Ora 13. Fagotul rezista.

Imi place la nebunie sa scriu in jurnalul meu virtual din aeroport.
Cumva febra plecarii se aduna , se cristalizeaza, capata trup.
Acum ma indrept spre un loc necunoscut, dar familiar prin oamenii care au facilitat calatoria in interes muzical.
Nu stiu cand voi fi vreodata simpla turista, de la prima mea plecare , la 12 ani, intotdeauna a existat un scop precis al vizitei.
M- am obisnuit asa, sa observ din mers, sa incerc sa simt ceva diferit si specific locului respectiv, chiar daca trebuie sa fiu si cea de acasa, pentru ca, nu, muzica ce se va canta e a mea, din mine.
Plec spre Dublin cu entuziasm si cu fagotul Mariei neacceptat de blueair, dar ingaduit fara rezerve la Klm.
Si sper sa am linistea interioara de a scrie saptamana ce vine.
Deocamdata, traditionala foto komponistinn nach:)