(...) sensul adânc al acestei lucrări pe care, personal, nu regret a o
considera drept o majoră creaţie poematică a anilor începutului de
secol, în muzica românească.
Restul, intr-o cronica de Dumitru Avakian.
Ma bucura mult ca ceea ce facem are ecouri frumoase, ca nu ne zbatem degeaba. Ca muzica secolului XX si XXI nu mai reprezinta o gogorita, ca oamenii de toate varstele se apropie usor de fenomenul artei moderne. In fond, traim acum, in aceasta era, si nu trebuie sa ne fie frica de ea.
Felicitari! Bravo!
RăspundețiȘtergere