poate e tonalitatea ploii, a sensibilitatii un pic surprinse pe picior greșit,
poate e tonalitatea unei profunzimi care nu se lasă atrasă în zone mai slabe,
poate e tonalitatea sufletului greu care zboară totuși cu atât de multă ușurință,
poate e tonalitatea care în aparentă plutire e atât de activă,
pentru că e tonalitatea cea mai închisă, cea mai sumbră si totodată cea mai mai plină de speranță, pentru că nu poate merge decât în sus, spre zone mai luminoase, din ce în ce mai luminoase,
mi bemol minor. tonalitatea în care Bach e atât de imaginativ, aproape exclusiv pe o formulă ritmică și armonică modulează savant și moduleaza sentimental și te schimbă, și nu te lasă să decazi, și îți amintește toată frumusețea acestei lumi și toată frumusețea ta interioară, ție, oricine ai fi tu.
Ai citit culegerea de articole despre muzica clasica a lui B Shaw? Ar fi interesant sa dezvolti mai mult ceea ce scrii pentru ca scrii frumos.
RăspundețiȘtergeren-am citit-o:)
Ștergeredar dupa ce am scris doctoratul, sunt un pic angoasata de descrieri tehnice, o iau asa, la sentiment :)