(Nu ca mine, care n-am mai scris aici de aproape două luni, și atunci numai abstracțiuni artistice, frumoase, nu zic nu, dar..:) )
Da, și barbatii scriu mult pe internet. Dar cazurile în care conversația lor îndelungă se menține civilizată sunt destul de rare, dovadă articolele din ziare. În rest, cele citibile au câteva replici și cam atât.
Dar noi, frumoasele și genialele...
În primul rând că ne întâlnim la ceaiuri și cafele și prajituri și discutăm ore în șir. Cine are copii 90% din timp despre asta vorbește. Restul 10 % acoperă cu viteza vântului turbat toate cunoștințele apropiate, îndepărtate și necunoscute :). S-ar zice că se numește bârfă. N-am nimic cu bârfa, e naturală și normală, câtă vreme e vorba despre updates. Gura lumii n-o s-o îngroape nimeni niciodată, iar subiectele se schimbă atât de repede încât nu știu de ce m-aș necăji din așa ceva.
Ce se întâmplă însă atunci când situația nu prea mai permite atâta socializare face to face?
(ori lucrezi de-acasă, ori ai copii mici și nu prea ieși, ori ai copii mai mari dar ieși de-acasă la job și înapoi. ori, ori, ori. Căci femeile fără copii n-au niciun interes pentru datul din degete pe taste, pot socializa f bine când și cum vor în viața reală )
Pai Chivuța din noi, care nu mai are satul și poarta casei la ulița mare răzbate pe internet. Se dezbate, se discută, se argumentează. Se întreabă, se află, se documentează orice, de la pampers , alăptare și cezariană până la Elena Udrea și situația din Ucraina.
Fiecare subiect poate să nască patimi și pasiuni. Și să ia timp. Foarte foarte mult timp.
Există și personaje care polarizează atenția. care adoră lumina reflectoarelor și au impresia ca tot ce spun ele e excepțional. F multe chiar :) (am avut și eu un moment cînd începusem sa cred laudele de pe internet, a trecut :D Spre scuza mea, era, pe cortizon, consemnată la pat și oricum, v-ați prins: sunt frumoasa și genială)
Ei bine atunci bănuielile devin uriașe. Sensibilitățile se ascut și orice aluzie e o jignire de moarte.
Lupta unei femei „care scrie prea mult” pentru teritoriul său internautic devine un spectacol demn de National Geographic. Mai pune-l pe Mercur retrograd, orice ar însemna asta, și ies certuri în grupurile de fani ale sportivilor, postări cu 800 de comentarii ucigătoare și așa mai departe.
Există grupul celor care o iau în serios, grupul celor care se iau pe sine foarte în serios și grupul trollerițelor (who, me?:D) și distracția e garantată.
Mă întreb dacă noi, aceste femei care nu ne cunoaștem una cu alta de fapt am interacționa în real life, am depune tot atâta energie? Probabil ne-am vedea repede de viață, am depista incompatibilitățile și am trece mai departe fără niciun fel de patimă.
Așa, pe internet, toată lumea are impresia că se apropierea e garantată și legitimă.
Nimic mai fals.
E locul unde diferențele de concepții, educație, fel de a fi, stil etc ies în evidență extrem de rapid.
De asta nu cred în grupurile mamut de mame de pildă: faptul că ai dat naștere unui copil nu te poate face prietenă cu o persoană complet străină.
Internetul trădează rapid diferențele, și cu toate astea, femeile continuă să scrie prea mult, despre orice, conversând cu oricine, enervându-se și punând la suflet orice fleac.
Norocul face însă că ne cresc copiii, timpul de luat în serios dispare și harța internautică devine doar un prilej de amuzament, de privit din avion.
Toate temerile dispar odată cu trecerea anilor, si, din păcate, nimeni nu învață din experiența celorlalți, oricât de bine informat ești, tot prin filtrul personal trebuie să treacă toate concepțiile și ideile.
Și în fond, e mult mai amuzant să le discuți la o barfă constructivă față în față, dupa ani și ani :).
Acestea fiind zise, dau microfonul mai departe la
Bogdana, care vă va dezvălui concluzia unei extrem de plăcute întâlniri organizatorice în care problema de bază s-a rezolvat în 4 minute și restul până la două ore.....#jesuischivuța.
