Nu știu cum se potrivește scrierea precedentă cu faptul că azi am ascultat Brel toată ziua. Ciudat, pentru o viitoare călătorie într-un spațiu de limbă germană.
Am emoții, care cresc fără sa le fac nimic, puțin nejustificate, în fond, nu e prima expoziție, poate că da, e prima la nivelul ăsta, dar , totuși, nu e Mumok ca să mă inhibe, e Schikaneder (știu sigur că aici ceea ce simt se va transmite mult mai direct, și e minunat, e MULT mai bine, e perfect)
Poate că două săptămâni vor fi prea lungi, chiar dacă pline, pentru prima data nu sunt nerabdătoare să ma urc în avion, parca aș vrea să mai trag un pic de timp.
Nu o sa am când să-mi plâng de mila, dar plec deja ruptă pe dinauntru,.....și nu mă înțeleg. Superficială și profundă, liberă și prizonieră, simplă și cu aspirații de fashionistă, o disperată cu eleganță, vorba poetului:)
Cred ca Jaques ar pricepe. Cred ca ar încuraja-o pe Sabina să vină înapoi. Să-și reia problemele existențiale frivole care n-au legătura cu viața și cu moartea trupului, ci doar a sufletului. Cu eleganța. În ritm de vals nebun. Nebun și indecis, dar deopotrivă foarte precis. Semn de vindecare. Je suis revenue....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu