nu mi-am gasit bicicleta :((
      poate reusesc sa imi gasesc pana maine cand mergem la Busteni din nou.

      Ștergere
  14. Nici eu nu știu sa merg pe bicicleta. Si mi-e foarte ciuda, dar sunt asa de împiedicată încît m-e frica sa încerc. Am însă o prietena care a învățat la 36 de ani sa meargă și se descurca de minune. A fost într-o dimineață în Herăstrău cu soțul si copilul si a învățat pe o bicicleta cu şa reglabila. Bravo ție ca încerci!

    RăspundețiȘtergere
  15. un mic Update :)
    Am perseverat de cand s-a topit zapada la munte, cate un pic cate un pic.
    Cel mai greu imi era sa ma pornesc(mai ales ca e o bicicleta destul de maricica :D)
    Dupa care am facut iar pauza cateva saptamani, ca n-am venit la munte, si la urmatoarea tura am crescut timpul de mers cu bicicleta, cu tot cu opriri si nervi. Ca aici e in panta, sau la deal. Am bifat si o cazatura desctul de spectaculoasa.
    Dupa inca o pauza de vreo luna, am revenit la Busteni si am inceput sa merg aproape in fiecare seara.
    Am invatat sa schimb vitezele ca sa urcsau cobor pantele mai abrupte, am invatat sa nu ma mai opresc daca vine vreo masina la 10 metri :); am invatat sa ocolesc vacutele si copilasii de pe strazi si cred eu ca sunt pe drumul cel bun.

    RăspundețiȘtergere
  16. Sabina, esti taaree!!vad ca atatia au reusit sa invete dupa 30 de ani, nadajduiesc sa invat si eu.

    RăspundețiȘtergere
  17. Felicitari pentru pasul facut! Mergi mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  18. Imi vine sa va pupicesc.

    Eu implinesc anul acesta 60 de ani.

    Nu am avut bicicleta in viata mea. Mi-am cumparat-o acum.

    Foarte devreme in copilarie invatasem sa merg cu "da-mi si mie putin bicicleta ta" dar niciodata nu am avut cu ce sau unde sa merg pe saturate.

    Mersul pe bicicleta odata invatat nu se uita niciodata.

    Placerea este atat de mare si de simpla incat merita oricata straduinta.

    Pentru cine nu stie in Bucuresti, in parcul Herastrau se pot folosi biciclete gratis. Exista doua centre la intrarea dinspre EXPLOFLORA. Unul le da gratuit doar la pensionari si elevi pentru ceilalti fiind 4 lei/h (cel cu biciclete galbene) iar cel cu biciclete verzi gratuit pentru doua ore oricui.

    Spor la biciclit.

    RăspundețiȘtergere