nu-s bine. am iesit totusi sa duc gunoiul. l-am aruncat repede si am fugit inapoi in casa, sa-mi iau aparatul. boala are si ceva bun, ingaduie contemplarea.
20 februarie 2011
amintiri de pe scara mea
nu-s bine. am iesit totusi sa duc gunoiul. l-am aruncat repede si am fugit inapoi in casa, sa-mi iau aparatul. boala are si ceva bun, ingaduie contemplarea.
16 februarie 2011
Expozitie de fotografie la Lisabona
Expozitia include 100 de lucrari ale profesorilor si absolventilor Scolii de Poetica Fotografica Francisc Mraz, realizate in urma a doua excursii fotografice in Portugalia - in aprilie si septembrie 2010.
Expun: Cornel Brad, Lucian Bibo, Corina Constantinescu, Razvan Bumbes, Andrei Contiu, Iulia Dumitru, Stefan Dumitru, Carmen Ionita, Gyuri Ilinca, Cristina Irian, Andrei Mita, Mirela Momanu, Francisc Mraz, Silviu Pavel, Mirona Radu, Dragos Rapeanu, Raul Tanislav, Sabina Ulubeanu.
Fotografiile vor fi expuse intre 3 si 17 martie 2011 la Faculdade de Letras, iar intre 10 si 21 martie 2011, la Instituto Camoes din Lisabona.
Un lot aparte de sase fotografii apartinind lui Radu Angheloiu, Stefan Dumitru, Cristian Fetter, Cristina Irian, Bogdan Oprea si Sabina Ulubeanu vor fi expuse in cadrul unei manifestari care va reuni imagini din capitalele participante la sarbatorile francofoniei.
Expozitia a fost realizata cu sprijinul Institutului Cultural Roman din Lisabona.
Fotografia de pe afis: Razvan Bumbes
Expozitia online
Expun: Cornel Brad, Lucian Bibo, Corina Constantinescu, Razvan Bumbes, Andrei Contiu, Iulia Dumitru, Stefan Dumitru, Carmen Ionita, Gyuri Ilinca, Cristina Irian, Andrei Mita, Mirela Momanu, Francisc Mraz, Silviu Pavel, Mirona Radu, Dragos Rapeanu, Raul Tanislav, Sabina Ulubeanu.
Fotografiile vor fi expuse intre 3 si 17 martie 2011 la Faculdade de Letras, iar intre 10 si 21 martie 2011, la Instituto Camoes din Lisabona.
Un lot aparte de sase fotografii apartinind lui Radu Angheloiu, Stefan Dumitru, Cristian Fetter, Cristina Irian, Bogdan Oprea si Sabina Ulubeanu vor fi expuse in cadrul unei manifestari care va reuni imagini din capitalele participante la sarbatorile francofoniei.
Expozitia a fost realizata cu sprijinul Institutului Cultural Roman din Lisabona.
Fotografia de pe afis: Razvan Bumbes
Expozitia online
8 februarie 2011
Familia Peppa Pig
Dupa cum ii spuneam si Siminei,, fiecare familie are un corespondent in desene animate.
Noi suntem de multe ori Pingu, dar adevaratii noi se regasesc in Peppa Pig si fratele ei Gheorghe:)
Noi suntem de multe ori Pingu, dar adevaratii noi se regasesc in Peppa Pig si fratele ei Gheorghe:)
31 ianuarie 2011
25 ianuarie 2011
O poveste din care inveti
Se pare ca mama nu mai are nimic interesant de spus. Va las in compania fetitei:)
O poveste din care înveţi
Elizabeth, dacă nu ştiţi, este o foarte bună prietenă a mea. Această zână îmi spune adesea tot felul de poveşti despre cum şi-a petrecut copilăria. Aşa am aflat multe lucruri folositoare de care acum, dacă nu aş fi cunoscut-o, nici nu aş fi avut habar.
Vă spun şi vouă o poveste din care puteţi afla ceva foarte important pe care vă las să-l ghiciţi voi.
În primul rând, micuţa Beth locuieşte în cel mai frumos oraş din lume. Este oraşul în care zânele pot locui mulţumite şi în pace. Din păcate, Elisabeth era cea mai micuţă de statură. (Şi mai era şi foarte timidă.)
În curtea şcolii era un măr cu merele de aur. Fiind curioasă, Beth ar fi vrut să mănânce şi ea un măr de aur, dar nu ajungea. Ar fi rugat pe cineva, dar era prea timidă. Aşa că Elisabeth nu mai luă pauza de masă.
După şcoală, zâna văzu o micuţă ce lua o bomboană de la cofetărie. Ar fi vrut şi ea, dar nu avea destul curaj.
Mai târziu, copila îşi făcea temele. Nu ştia însă cât face 45 + 23. (Era în clasa I.)
Atunci îşi spuse: „Azi am avut o zi groaznică. Mai bine plec de acasă.”
Aşa a ajuns la mine.
Ea şi-a dat seama că a făcut o mare greşeală plecând de acasă. S-a întors în oraşul ei, dar adeseori mai vine la mine.
SFÂRŞIT!
Sunt mai multe învăţături din această poveste pe care v-am spus-o. Vi le înşir aici pe toate:
Să nu fii niciodată prea timida, căci nimic nu trebuie exagerat.
Dacă vezi pe cineva că face ceva să nu te iei după el doar de distracţie: s-ar putea să facă o prostie.
- Să nu pleci niciodată de acasă.
24 ianuarie 2011
Poveste de iarna
A inceput cu un banal telefon. Mi-au spus ca mai raman o zi la munte, ca ninge prea tare si n-au chef sa dea toata zapada din curte , ca sa porneasca apoi la un drum destul de greu.
L-am intrebat ce face, mi-a spus ca acordeaza pianul, ca nu se mai poate canta pe el asa. Si ca asta micu il tot necajeste.
Dar acum, ca era cu mine la telefon, "asta micu" a avut cale libera.
Mai intai cate un sunet, timid, se oprea sa il asculte si spunea: auzi? il auzi? apoi il astepta rabdator sa se stinga.
Dupa, a inceput adevarata improvizatie. cu mainile alternand, cand acorduri, cand clustere, cand sunete izolate. In ritmuri bine dozate, cu pauze, cu schimbari de registre. Delicat, ca un preludiu de Debussy si in mod cert mai bine decat multe compozitii contemporane. Apoi au inceput notele scurte, descendente si ascendente, in acut, aproape ca niste glissandi din fulgi de zapada. Tocmai cand incepeam sa nu-l mai percep, a schimbat registrul, si timbral, si emotional, a devenit furtunos, cu clustere repetate si violente care s-au rezolvat senin intr-un sunet desprins parca dintr-o pictura de Vermeer : o intreaga poveste in tuse delicate, dar totodata extrem de precise sentimental.
N-a mai fost destul, si a inceput sa se acompanieze lovind in lemnul pianului si alternnd sunetele cu voce mica, stinsa, inganata.
A rasarit apoi o terta mica extrem de trista, din tot noianul acela avangardisto-minimalist care i-ar fi facut pe Cage si Morton Feldman sa se inverzeasca de invidie.
A continuat cu micile batai, apoi a observat ca tata vorbeste cu mama la telefon. dar era prea coplesit de miracolul muzical ca sa mai poate vorbi cu mine. S-a multumit cu un zambet retinut cand i-a spus tata ca mama i-a ascultat compozitia si ca a fost superba.
S-a alintat putin intr-o plapuma adusa ilegal din dormitor pana jos, in living, si a pornit-o un pic bosumflat pe scari, sa isi revina la niste desene cu Mickey Mouse.
L-am intrebat ce face, mi-a spus ca acordeaza pianul, ca nu se mai poate canta pe el asa. Si ca asta micu il tot necajeste.
Dar acum, ca era cu mine la telefon, "asta micu" a avut cale libera.
Mai intai cate un sunet, timid, se oprea sa il asculte si spunea: auzi? il auzi? apoi il astepta rabdator sa se stinga.
Dupa, a inceput adevarata improvizatie. cu mainile alternand, cand acorduri, cand clustere, cand sunete izolate. In ritmuri bine dozate, cu pauze, cu schimbari de registre. Delicat, ca un preludiu de Debussy si in mod cert mai bine decat multe compozitii contemporane. Apoi au inceput notele scurte, descendente si ascendente, in acut, aproape ca niste glissandi din fulgi de zapada. Tocmai cand incepeam sa nu-l mai percep, a schimbat registrul, si timbral, si emotional, a devenit furtunos, cu clustere repetate si violente care s-au rezolvat senin intr-un sunet desprins parca dintr-o pictura de Vermeer : o intreaga poveste in tuse delicate, dar totodata extrem de precise sentimental.
N-a mai fost destul, si a inceput sa se acompanieze lovind in lemnul pianului si alternnd sunetele cu voce mica, stinsa, inganata.
A rasarit apoi o terta mica extrem de trista, din tot noianul acela avangardisto-minimalist care i-ar fi facut pe Cage si Morton Feldman sa se inverzeasca de invidie.
A continuat cu micile batai, apoi a observat ca tata vorbeste cu mama la telefon. dar era prea coplesit de miracolul muzical ca sa mai poate vorbi cu mine. S-a multumit cu un zambet retinut cand i-a spus tata ca mama i-a ascultat compozitia si ca a fost superba.
S-a alintat putin intr-o plapuma adusa ilegal din dormitor pana jos, in living, si a pornit-o un pic bosumflat pe scari, sa isi revina la niste desene cu Mickey Mouse.
18 ianuarie 2011
13 ianuarie 2011
6 ianuarie 2011
better
Si fizic, desi iar sunt o gogoasa infuriata la obrajori, dar si psihic.
De ce?
Pai fimea, ieri, dupa o incantatie de juma de ora ca sunt o rea si o urata , a acceptat sa-i pun o intrebare.
Ce ai face daca ar veni un copil la tine sa spuna ca mama ta e o rea si o urata?
Raspuns: nu vreti sa stiti ce i-ar face nefericitului care ar scoate pe gura asa ceva, asa ca nu-l reproduc exact :D
Dupa care: eu iti zic asta daca ma simt suparata, nu pentru ca nu te iubesc. Eu nu cred ca esti urata si rea de-adevaratelea, doar ca asa vad eu cand nu-mi convine ceva.
Ce sa mai spun..le doresc multora capacitatea de autoanaliza a unui copil de 8 ani :)
Autocenzura in societate probabil ca o sa-i vina de la sine....sper!
De ce?
Pai fimea, ieri, dupa o incantatie de juma de ora ca sunt o rea si o urata , a acceptat sa-i pun o intrebare.
Ce ai face daca ar veni un copil la tine sa spuna ca mama ta e o rea si o urata?
Raspuns: nu vreti sa stiti ce i-ar face nefericitului care ar scoate pe gura asa ceva, asa ca nu-l reproduc exact :D
Dupa care: eu iti zic asta daca ma simt suparata, nu pentru ca nu te iubesc. Eu nu cred ca esti urata si rea de-adevaratelea, doar ca asa vad eu cand nu-mi convine ceva.
Ce sa mai spun..le doresc multora capacitatea de autoanaliza a unui copil de 8 ani :)
Autocenzura in societate probabil ca o sa-i vina de la sine....sper!
4 ianuarie 2011
:)
Nu stiam ce sa mai scriu, asa ca va pun o poza din seria Reveillon in fusta/rochie:)
ma simt un picut mai bine, sper sa o tin tot asa.
Va multumesc inca odata pentru toate urarile, conteaza f mult pentru mine, nu pt ca nu am familia aproape, dar incurajarile din exterior ma fac sa nu ma mai vaicaresc atata inauntrul casei...:)
ma simt un picut mai bine, sper sa o tin tot asa.
Va multumesc inca odata pentru toate urarile, conteaza f mult pentru mine, nu pt ca nu am familia aproape, dar incurajarile din exterior ma fac sa nu ma mai vaicaresc atata inauntrul casei...:)
31 decembrie 2010
Multumesc
Am avut un an foarte greu, iar povestea nu s-a terminat. De ieri am diagnosticat al 4-lea episod.
Insa, paradoxal, a fost un an foarte creativ, cu multe sentimente, bune si rele, nu conteaza, important e ca au fost intense. S-au materializat in muzica, in fotografii, in cuvinte, in prieteni, in calatorii pe care cu siguranta altfel nu le-as fi facut. Pentru asta multumesc. Suna ciudat, dar pericolul m-a facut sa traiesc din plin, si fumusetea si uratenia.
Nu stiu ce o sa urmeze, cat o sa mai urmeze, care va fi finalul. Nimeni nu stie, nebuloasa e prea mare. Intr-un fel asta e bine, desi medicina nu e matematica, alte boli , chiar si alea cu nume urat, reactioneaza mai bine la formula cauza efect. Aici nu se stie, ceea ce inseamna ca se poate intampla orice.
Sigur ca mi se pare foarte nedrept, dar cine suntem noi sa stim ce meritam si ce nu? si de ce ne e dat sa traim intr-un fel sau altul?
Un singur sfat am de dat: sa traiti profund fiecare moment, nu ca si cand ar fi ultimul, cu asta nu sunt de acord, nici cum zicea Zorba, ca si cum ar fi primul, desi asta suna extrem de frumos. Ci pur si simplu pentru aceste momente exista, se intampla. Nu lasati doar vreun necaz sa va faca sa valorizati ceea ce e bun. Sau sa scoata din noi ceea ce conteaza.
Sigur ca pentru 2011 imi propun sa fiu sanatoasa. Dar e greu, e un efort de vointa extrem. Sper sa reusesc. In fond, am mai trait 12 luni.
Multumesc tuturor pentru sprijinul din 2010 si din toata inima va urez un An Nou bun.
La multi ani!
Insa, paradoxal, a fost un an foarte creativ, cu multe sentimente, bune si rele, nu conteaza, important e ca au fost intense. S-au materializat in muzica, in fotografii, in cuvinte, in prieteni, in calatorii pe care cu siguranta altfel nu le-as fi facut. Pentru asta multumesc. Suna ciudat, dar pericolul m-a facut sa traiesc din plin, si fumusetea si uratenia.
Nu stiu ce o sa urmeze, cat o sa mai urmeze, care va fi finalul. Nimeni nu stie, nebuloasa e prea mare. Intr-un fel asta e bine, desi medicina nu e matematica, alte boli , chiar si alea cu nume urat, reactioneaza mai bine la formula cauza efect. Aici nu se stie, ceea ce inseamna ca se poate intampla orice.
Sigur ca mi se pare foarte nedrept, dar cine suntem noi sa stim ce meritam si ce nu? si de ce ne e dat sa traim intr-un fel sau altul?
Un singur sfat am de dat: sa traiti profund fiecare moment, nu ca si cand ar fi ultimul, cu asta nu sunt de acord, nici cum zicea Zorba, ca si cum ar fi primul, desi asta suna extrem de frumos. Ci pur si simplu pentru aceste momente exista, se intampla. Nu lasati doar vreun necaz sa va faca sa valorizati ceea ce e bun. Sau sa scoata din noi ceea ce conteaza.
Sigur ca pentru 2011 imi propun sa fiu sanatoasa. Dar e greu, e un efort de vointa extrem. Sper sa reusesc. In fond, am mai trait 12 luni.
Multumesc tuturor pentru sprijinul din 2010 si din toata inima va urez un An Nou bun.
La multi ani!
27 decembrie 2010
mdaa
"Mama, n-o sa mai fii niciodata asa frumoasa cum erai cand aveam eu 4 ani...."
Ce sa ma intristeze mai tare? Adevarul sau faptul ca si-a cam dat seama cum e cu viata asta?
Ce sa ma intristeze mai tare? Adevarul sau faptul ca si-a cam dat seama cum e cu viata asta?
22 decembrie 2010
la o sustinere de teza
Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti
Fotografie nonretrogradabila (formularea apartine domnisoarei dr Octavia Dinulescu, unicul muzicolog roman care a inteles matematica din spatele creatiei lui Stroe)
Subconstientul meu lucreaza cand e vorba de Aurel Stroe.
La fel cu rupturile, catastrofele si puntile intre sisteme de acordaj.
Subconstientul meu lucreaza cand e vorba de Aurel Stroe.
La fel cu rupturile, catastrofele si puntile intre sisteme de acordaj.
Cine a zis ca nu poti face poze simpatice la un eveniment oficial? Adica...pe subiectul tezei...
21 decembrie 2010
puff!
am racit, rau. Viroza din aia cu nas, gat ochi paradite, si tuse care doare, si dr mea de la Fundeni nu prea e de gasit si stau cu Kalcidu langa mine (nu am voie peniciline) si nu'sh ce sa fac. Il iau, nu-l iau? Pana fac io antibiograma .....
15 decembrie 2010
punct si de la capat
ninge
e frig tare
e si frumos totusi
am fost in afara vienei, la casuta din padure a prietenilor
mi-am luat un basc negru de lana si agrafe cu hello kitty la fetita
am mancat ...un adevarat dezmat, strudel cu sos de vanilie si frisca pe deasupra
am mai zis ca e frig?
maine voi fi wonder woman:
dimineata la rezolvat niste hartoage, va fi greu, e frig si e multa lume acolo
sper intr-o intalnire cu o prietena din clasa 1
aeroport
avion
si daca ajunge la timp...la ora 20.30 concert.
in ritmul asta, sa ne mai miram ca sanatatea mea e mai aiurea decat acu o luna?
e frig tare
e si frumos totusi
am fost in afara vienei, la casuta din padure a prietenilor
mi-am luat un basc negru de lana si agrafe cu hello kitty la fetita
am mancat ...un adevarat dezmat, strudel cu sos de vanilie si frisca pe deasupra
am mai zis ca e frig?
maine voi fi wonder woman:
dimineata la rezolvat niste hartoage, va fi greu, e frig si e multa lume acolo
sper intr-o intalnire cu o prietena din clasa 1
aeroport
avion
si daca ajunge la timp...la ora 20.30 concert.
in ritmul asta, sa ne mai miram ca sanatatea mea e mai aiurea decat acu o luna?
14 decembrie 2010
12 decembrie 2010
8 decembrie 2010
7 decembrie 2010
4 decembrie 2010
back to normal?
cred ca normalul meu ar fi cosmarul oricui :P
galagie, desene animate, calareli de la Gh, 100 de intrebari pe minut de la Sofia, de scris stimele pt partitura care se canta pe 16 decembrie, cafea, ceata in cap, durere de cap :P si in general, am zis haos?
galagie, desene animate, calareli de la Gh, 100 de intrebari pe minut de la Sofia, de scris stimele pt partitura care se canta pe 16 decembrie, cafea, ceata in cap, durere de cap :P si in general, am zis haos?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)