Viena de pe 6 septembrie. Consultatia e pe 7.
Poate vad si-un Flautul fermecat.
Poate vad si-un Flautul fermecat.
31 august 2010
29 august 2010
27 august 2010
catelus sculptat in lemn
pardon, cap de catelus sculptat in lemn.
Interferenta a doua materii, trece la chestii tari :)
hai ca l-am scanat si am marit contrastul ;)
26 august 2010
24 august 2010
Copiii si cartile
Am primit o leapsa frumoasa de la Ada.
As vrea s-o dau mai departe Alinei, Lalei si Mihaelei. Ca au copilasi mai mari.
As vrea s-o dau mai departe Alinei, Lalei si Mihaelei. Ca au copilasi mai mari.
Asa ca am sa povestesc despre copiii mei si cartile care ii fascineaza.
La inceput , Sofiei i-am citit eu, bineinteles. Au fost cartile de carton, groase, cu animale, plante, legume, si cate si mai cate.
Despre ele n-as putea spune mare lucru, poate ca cele care se desfac sunt mai incomode si se rup, ne plac mai mult cele la care se poate da "pagina". Pe vremea fetii n-am avut carti moi, din plastic, care se pot lua in baie, abia la Gh am primit asa ceva, mi s-au parut fantastice si le recomand cu multa caldura.
Cand a implinit un an si cateva luni i-am cumparat prima carte de povesti. Alba ca Zapada. I-am citit-o de foarte mult ori, a fost preferat ei ani de zile. Vreo 3 mai exact:)
Eu n-am avut incredere in carticelele noi de pe piata, recunosc. Pana pe la 4 ani i-am citit numai povestile clasice. Mai intai variantele ultra prescuratate din cartile cartonate, apoi cele un pic mai elaborate, dar redactate groaznic, carora le modificam fara jena exprimarea defectuoasa:) din cartile de 2, 3 lei pe vremea aceea, cu pagini speciale pentru colorat, si apoi povestile integral.
Micul Print i-a citit-o intr-o vara o fatuca la mare. I-a placut, nu era cartea noastra, am sa i-o cumpar sa vad cum il percepe acuma.
Tot in vara aia am cumparat Vrajitorul din Oz. Nemiscata a stat cat i se citea. Apoi a urmat Fram ,ursul polar. Avea vreo 5 ani si ii citea tati, pentru ca eu abia il nascusem pe cel mic.
Au urmat alte carti de povesti, preferatele au fost insa cele dupa desneul Cartea Junglei , ambele volume, Frumoasa si Bestia, si cartea despre zane, "De ce iubim zanele" cadou de la o prietena draga. Astea intre 5 si 6 ani.
Apoi a dorit sa citeasca singura. I-am luat asadar carti f simple, din colectia Mica Printesa...carti care descriau animalele si erau bune si pentru Gh. Plus enciclopediile. Intre 6 si 7 ani s-a ocupat mai mult cu asa ceva. Literele le stia demult, de la 2 ani si-un pic, e un joc pe fisherprice.com , despre alfabet. La 3 ani jumate scria cuvinte simple. La 4 ani fraze simple. La 5 ani scenarii de film:) (5, 6 fraze, nu va speriati)
Vara trecuta Sofia a inceput sa citeasca singura carti mai lungi si povestile de la Editura Corint. Deci putin inainte de 7 ani. prima carte a fost Pinocchio. Dupa care avalansa:)
Vara asta a citit Colt Alb, Micutele Doamne,(in mai putin de-o saptamana) Amintiri din Copilarie. Acum citeste niste basme. In primavara a citit Habarnam si a fost in extaz.
Am intrebat-o de ce ii place sa citeasca, i se pare frumos? Mi-a zis ca nu e frumos. E interesant si placut.
Am intrebat-o daca a avut vreo influenta faptul ca m-a vazut citind. A zis ca mai putin, ca mult mai mult a contat ca i-am citit eu si tata cand era mica, dar ca a contat si asta, ca a facut-o curioasa .
Gh ii calca pe urme, doar ca el nu stie cate litere stia ea la varsta lui. Nu-i nimic, stie el altele mai bine :)
La inceput , Sofiei i-am citit eu, bineinteles. Au fost cartile de carton, groase, cu animale, plante, legume, si cate si mai cate.
Despre ele n-as putea spune mare lucru, poate ca cele care se desfac sunt mai incomode si se rup, ne plac mai mult cele la care se poate da "pagina". Pe vremea fetii n-am avut carti moi, din plastic, care se pot lua in baie, abia la Gh am primit asa ceva, mi s-au parut fantastice si le recomand cu multa caldura.
Cand a implinit un an si cateva luni i-am cumparat prima carte de povesti. Alba ca Zapada. I-am citit-o de foarte mult ori, a fost preferat ei ani de zile. Vreo 3 mai exact:)
Eu n-am avut incredere in carticelele noi de pe piata, recunosc. Pana pe la 4 ani i-am citit numai povestile clasice. Mai intai variantele ultra prescuratate din cartile cartonate, apoi cele un pic mai elaborate, dar redactate groaznic, carora le modificam fara jena exprimarea defectuoasa:) din cartile de 2, 3 lei pe vremea aceea, cu pagini speciale pentru colorat, si apoi povestile integral.
Micul Print i-a citit-o intr-o vara o fatuca la mare. I-a placut, nu era cartea noastra, am sa i-o cumpar sa vad cum il percepe acuma.
Tot in vara aia am cumparat Vrajitorul din Oz. Nemiscata a stat cat i se citea. Apoi a urmat Fram ,ursul polar. Avea vreo 5 ani si ii citea tati, pentru ca eu abia il nascusem pe cel mic.
Au urmat alte carti de povesti, preferatele au fost insa cele dupa desneul Cartea Junglei , ambele volume, Frumoasa si Bestia, si cartea despre zane, "De ce iubim zanele" cadou de la o prietena draga. Astea intre 5 si 6 ani.
Apoi a dorit sa citeasca singura. I-am luat asadar carti f simple, din colectia Mica Printesa...carti care descriau animalele si erau bune si pentru Gh. Plus enciclopediile. Intre 6 si 7 ani s-a ocupat mai mult cu asa ceva. Literele le stia demult, de la 2 ani si-un pic, e un joc pe fisherprice.com , despre alfabet. La 3 ani jumate scria cuvinte simple. La 4 ani fraze simple. La 5 ani scenarii de film:) (5, 6 fraze, nu va speriati)
Vara trecuta Sofia a inceput sa citeasca singura carti mai lungi si povestile de la Editura Corint. Deci putin inainte de 7 ani. prima carte a fost Pinocchio. Dupa care avalansa:)
Vara asta a citit Colt Alb, Micutele Doamne,(in mai putin de-o saptamana) Amintiri din Copilarie. Acum citeste niste basme. In primavara a citit Habarnam si a fost in extaz.
Am intrebat-o de ce ii place sa citeasca, i se pare frumos? Mi-a zis ca nu e frumos. E interesant si placut.
Am intrebat-o daca a avut vreo influenta faptul ca m-a vazut citind. A zis ca mai putin, ca mult mai mult a contat ca i-am citit eu si tata cand era mica, dar ca a contat si asta, ca a facut-o curioasa .
Gh ii calca pe urme, doar ca el nu stie cate litere stia ea la varsta lui. Nu-i nimic, stie el altele mai bine :)
22 august 2010
20 august 2010
cum ne iubim copiii?
Am constatat ceva, dupa ce am citit articolul Feliciei si am facut un pic de introspectie.
Nu ma face fericita un desen genial al fetei sau cand il aud pe cel mic la nici 3 ani cum intoneaza perfect. eventual ma umplu de admiratie, ma umflu in pene, creste orgoliul, da cam atata.
Fericirea mea ca parinte e data de faptul ca acesti copii...sunt. cand ii vad vorbind unul cu altul, zambind, razand, jucandu-se, pur si simplu existand.
Si-atunci ma apuca si mai tare revolta. pentru minutele alea care au facut diferenta intre a fi si a nu fi. Pentru abrutizarea generalizata din tara asta care a distrus milioane de zambete, chiote, scalambaieli, tipete, tantrumuri, fitze....clipe de fericire pura arse fara rusine.
Nu ma face fericita un desen genial al fetei sau cand il aud pe cel mic la nici 3 ani cum intoneaza perfect. eventual ma umplu de admiratie, ma umflu in pene, creste orgoliul, da cam atata.
Fericirea mea ca parinte e data de faptul ca acesti copii...sunt. cand ii vad vorbind unul cu altul, zambind, razand, jucandu-se, pur si simplu existand.
Si-atunci ma apuca si mai tare revolta. pentru minutele alea care au facut diferenta intre a fi si a nu fi. Pentru abrutizarea generalizata din tara asta care a distrus milioane de zambete, chiote, scalambaieli, tipete, tantrumuri, fitze....clipe de fericire pura arse fara rusine.
18 august 2010
Tragedia de la Giulesti si demisia de onoare
Foarte multi spun ca o demisie nu ar rezolva nimic.
De ce consider eu ca nesimtitul de ministru trebuie sa demisioneze, impreuna cu directorul spitalului?
1. Cand asa ceva se intampla sub mandatul tau iti asumi responsabilitatea ca ai gresit, ca sub mandatul tau lucurile nu merg bine.
2. In Romania, asistenta si electricianul isi fac treaba de mantuiala pentru ca asa vad la mai marii tarii.
3. O demisie ar fi un prim pas , un exemplu , un imbold pentru schimbarea mentalitatii "merge si-asa". Nu merge si-asa. Se moare din cauza asta....
4. O demisie de onoare nu ar da inapoi timpul, dar ar lasa portita deschisa pentru un minim de umanitate. Traim printre oameni abrutizati, descompusi, schimonositi, carcase cinice. O demisie ar arata ca iti pasa, individule....si poate ca s-ar trezi constiinta macar intr-o singura asistenta din Romania....
De ce consider eu ca nesimtitul de ministru trebuie sa demisioneze, impreuna cu directorul spitalului?
1. Cand asa ceva se intampla sub mandatul tau iti asumi responsabilitatea ca ai gresit, ca sub mandatul tau lucurile nu merg bine.
2. In Romania, asistenta si electricianul isi fac treaba de mantuiala pentru ca asa vad la mai marii tarii.
3. O demisie ar fi un prim pas , un exemplu , un imbold pentru schimbarea mentalitatii "merge si-asa". Nu merge si-asa. Se moare din cauza asta....
4. O demisie de onoare nu ar da inapoi timpul, dar ar lasa portita deschisa pentru un minim de umanitate. Traim printre oameni abrutizati, descompusi, schimonositi, carcase cinice. O demisie ar arata ca iti pasa, individule....si poate ca s-ar trezi constiinta macar intr-o singura asistenta din Romania....
16 august 2010
:((
Sub Boc totul face Poc.
Bebelusii aia prematuri au murit, inca 8 sunt in stare extrem de grava, iar ministrul tine telefonul inchis.
Cat de nesmitit poti sa fii sa nu-ti dai demisia in secunda urmatoare?
Mi-e rusine de rusinea lor.
Adica mi-ar fi daca as crede vreo clipa ca au rusine.
Bebelusii aia prematuri au murit, inca 8 sunt in stare extrem de grava, iar ministrul tine telefonul inchis.
Cat de nesmitit poti sa fii sa nu-ti dai demisia in secunda urmatoare?
Mi-e rusine de rusinea lor.
Adica mi-ar fi daca as crede vreo clipa ca au rusine.
13 august 2010
Cum am devenit mama care sunt
Mi-a zis cineva foarte dragut ca eu sunt asa cum sunt din cauza ca fiind artista, sunt in contact direct cu latura mea emotionala si asa merg mai repede la esenta.
O fi, nu zic....dar avand in vedere cate greseli am facut si voi face in cresterea copiilor, nu m-as baza asa de mult pe explicatia asta. Ca firea artistica include si urlat din senin si pe cuvant ca nu e bine, decat daca te cheama Johannes Brahms si alergi prin padure inainte sa-ti scrii simfoniile. Nu cand esti mama si copiii tai au nevoie de o persoana calma.
Asa ca explicatia este cu totul si cu totul alta.
Eu sunt mama care sunt din cauza ca sunt...extrem de lenesa.
Sa o luam cu inceputul.
E mai greu sa te scoli din pat din camera vecina, cu dureri de la cezariana, ca sa iti alaptezi copilul de 10 ori pe noapte.
rezultat? iei copilul in pat cu tine si everybody happy. Including sotul care are nevoie de niste somn ca sa poate sa te suplineasca ziua cu treburile casei sau cu mersul la job.
Nu va temeti, nu o sa doarma cu voi pana la 10 ani. pe probatelea. Amandoi dorm singuri bine merci. Ba fata si adoarme singura de ani de zile, Gh e inca prea mic sa adoarma singurel.
E mai greu sa prepari zeci de biberoane cu formula si sa iei cu tine tone de bagaje cand te duci pana in parc. Asa ca lenesa isi va gasi o bancuta ferita si isi va alapta copilul.
Cand copilul vrea sa deseneze pe pereti, e mai greu sa il convingi sa nu o faca decat sa iti planifici o zugraveala peste cativa ani. Toata lumea e fericita, copilul se exprima creativ, e adevarat ca nu mai arata casa bec, dar cine te iubeste, te iubeste cu peretii desenati.Cine nu, inseamna ca nu ti-e prieten adevarat. Cu lenea ajungi la multe esente....
In general, ca sa previi o criza de tantrum e mai simplu sa lasi copilul in magazin sa puna ce vrea in cos, si sa spui la sfarsit vanzatoarei ca 1, 2,3 4, 5 nu se cumpara.
Sa-i faci morala si educatie in fata rafturilor colorate e o totala pierdere de timp si energie.
In orice caz, eu aici am adoptat o solutie si mai lenesa. Pur si simplu am ales sa nu expun copiii la stimulii astia. E adevarat ca nu sunt mama singura si pot sa il trimit pe tata dupa cumparaturi. Pt mame singure, solutia de mai sus;)
dar cand ma gandesc cat de vajaita ies eu din supermarket sau din mall, ca dupa juma de ora ma apuca durerea de cap....cum sa reziste un biet copilas?
Deci daca trebuie sa ii iei dupa tine la platit facturi si alte treburi ingrozitor de plictisitoare, nu te supara ca iti vor face crizute de nervi. Tu esti de vina ca ii pui in situatia asta. Trebuie pur si simplu sa nu iti pese de ceilalti din jur si sa incerci sa le faci asteptarea cat mai placuta.
Nu uita ca adultii care se uita urat la tantrumul copilului tau sunt niste frustrati carora nu li s-a dat atentie cand erau mici. Nu vrei ca ai tai bebelusi sa devina oameni mari d-astia.
In general, daca parintii ar intelege ca reactiile copiiilor sunt exclusiv vina lor, a parintilor, lumea ar fi una mult mai buna....
Sa te simti vinovat nu inseamna sa te autoflagelezi, ci pur si simplu sa intelegi ca responsablitatea iti apartine. Daca pricepi asta, gestionezi situatiile stresante mult mai usor. Pur si simplu te gandesti cat de greu trebuie sa ii vina copilului si atunci te imbunezi mult.
Acuma, toate mamele fac greseli. Chiar si eu am scapat cate una la popou. Mi-e foarte rusine. E oribil. Tradezi increderea copilului.
Dar de ce nu am mai facut-o? in afara ca e oribil, din lene.
Pt ca e mult mai greu sa repari bataia decat sa nu o aplici.
Cand ii tragi una, copilul o sa se concentreze pe "mama/tata m-au batut". Asta inseamna ca greseala pt care a fot pleznit s-a evaporat in neant. Nu se mai gandeste ala micu la ea cat o trai. Ci doar la nedreptatea pedepsei. Asta o sa te faca sa pierzi o gramada de timp cu educatia. Si o sa pierzi o gramada de trenuri.
Daca esti una lenesa ca mine, o sa vrei sa muncesti mai putin si nu o sa-ti mai pedepsesti copilul.
Nu il mai trimiti la el in camera un minut pt fiecare an de varsta si all that crap.
Si ai sa observi ca cu timpul, motivele pt care ai fi vrut sa pedespesti odorul se reduc cu viteza luminii.
Pentru ca cu cat il cresti mai flexibil si empatic, cu atata va deveni si el un copilas atent si saritor.
Eu nu spun ca nu exista momente in care pur si simplu iti explodeaza creierul de nervi, ohoo, le-am trait pe pielea mea.
Dar oare n-ai observat ca atunci cand esti mai odihnita sau mai relaxata , exact aceleasi situatii iti provoaca rasul?
Pai si atunci, e clar ca vina nu e a copilului.
Copilul tau nu e dusmanul tau!
E mult mai eficient sa nu i te impotrivesti. Asta e regula mea de mama lenesa.
Si a dat rezultate. frumoase, zic eu...sustinuta de foarte multi altii :)
PS, nu uitati. Sofia stie cum se cresc copiii.Da, da, copilul asta al meu care nu a primit pedeapsa la rece niciodata. Nici cand batea la mine ca la fasole :) Copilul asta caruia nu i-am corectat niciodata comportamenul "inadecvat" de fata cu musafirii, care ma intrerupe cand vorbesc cu adultii si face chestii din astea care exaspereaza frustratii, cum ar fi ca uneori vrea sa ii dau supa in gura. Si ii dau.
Nu trebuie să îi spui lui Gheorghe că desenează urât. El e mic. Dacă-i spui acum că desenează urât, când va mai creşte, sigur va desena foarte urât. Dar dacă îi spui că desenează frumos, va desena foarte frumos.
O fi, nu zic....dar avand in vedere cate greseli am facut si voi face in cresterea copiilor, nu m-as baza asa de mult pe explicatia asta. Ca firea artistica include si urlat din senin si pe cuvant ca nu e bine, decat daca te cheama Johannes Brahms si alergi prin padure inainte sa-ti scrii simfoniile. Nu cand esti mama si copiii tai au nevoie de o persoana calma.
Asa ca explicatia este cu totul si cu totul alta.
Eu sunt mama care sunt din cauza ca sunt...extrem de lenesa.
Sa o luam cu inceputul.
E mai greu sa te scoli din pat din camera vecina, cu dureri de la cezariana, ca sa iti alaptezi copilul de 10 ori pe noapte.
rezultat? iei copilul in pat cu tine si everybody happy. Including sotul care are nevoie de niste somn ca sa poate sa te suplineasca ziua cu treburile casei sau cu mersul la job.
Nu va temeti, nu o sa doarma cu voi pana la 10 ani. pe probatelea. Amandoi dorm singuri bine merci. Ba fata si adoarme singura de ani de zile, Gh e inca prea mic sa adoarma singurel.
E mai greu sa prepari zeci de biberoane cu formula si sa iei cu tine tone de bagaje cand te duci pana in parc. Asa ca lenesa isi va gasi o bancuta ferita si isi va alapta copilul.
Cand copilul vrea sa deseneze pe pereti, e mai greu sa il convingi sa nu o faca decat sa iti planifici o zugraveala peste cativa ani. Toata lumea e fericita, copilul se exprima creativ, e adevarat ca nu mai arata casa bec, dar cine te iubeste, te iubeste cu peretii desenati.Cine nu, inseamna ca nu ti-e prieten adevarat. Cu lenea ajungi la multe esente....
In general, ca sa previi o criza de tantrum e mai simplu sa lasi copilul in magazin sa puna ce vrea in cos, si sa spui la sfarsit vanzatoarei ca 1, 2,3 4, 5 nu se cumpara.
Sa-i faci morala si educatie in fata rafturilor colorate e o totala pierdere de timp si energie.
In orice caz, eu aici am adoptat o solutie si mai lenesa. Pur si simplu am ales sa nu expun copiii la stimulii astia. E adevarat ca nu sunt mama singura si pot sa il trimit pe tata dupa cumparaturi. Pt mame singure, solutia de mai sus;)
dar cand ma gandesc cat de vajaita ies eu din supermarket sau din mall, ca dupa juma de ora ma apuca durerea de cap....cum sa reziste un biet copilas?
Deci daca trebuie sa ii iei dupa tine la platit facturi si alte treburi ingrozitor de plictisitoare, nu te supara ca iti vor face crizute de nervi. Tu esti de vina ca ii pui in situatia asta. Trebuie pur si simplu sa nu iti pese de ceilalti din jur si sa incerci sa le faci asteptarea cat mai placuta.
Nu uita ca adultii care se uita urat la tantrumul copilului tau sunt niste frustrati carora nu li s-a dat atentie cand erau mici. Nu vrei ca ai tai bebelusi sa devina oameni mari d-astia.
In general, daca parintii ar intelege ca reactiile copiiilor sunt exclusiv vina lor, a parintilor, lumea ar fi una mult mai buna....
Sa te simti vinovat nu inseamna sa te autoflagelezi, ci pur si simplu sa intelegi ca responsablitatea iti apartine. Daca pricepi asta, gestionezi situatiile stresante mult mai usor. Pur si simplu te gandesti cat de greu trebuie sa ii vina copilului si atunci te imbunezi mult.
Acuma, toate mamele fac greseli. Chiar si eu am scapat cate una la popou. Mi-e foarte rusine. E oribil. Tradezi increderea copilului.
Dar de ce nu am mai facut-o? in afara ca e oribil, din lene.
Pt ca e mult mai greu sa repari bataia decat sa nu o aplici.
Cand ii tragi una, copilul o sa se concentreze pe "mama/tata m-au batut". Asta inseamna ca greseala pt care a fot pleznit s-a evaporat in neant. Nu se mai gandeste ala micu la ea cat o trai. Ci doar la nedreptatea pedepsei. Asta o sa te faca sa pierzi o gramada de timp cu educatia. Si o sa pierzi o gramada de trenuri.
Daca esti una lenesa ca mine, o sa vrei sa muncesti mai putin si nu o sa-ti mai pedepsesti copilul.
Nu il mai trimiti la el in camera un minut pt fiecare an de varsta si all that crap.
Si ai sa observi ca cu timpul, motivele pt care ai fi vrut sa pedespesti odorul se reduc cu viteza luminii.
Pentru ca cu cat il cresti mai flexibil si empatic, cu atata va deveni si el un copilas atent si saritor.
Eu nu spun ca nu exista momente in care pur si simplu iti explodeaza creierul de nervi, ohoo, le-am trait pe pielea mea.
Dar oare n-ai observat ca atunci cand esti mai odihnita sau mai relaxata , exact aceleasi situatii iti provoaca rasul?
Pai si atunci, e clar ca vina nu e a copilului.
Copilul tau nu e dusmanul tau!
E mult mai eficient sa nu i te impotrivesti. Asta e regula mea de mama lenesa.
Si a dat rezultate. frumoase, zic eu...sustinuta de foarte multi altii :)
PS, nu uitati. Sofia stie cum se cresc copiii.Da, da, copilul asta al meu care nu a primit pedeapsa la rece niciodata. Nici cand batea la mine ca la fasole :) Copilul asta caruia nu i-am corectat niciodata comportamenul "inadecvat" de fata cu musafirii, care ma intrerupe cand vorbesc cu adultii si face chestii din astea care exaspereaza frustratii, cum ar fi ca uneori vrea sa ii dau supa in gura. Si ii dau.
Nu trebuie să îi spui lui Gheorghe că desenează urât. El e mic. Dacă-i spui acum că desenează urât, când va mai creşte, sigur va desena foarte urât. Dar dacă îi spui că desenează frumos, va desena foarte frumos.
12 august 2010
10 august 2010
12.00
Inca nu ma doare.
Mai viu io daca e cazu, ca azi noapte m-am plimbat in jurul casei uitandu-ma la stele. La ora asta. Deci sper ca e de bine.
Mai viu io daca e cazu, ca azi noapte m-am plimbat in jurul casei uitandu-ma la stele. La ora asta. Deci sper ca e de bine.
9 august 2010
Busteni
Am fost adusa in cele mai bune conditii.
Raportul real este ca am inceput sa am dureri f mari, si 99 % sunt date de pastile. De 3 nopti nu dorm de durere.
Trebuie ca saptamana asta sa se echilibreze organismul cu pastilele, sa nu scada hemoglobina.
Speram ca aerul de munte o sa faca asta pentru mine.
Va tin la curent.
Multumesc.
Raportul real este ca am inceput sa am dureri f mari, si 99 % sunt date de pastile. De 3 nopti nu dorm de durere.
Trebuie ca saptamana asta sa se echilibreze organismul cu pastilele, sa nu scada hemoglobina.
Speram ca aerul de munte o sa faca asta pentru mine.
Va tin la curent.
Multumesc.
8 august 2010
24 de ore
Atat trebuie sa mai rezist.
Nu credeam ca voi sti ce inseamna haosul si frica, pana ieri.
Nu-mi mai e nici rusine de acest exchibitionism, am nevoie e de multe incurajari, nu ma sunati, ca nu sunt in stare sa vorbesc. Imi amintesc de ce a scris Mara de momentele acelea de dupa operatie, eu nu-s in stare sa ma descriu, dar pe-acolo a fost si mai dureaza.
Stiu doar ca o singura persoana din lumea asta trebuia sa fie langa mine zilele astea.
Si nu e sotul meu, el face infinit prea multe deja.
Nu credeam ca voi sti ce inseamna haosul si frica, pana ieri.
Nu-mi mai e nici rusine de acest exchibitionism, am nevoie e de multe incurajari, nu ma sunati, ca nu sunt in stare sa vorbesc. Imi amintesc de ce a scris Mara de momentele acelea de dupa operatie, eu nu-s in stare sa ma descriu, dar pe-acolo a fost si mai dureaza.
Stiu doar ca o singura persoana din lumea asta trebuia sa fie langa mine zilele astea.
Si nu e sotul meu, el face infinit prea multe deja.
5 august 2010
Despre alaptare si feminitate
Imi sta pe creier ideea asta de foarta multa vreme.
Mi se pare ca nu a prea fost abordata latura asta romantica si frumoasa a alaptarii.
Desi pictura e plina de delicatete si finete in ilustrarea acestor momente magice.
Eu am scris mult despre alaptare in Romania.
cred ca in anul 2003 am fost prima care a vorbit despre cat de greu e, pe un forum de mamici.
Toata lumea ma stie de fanatica...am avut niste experiente de la agonie la extaz cu ambii copii, am ajutat sute de mame sa alapteze si recunosc, sunt mandra de mine , de ce am facut pentru copiii mei si copiii altora.
dar sa trecem la subiect.
Ce inseamna pentru femeia moderna alaptarea? Pentru femeia inteligenta, constienta de frumusetea, bunatatea si minunatia ei.
Pentru femeia care se preocupa de ce pune pe ea, de cate kile are, chiar daca e grasuta poate sa arate superb, care isi da cu o crema pe fata si care vrea sa fie prezentabila pentru a se simti bine tot universul in preajma ei.
Cum o afecteaza alaptarea?
La inceput e nasol. Fizicul trece in subsidiar. Transformarile de uimesc, te supara.
Dar ....dupa cateva luni de rabdare, vin roadele. Primele doua luni sunt flower power, cum am mai zis. tzatza nonstop la vedere, izvor de lapte pentru gurita stirba si obrazul bucalat. Cu dureri superbe daca stii sa le pretuiesti.
Am mai vorbit despre frica de durere....mare, mare dusman al propriei fiinte. Durerea e un dar minunat, e o cale spre evolutie, e frumusete in stare pura. insa na, trebuie un pic de creier ca sa admiti asta.
Insa dupa primele 2 luni...ce urmeaza?
Ceva extraordinar.
Copilasul isi regleaza mult mesele. Si poti sa redevii tu, impreuna cu alaptarea ta.
Gestul simplu de a pune copilul la san iti da o magie cum nici o femeie photoshopata din reviste n-o s-o aiba. Firescul alaptarii te imbujoreaza si te inobileaza.
Nu trebuie sa te exhibi. Exista esarfe superbe si bluze care permit alaptarea discreta. Asa, o sa ti se vada doar ochii stralucitori aplecati deasupra bebelusului tai. Ochi care nu pot fi obtinuti cu nicio mascara din lume.
Sanii..sa recunoastem, arata tare bine prin bluzele alea. fara operatie. Feminitate din plin.
Da, ai un pic de burtica. Da e sexy, ca o vioara sau un violoncel. Si oricum, numai barbatul personal ti-o masoara. Pt restul e un semn ca abia ai nascut. De ce sa vrei sa arati ca nu ti s-a intamplat nimic? Ba uite ca ti s-a intamplat o minune! Fii mandra de ea.
Ti-e sete mereu? foarte bine. Ce e mai sanatos decat o femeie tanara care bea apa permanent, spre bunastarea ei? Aspectul asta natural, cu sticluta in mana e foarte interesant si binevenit in lumea coca colei.
Foloseste perioada de alaptare ca sa inveti sa mananci corect si inspre binele tau si al copilului.
O sa-ti radieze pielea si lumea n-o sa stie de ce arati atat de bine.
Nu mai am acum prea multa energie sa dezvolt, literele mi se zbat printre degete, nu-s prea sanatoasa la trup zilele astea.
Dar in concluzie, nu va feriti de alaptare si de efectele ei. Feminitatea e un dar rar in zilele noastre. Nu te lasa amagita de imaginile androgine, ci valorifica la maximum ce ti-a dat natura.
Dumnezeu nu joaca zaruri.
Numai ca noi, femeile, suntem prea fraiere cand e vorba de clisee.
Hai sa le rupem, alaptati cu incredere si cu constienta frumusetii acestui gest, care va da un farmec absolut unic, inimaginabil.
Fiti destepte!
Mi se pare ca nu a prea fost abordata latura asta romantica si frumoasa a alaptarii.
Desi pictura e plina de delicatete si finete in ilustrarea acestor momente magice.
Eu am scris mult despre alaptare in Romania.
cred ca in anul 2003 am fost prima care a vorbit despre cat de greu e, pe un forum de mamici.
Toata lumea ma stie de fanatica...am avut niste experiente de la agonie la extaz cu ambii copii, am ajutat sute de mame sa alapteze si recunosc, sunt mandra de mine , de ce am facut pentru copiii mei si copiii altora.
dar sa trecem la subiect.
Ce inseamna pentru femeia moderna alaptarea? Pentru femeia inteligenta, constienta de frumusetea, bunatatea si minunatia ei.
Pentru femeia care se preocupa de ce pune pe ea, de cate kile are, chiar daca e grasuta poate sa arate superb, care isi da cu o crema pe fata si care vrea sa fie prezentabila pentru a se simti bine tot universul in preajma ei.
Cum o afecteaza alaptarea?
La inceput e nasol. Fizicul trece in subsidiar. Transformarile de uimesc, te supara.
Dar ....dupa cateva luni de rabdare, vin roadele. Primele doua luni sunt flower power, cum am mai zis. tzatza nonstop la vedere, izvor de lapte pentru gurita stirba si obrazul bucalat. Cu dureri superbe daca stii sa le pretuiesti.
Am mai vorbit despre frica de durere....mare, mare dusman al propriei fiinte. Durerea e un dar minunat, e o cale spre evolutie, e frumusete in stare pura. insa na, trebuie un pic de creier ca sa admiti asta.
Insa dupa primele 2 luni...ce urmeaza?
Ceva extraordinar.
Copilasul isi regleaza mult mesele. Si poti sa redevii tu, impreuna cu alaptarea ta.
Gestul simplu de a pune copilul la san iti da o magie cum nici o femeie photoshopata din reviste n-o s-o aiba. Firescul alaptarii te imbujoreaza si te inobileaza.
Nu trebuie sa te exhibi. Exista esarfe superbe si bluze care permit alaptarea discreta. Asa, o sa ti se vada doar ochii stralucitori aplecati deasupra bebelusului tai. Ochi care nu pot fi obtinuti cu nicio mascara din lume.
Sanii..sa recunoastem, arata tare bine prin bluzele alea. fara operatie. Feminitate din plin.
Da, ai un pic de burtica. Da e sexy, ca o vioara sau un violoncel. Si oricum, numai barbatul personal ti-o masoara. Pt restul e un semn ca abia ai nascut. De ce sa vrei sa arati ca nu ti s-a intamplat nimic? Ba uite ca ti s-a intamplat o minune! Fii mandra de ea.
Ti-e sete mereu? foarte bine. Ce e mai sanatos decat o femeie tanara care bea apa permanent, spre bunastarea ei? Aspectul asta natural, cu sticluta in mana e foarte interesant si binevenit in lumea coca colei.
Foloseste perioada de alaptare ca sa inveti sa mananci corect si inspre binele tau si al copilului.
O sa-ti radieze pielea si lumea n-o sa stie de ce arati atat de bine.
Nu mai am acum prea multa energie sa dezvolt, literele mi se zbat printre degete, nu-s prea sanatoasa la trup zilele astea.
Dar in concluzie, nu va feriti de alaptare si de efectele ei. Feminitatea e un dar rar in zilele noastre. Nu te lasa amagita de imaginile androgine, ci valorifica la maximum ce ti-a dat natura.
Dumnezeu nu joaca zaruri.
Numai ca noi, femeile, suntem prea fraiere cand e vorba de clisee.
Hai sa le rupem, alaptati cu incredere si cu constienta frumusetii acestui gest, care va da un farmec absolut unic, inimaginabil.
Fiti destepte!
4 august 2010
oare exista ceva mai frumos de-atat?
promiteti-mi ca nu plangeti chiar toata ziua dupa ce cititi asta;)
Multumesc din suflet Ada .
2 august 2010
31 pe 3 august
Rondo d'hivers la percutie.
31 asa cum nu credeam ca-i prind.
dar frumosi tare. si cu familie, si cu partitura.
31 asa cum nu credeam ca-i prind.
dar frumosi tare. si cu familie, si cu partitura.
1 august 2010
1 august
noapte torida, plina de bazaieli.
catei care latra isteric, pacienti care vorbesc la telefon pe balcon, injectiile de dimineata si sunetul sirenelor .
tv-ul sta deschis aproape nonstop, la telefon n-am chef sa vorbesc .
Doamna in varsta avea un soi de atac de panica, dar acum nu mai am putere sa o linistesc. vorbeste in cele mai nepotrivite momente. iar eu stau sumbra cu nasul in laptop. E finuta, dar extrem de speriata. Bine ca nu are nimic malign.
fata de langa mine, suntem de-o varsta, se resimte dupa cura si dexa. non hodgkin.
Doamna de vis- a- vis a facut o excursie pana la dragonul rosu. f tare. se simte f bine, asta e incurajator.
ma simt descompusa si cumva umilita de aceasta experienta spitaliceasca. Nu mai spun ca mainile mele arata ca la toxicomani inraiti.
catei care latra isteric, pacienti care vorbesc la telefon pe balcon, injectiile de dimineata si sunetul sirenelor .
tv-ul sta deschis aproape nonstop, la telefon n-am chef sa vorbesc .
Doamna in varsta avea un soi de atac de panica, dar acum nu mai am putere sa o linistesc. vorbeste in cele mai nepotrivite momente. iar eu stau sumbra cu nasul in laptop. E finuta, dar extrem de speriata. Bine ca nu are nimic malign.
fata de langa mine, suntem de-o varsta, se resimte dupa cura si dexa. non hodgkin.
Doamna de vis- a- vis a facut o excursie pana la dragonul rosu. f tare. se simte f bine, asta e incurajator.
ma simt descompusa si cumva umilita de aceasta experienta spitaliceasca. Nu mai spun ca mainile mele arata ca la toxicomani inraiti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)